Când prietenii te aţâţă/determină la sentimente negative!

1. Când prietenii te aţâţă/determină la sentimente negative! Ziua 4

2. Prietenii aduc ştirile • „Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.” (Luca 7:18)

3. Erau primele zile ale anului şi ultimele de pregătire pentru Campionatul de Patinaj Artistic al Statelor Unite. Jeff Gillooly şi Shawn Eckhardt l-au angajat pe Shane Stant să o ajute pe prietena lor Tonya Harding să câştige trofeul mult râvnit. Nu o puteau ajuta ei pentru că metoda era una mai neobişnuită: trebuia să rupă piciorul drept al principalei rivale, Nancy Kerrigan. Până la urmă atacatorul a reuşit să ajungă în apropierea ei, dar, din fericire, doar a rănit-o. Totuşi, lovitura a forţat-o să renunţe la concurs, iar Tonya, rivala, a câştigat. După descoperirea conspiraţiei, medalia a fost retrasă şi patinatoarea izolată de lumea sportivă.

4. Euripides spunea că un prieten loial face cât zece mii de rubedenii. Dar a fi loial e totul? Astăzi urmărim povestea unui titan al credinţei şi al credincioşilor săi ucenici.

5. Un glas în pustie • Învăţătorul lor a fost ca o aversă de vară după săptămâni de secetă. Înainte să apară el, viaţa curgea într-o monotonie ucigătoare. Ucigătoare de orice speranţă... • Viaţa de zi cu zi repeta la nesfârşit : lupta pentru pâinea zilnică, o încercare disperată ca după ce ai plătit dările să poţi duce acasă o pâine şi un peşte. Ura faţă de exploatatorii imperiali era egalată doar de frustrarea faţă de trecut... şi viitor. Bătrânii rabini recitau la nesfârşit însemnările despre gloria apusă a micuţului popor de la confluenţa continentelor şi subliniau acele texte sacre care promiteau revenirea gloriei casei lui David. Dar după secole de inerţie, în care doar câteva revolte fără şanse de reuşită au tulburat cursul lin al vremurilor, iudaismul semăna cu un oraş înghiţit de nisipul pustiei... Dar în această pustie s-a auzit un glas!

6. Mesajul lui Ioan • Cu înfăţişarea lui nonconformistă, cu mesajul său colţuros, cu ritualul său iordanic, Ioan aducea cu el un vânt al schimbării. • Dintr-odată, fluxul ştirilor a repornit ca un carusel al cărui proprietar a tresărit din aţipire, şi în câteva săptămâni, de la Ierusalim până în nord şi sud, evreii discutau despre noua vedetă a speranţei neamului lor. Tineri şi bătrâni, pescari, agricultori sau păstori, vameşi sau învăţaţi, mergeau să-l asculte. • Mesajul lui era simplu: Împărăţia este aproape şi era ultima oră în care mai puteau să se pregătească pentru ea. • Mai mult decât atât, mesajul era pentru toţi: pentru omul simplu, pentru trădătorii de vameşi, pentru ostaşii armatei, chiar şi pentru cei mai cucernici.

7. Un lucru e sigur: chiar dacă mesajul lui Ioan nu era prea popular, apariţia lui a avut darul de a trezi naţiunea şi visurile ei acoperite de secolele uitării. • Cuvinte ca „Mesia”, „tronul lui David”, „eliberare” erau pe buzele şi în minţile oamenilor. • Pe măsură ce noua mişcare trezea curiozitatea gloatelor, Ioan câştiga prieteni şi duşmani. Ca pe lângă orice învăţător, şi în jurul lui se adunase o grupă de visători care au considerat că merită să lase totul pentru a nu pierde nimic din lucrarea care putea fi începutul unei noi ere pentru naţiunea lor. Până la urmă, Împărăţia era aproape!

8. Ce să înveţe de la Ioan • Şi aveau ce să înveţe de la Ioan! Curaj, cinste, credincioşie faţă de Dumnezeu şi misiunea Sa, tenacitate... Imaginea sutaşului roman cel mai impunător pălea în faţa prezenţei acestui bărbat oţelit de rigorile deşertului... • Slăbiciuni? Nu le găseai la acest om! Nu puteai să fii decât mândru să faci parte din grupul restrâns al apropiaţilor lui... Putea fi cineva „mai mare” decât acest nou Ilie?

9. Adevărul adevărat • Răspunsul l-a dat tot Ioan: „după mine vine Cineva mai puternic decât mine”! • „Cum va arăta acel Cineva?” era o întrebare care cu siguranţă le-a trecut iar şi iar prin minte. Până într-o zi când un strigăt de bucurie al învăţătorului, un botez mai special şi dezertarea a doi colegi prea curioşi a anunţat coborârea popularităţii lui Ioan Botezătorul. • Pentru cei rămaşi acele câteva minute s-au transformat într-o amintire difuză cu miel, porumbel şi un om simplu, o amintire interesantă şi nimic mai mult decât atât.

10. Ioan ştia foarte bine ce rol a primit de la Dumnezeu. Dar ucenicii şi prietenii lui nu înţeleseseră acest lucru. Unii dintre ei, pe lângă prietenie faţă de Ioan nutreau şi dorinţa de a fi importanţi din cauza acestei relaţii cu Ioan şi a atenţiei de care se bucura. Dacă Ioan era important atunci şi ei erau, fiind apropiaţii lui. • Mânaţi de spiritul de conservare, ucenicii lui Ioan aproape că îşi doreau să nu mai vină niciodată Mesia despre care predica Ioan.. Venirea lui Mesia ar fi însemnat încheierea mandatului lor. Însemna ieşirea lor din scenă. • Dar nu numai ucenicii ci şi oamenii care îl ascultau pe Ioan erau contrariaţi; se poate mai multă corectitudine şi înţelepciune decât a lui Ioan?

11. În timp ce Ioan afirma adevărul despre sine şi adevărul despre Isus, ucenicii lui aduceau veşti intrigante despre popularitatea crescândă a lui Isus. Nu era uşor pentru Ioan să reziste la aceste veşti nepopulare; nu era simplu să ignore provocarea orgoliului trezit de aceste realizări ale Celui pe care El l-a popularizat. • Noi ajutăm cu plăcere pe cei neajutoraţi şi care au nevoie de mila noastră. Dar în momentul când aceştia se dovedesc mai talentaţi, mai populari şi mai admiraţi decât noi, nu prea ne convine. • Ioan trecea prin aceste stări, iar prietenii lui îl adânceau cu veştile lor în această prăpastie.

12. În temniţa anonimatului • A urmat pierderea în anonimat... Pe măsură ce „Galileanul” înmulţea pâinea şi transforma apa, vindeca boli şi alunga demoni, malurile Iordanului erau din ce în ce mai goale şi învăţătorul din ce în ce mai necăutat. • Acelaşi om, acelaşi mesaj, dar înconjurat de câţiva prieteni şi... duşmani. Era timpul răzbunării şi libertatea de a mustra se plăteşte cu libertatea! Pe de altă parte, era timpul când prietenii profetului să-şi arate prietenia... A împărţit atâtea cu ei! Vise, speranţă, putere, curaj! Acum ei împărţeau cu el puţină... libertate! A, da, şi veşti despre lucrarea care creştea...

13. Dincolo de veşti, împărţeau întrebări: • după atâta efort, aceasta-i răsplata? • Dacă nu, de ce întârzie Împărăţia? • Vărul acesta e Cel Ales sau un şarlatan care şi-a transferat urmaşii celui întemniţat?

14. Să ne imaginăm cum s-a simţit Ioan, • când a observat că ucenicii lui îl vizitează tot mai rar, • că atunci când vin îl ridică în slăvi pe noul lor maestru, pe Isus, • că îi povestesc tot felul de cuvinte înţelepte rostite de El, de tot felul de replici date provocatorilor de cărturari şi farisei, • îi spun despre extraordinare minuni pe care le face • şi mai ales despre faptul că lumea aproape l-a uita pe el şi se îndreaptă spre acest nou Învăţător.

15. În umbra temniţei, i se părea că totul e o nedreptate. • El pregătise calea, el fusese primul, iar acum nu doar că a pierdut întâietatea dar era uitat, părăsit, nevizitat. Această uitare era mai dureroasă pentru Ioan decât temniţa în sine. • Nu putea să mai vadă întregul plan al lui Dumnezeu, iar prietenii şi ucenicii lui nu îl ajutau prea mult, dimpotrivă îi provocau amărăciune prin ştirile pe care i le aduceau.

16. Fii un astfel de prieten! • În cele din urmă, a primit de la Isus ştirea că El continuă lucrarea începută de Ioan, că tot ce făcuse Ioan, are acum sens şi că oamenii treziţi de predicile lui Ioan acum vin la Mântuitorul şi sunt salvaţi. • Atunci a înţeles Ioan că misiunea lui se încheiase şi că totul s-a meritat, chiar şi sacrificiul de a fi martir. • Cât de mult contează ca fiind prieten cu cineva să îl susţii emoţional şi spiritual; să nu-l dobori prin informaţii îngrijorătoare ci să-l ajuţi să vadă sensuri şi perspective mai înalte. • E foarte uşor să fii un aducător de veşti, dar e foarte greu să fii un aducător de veşti constructive, încurajatoare. • Aceasta este provocarea de astăzi! Fii un astfel de prieten!

17. Întrebări • Care este persoana pe care o admiri cel mai mult? Ce anume admiri la ea? • Ţi-ar plăcea să locuieşti permanent în preajma acestei persoane? Ce ţi-ar plăcea să faceţi împreună? • Gândeşte-te la o vedetă care este în pierdere de popularitate. Ce crezi că simte? Ce ai face dacă ai fi în locul ei? • Ajutorul oferit de ucenicii lui Ioan maestrului lor a fost cel potrivit? Argumentează-ţi răspunsul. • Cum putem ajuta un prieten care este tentat să nutrească sentimente negative faţă de cei care o duc mai bine decât el?

18. De meditat • Eclesiastul 4:4 - Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vînt. • Iacov 3:16 - Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. • PÍZMĂ - Ciudă, necaz, nemulțumire, ură, dușmănie; (sens curent) invidie. 1) Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația cuiva în societate sau de calitățile cuiva; invidie; ciudă. 2) Sentiment de animozitate ascunsă (față de cineva); pică; ranchiună.

19. Întrebări suplimentare • Invidia („pizma”) apare în Galateni 5 ca fiind una din roadele firii pământeşti? Care crezi că este roada Duhului (Gal.5:22) care ar birui cel mai bine păcatul invidiei? • Fratele cel mare din parabola fiului risipitor (Luca 15:25-30) era ros de gelozie. Ce sfat i-ai da unui astfel de frate?

20. Aplicaţie • Sună-ţi un prieten care trece printr-o perioadă dificilă! • Gândeşte-te la o modalitate de a felicita pe cineva care-ţi trezeşte invidia! • Scrie un paragraf despre cum îţi doreşti să te comporţi când ai de-a face cu succesul unui coleg de-al tău! • Încearcă să îţi compari viaţa cu cea a locuitorilor din diferite zone ale lumii (ex. Statele Unite, Danemarca, Rusia, China, Coreea de Nord, Africa, etc) • Compune o parafrazare modernă a pildei fiului risipitor cu accent pe reacţia fratelui cel mare. Încearcă să schimbi sfârşitul parabolei descriind bucuria fiului cel mare!