MANAGEMENTUL CONFLICTELOR DE MEDIU

1. MANAGEMENTUL CONFLICTELOR DE MEDIU Lect.univ.dr. Cleopatra DRIMER Universitatea Ecologică din București

2. PRINCIPII CARE INTERESEAZĂ MANAGEMENTUL CONFLICTELOR DE MEDIU O.U.G. nr. 195/2005, privind protecţia mediului, prevede ca principii: - Principiul integrării politicilor de mediu în celelate politici sectoriale (art.3 lit.a) - Principiul precauţiei în luarea deciziei (art.3 lit.b) - Principiul acţiunii preventive (art.3 lit.c) - Principiul reţinerii poluanţilor la sursă (art.3 lit.d) - Principiul „poluatorul-plăteşte” (art.3 lit.e) - Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural (art.3 lit.f)

3. SURSE MAJORE DE CONFLICT ÎN DOMENIUL MEDIULUI • producerea unui prejudiciu ca urmare a generării unui fenomen de poluare sau determinat de alte activităţi dăunătoare sau dezastre; • nerespectarea conţinutului sau a procedurilor referitoare la actele de reglementare (avize, acorduri, autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu), activităţile de autorizare şi de control efectiv

4. DREPTUL LA MEDIU SĂNĂTOS ŞI ECHILIBRAT ECOLOGIC • În art.5 din O.U.G. nr. 195/2005, privind protecţia mediului: „Statul recunoaşte oricărei persoane dreptul la mediu sănătos şi echilibrat ecologic, garantând în acest scop: • accesul la informaţia privind mediul, cu respectarea condiţiilor de confidenţialitate prevăzute de legislaţia în vigoare; • dreptul de asociere în organizaţii pentru protecţia mediului; • dreptul de a fi consultat, în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea politicii şi legislaţiei de mediu, emiterea actelor de reglementare în domeniu, elaborarea planurilor şi programelor; • dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizaţiilor pentru protecţia mediului, autorităţilor administrative şi/sau judecătoreşti, după caz, în probleme de mediu, indifferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu; • dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.

5. PREJUDICIUL ECOLOGIC Conform O.U.G. nr.195/2005, prejudiciul ecologic reprezintă efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat de poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre. Evaluarea valorii economice a altor elemente de mediu, precum diversitatea biologică, echilibrul ecosistemelor, este însă deosebit de dificil de realizat. Forme de prejudiciu specifice mediului: Prejudiciul nefinanciar - prejudiciu moral pentru daune ecologice. Măsurile de salvgardare - cheltuielile legate direct de operaţiunile de luptă contra poluării, de spălare ori de restaurare, şi sunt indemnizabile de către autorul pagubei. Prejudiciul de dezvoltare - aplicare a principiului precauţiei.; priveşte o pagubă încă indecelabilă, dar apreciabilă de către tribunale. Prejudiciul cauzat mediului natural - consistăîn vătămări aduse naturii, biodiversităţii sau peisajului (ex: dispariţia unei specii de plante sau animale); este greu, dacă nu imposibil de evaluat în bani şi se rezumă, în privinţa reparării, la măsuri de aducere în starea anterioară ori de „reparare în natură”.

6. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ PENTRU VĂTĂMĂRILE ADUSE MEDIULUI • Răspundere civilă pentru prejudiciul ecologic • - caracter obiectiv, independent de culpă • - caracter subiectiv, în mod excepţional, pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate şi habitatelor naturale • - caracter solidar (în cazul pluralităţii de autori) • Răspundere administrativă • vizează în special încălcări ale obligaţiilor legale privind ocrotirea şi conservarea naturii • procedura de constatare şi aplicare a sancţiunilor – mai rapidă • măsurile dispuse sunt executorii • Răspundere penală • - pentru săvârşirea infracţiunilor ecologice

7. MEDIEREA Legea nr. 192/2006, privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, reglementează medierea ca fiind o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator. - poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a unui litigiu - se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului - se realizează în condiţii de confidenţialitate şi de cooperare a părţilor - mediatorul are la dispoziţie o serie de tehnici şi metode specifice, de comunicare şi negociere şi are sarcina să înlesnească ajungerea la o soluţie care să satisfacă ambele părţi, fără a o putea însă impune independent de voinţa celor implicaţi. - persoanele fizice sau juridice pot apela la mediere în mod voluntar, chiar dacă a avut loc declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, scopul fiind tocmai soluţionarea litigiilor apărute. - se finalizează, după caz, fie prin încheierea între părţi a unei înţelegeri ca urmare a soluţionării litigiului, fie prin constatarea de către cel ce mediază a eşuării în demersul său, fie prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.