1 / 33

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu. Luceafarul poeziei romanesti s-a nascut la 15 ianuare 1850, in nordul Moldovei. A fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana.

eithne
Télécharger la présentation

Mihai Eminescu

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Mihai Eminescu Luceafarul poeziei romanesti s-a nascut la 15 ianuare 1850, in nordul Moldovei. A fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana. A decedat la 15 iunie 1889 in Bucuresti.

  2. Mihai Eminescu a fost si va ramane luceafarul literaturii romanesti. A scris numeroase texte apartinand genului liric printre care si “Lacul”- o poezie dedicata iubirii, naturii, iubirii fata de natura. Textul este format din cinci catrene, ritmul este trohaic , vers popular, rima variata, masura de sapte-opt silabe, modul de expunere dominant este descrierea tablou. Prezenta eului liric este aratata de pronumele si verbele la persoana I si a II-a: “eu trec”, “ascult”, “astept”, “-mi”, “sa sarim”, “sa scap”, “sa-mi scape”, “sa plutim”, “suspin”, “sufar”. La prima vedere, lacul pare a fi locul de intalnire a celor doi indragostiti, acesta fiind descris in prima strofa. Figurile de stil folosite ajuta la crearea unei atmosfere de basm, elementele cadrului natural parand insufletite. Analizand epitetele cromatice, observam ca reprezinta insusiri si stari sufletesti. In albastrul lacului se reflecta seninatatea cerului; galbenul nuferilor ne duce cu gandul la iubire, la caldura sufleteasca; albul cercurilor reprezinta puritatea. Pe masura ce inaintam, observam ca intalnirea este doar reflexia dorintelor arzatoare ale eului.In descrierea sa imaginativa, cei doi sar impreuna din real in fictional, iubindu-se cuprinsi de farmecul noptii sub lumina lunii - martorul iubirii, facandu-si prezenta comuniunea om-natura. Imaginile dinamice au rolul de a adanci cititorul in text: “sa sarim in luntrea mica”, “sa scap din mana carma”, “lopetile sa-mi scape”, “sa plutim”. Imaginile auditive folosite in strofa cu numarul patru reprezinta suavitatea, linistea, tandretea: “Vantu-n trestii lin fosneasca, /Unduioasa apa sune!”. In a cincea strofa, sperantele eului se dovedesc a fi in zadar. Ea nu-si face aparitia, lasandu-l pe el intr-un “lac de lacrimi” ( Dar nu vine…Singuratic/ In zadar suspin si sufar ). Prin toate cele mentionate mai sus, am demonstrat ca texul “Lacul” apartine genului liric.

  3. Un omagiu adus celui mai mare poet roman, romanticului Eminescu…

  4. Iubire…

  5. Dragoste la prima vedere Cand te-am vazut intaia oara , Inima mea batea domol . Am incercat sa-ti spun ce simt , Dar tu... priveai in gol. Eu te-am vazut si-a doua oara... Da, te-am vazut cum o priveai , Cum o priveai pe ea - O fata cu par lung si negru , Ea , prietena mea... Am simtit cum totul se ruina , Caci tu nu mai erai... Am simtit ca totul e-n zadar , Caci tu nu ma priveai. Eu am simtit ca ura-i inutila... Desi mi-as fi dorit o singura privire , Nu am avut-o , Dar o voi avea... Nitu Madalina

  6. Eu...el... Dulce iubire , crud -agonie… Ma cautati ori eu va tot gasesc… Si v-am gasit in lume , v-am gasit In el,in ea,atunci, acum, mereu... Grabite timp, un’ ma duci tu oare? De cine fug? De ce?!Oare graba nu doare? Ma doare ,ma sfasie cumplita nerabdare... Ma indrepti spre-o lume mult prea mare! Prea mare pentru mine, inca un biet copil, Lipsit de judecata, aproape inutil... O,cruda e iubirea si dulce agonia, Caci iubirea e viata , agonia-i iubire… Dumitrascu Alexandra

  7. O iubire tulburata de trecerea timpului Iubirea adevarata exista? Exista o iubire care sa dureze toata viata? Magicul apare atunci cand te trezesti cu mirosul proaspat al diminetii si cu persoana iubita alaturi, este minunat atunci cand iubesti si esti iubit. Iubirea este un mister, un sentiment profund ce infloreste asemeni unui trandafir si arde asemeni unei flacari, o flacara ce transforma trecutul, prezentul si viitorul in cenusa. Dar oare acest vis se poate transforma in cosmar? Stai si privesti cu ochii atintiti spre geam si te gandesti la ce-a fost odata, la acea iubire pura ce ti-a desenat din nou un zambet pe chip. Timpul trece, anii trec , iubirea trece, acea privire nu mai este la fel de profunda, acea imbratisare nu mai este la fel de puternica. Acum vezi ca scanteia din ochii lui a disparut si simti ca te-a lasat in negura uitarii . Flacara iubiri s-a stins, petalele trandafirului s-au ofilit, sufletul este asemeni unei paduri fara copaci, pustiu, singuratic. Desi ochii iti sunt umezi, plangi cu sufletul , dar nu, nu plange ca s-a terminat , zambeste ca s-a intamplat! Insa cicatricea amintirilor nu se v-a vindeca…nu prea curand. Nitu Madalina

  8. Tu esti totul! Tu esti totul pentru mine… tu. Iar eu am in suflet doar iubire, Te iubesc atat de mult, doar eu! Si iti voi oferi dragostea in daruire. Malaimare Alexandru

  9. In interior… M-am uitat in interiorul unui suflet de copil…Am gasit gingasie, fericire, jocuri, inocenta, esenta tineretii, iubirea… In sufletul mamei am gasit teama pentru odrasla ei, griji, indatoriri,responsabilitate, frumusete si esenta oricarei inimi de mama, foarte, foarte multa iubire, destula pentru a fi impartita intregii familii. In sufletul unui muzician am gasit note dansand pe portative unduite de muzicalitatea vietii, am gasit iubire pentru muzica, iubire pentru viata. Un scriitor ascunde in interior emotii mai puternice decat orice val pe timp de furtuna, mii de cuvinte, informatii, trairi, sentimente explozive, iubire... iubire pentru cunoastere. Am privit in interiorul tau…acolo se afla pofta de viata, pofta de mai bine, esenta iubirii tale, fericirea. Iar in sufletul meu …era veselia ochilor tai, rasul tau cristalin, perfectiunea imperfectiunilor tale, esenta iubirii mele… tu! Dumitrascu Alexandra

  10. Iubirea si apusul Cum soarele apune, asa apune si iubirea... Il vezi rasarid, se inalta pe infinitul cer, te cheama la el, iti lumineaza viata cu mii si mii de vise ce iti imbiba mintea in sperante, sperante desarte. El sta acolo, te priveste, se lasa privit, iti incalzeste sufletul cu vorbe dulci, cu raze de speranta…Te priveste din inaltul cerului, satisfacut ca te-a facut sa il iubesti. Da, te-a facut sa il privesti, sa il iubesti, sa il adori. Sa simti ca totul e un vis...un vis sau poate un cosmar. Acum el pleaca, intra in marea tulburata. Cu ochii-n lacrimi il privesti si te intrebi: ,,Oare de ce? Cu ce am gresit? ”. Iubirea a apus, asemeni soarelui… Nitu Madalina

  11. Pentru mine tot esti tu In inima eu simt iubire, Tu esti totul pentru mine! Pentru tine, tot sunt eu, Dragoste de la Dumnezeu.. Irimia Florin

  12. Lumea viselor Natura este invaluita de intuneric... Martorul iubirii - luna se oglindeste in cristalinul lac! Pleoapele iti cad grele... pasesti in lumea magica, in lumea viselor. Acolo totul e posibil! Esti pionul principal de pe tabla viselor. In acea lume fantasticul este totul. Timpul trece, soarele rasare in vietile noaste ca o noua speranta. Desi acum aripile au disparut, continui sa visezi, sa visezi la o dragoste adevarata ce ti-ar putea readuce sclipirea in ochii albastrii ca cerul. Visezi sa te trezesti invaluit de mirosul cafelei proaspete alaturi de persoana iubita, visezi la o imbratisare, la o simpla privire in comun, visezi la un cuvant care sa sparga tacerea in mii si mii de cioburi in care nu te poti rani. Cu toate ca in timp acele cioburi te vor taia si iti va lasa o cicatrice, una plina de amintiri nedorite, continua sa visezi! Vei suferi si totusi te vei bucura de acea iubire, fericire, privire macar pentru o clipa. Un vis! Nitu Madalina

  13. Meriti! Eu te iubesc pe tine, Mai meriti o iubire! Iar eu mai mereu Ti-as face o daruire. Angheru Bogdan

  14. Un zambet… Ce zi este? Ce luna este? Ceasul nu a parut niciodata atat de viu... Incercarea de a trece mai departe, de a uita devine imposibila. Inoti singur in oceanul vietii, simti cum te ineci in amintiri. Iubirea ti-a reglat pulsul, dar tot ea ti-l poate lua. Tacerea te inconjoara, singuratatea te domina,vointa te paraseste.Acum esti singur, privesti oglinda, dar parca te-ai schimbat, zambetul a disparul, dar o lacrima pe obrazul palid se lasa vazuta. Cu ochii umezi continui sa te privesi si sa te intrebi- ,,De ce!?”, te obisnuiesti cu ideea ca niciodata nu vei sti raspunsul acestei intrebari, dar speri... speri la o zi in care vei trai din nou acel sentiment patrunzator, IUBIREA, si atunci vei zambi din nou! Nitu Madalina

  15. Asteptarea... Ai plecat…,desi imi doream sa ramai…Te-am rugat sa ramai, desi nu mai voiam… Ai mers drept inainte fara remuscari... Am asteptat sa te intorci, sa-mi spui „La reverede!“... Nu ai facut-o!Am asteptat sa te uiti la mine. Speram sa vad in ochii tai o urma de regret. Dar, nu... Nici macar o privire, nici macar putin din durerea ce ma sfasia in interior. De parca doua maini mi-au strapuns sufletul si l-au despicat. Insa nu sangeram, cu toate ca as fi dorit...Durerea fizica nu ar fi fost nici jumatate din asta. Nici macar o privire…o singura privire! Nici macar o urma de regret. Pasii tai apasati pe asfaltul rece ca inima ta ma faceau sa tresar, unul cate unul…Am ramas in urma ta, asteptandu-te…nu te-ai intors. O singura lacrima s-a prelins pe obrazul meu, doar una…O lacrima fara cealalta, un copac fara frunze, o iarna fara zapada, mama fara copil, ingeri fara cer, mare fara valuri…Eu…fara tine. Ai plecat! Imi doream sa ramai…Te-am rugat sa ramai, desi nu mai vroiam.... Dumitrascu Alexandra

  16. Tu si eu... Iubirea esti tu Si totul e iubire! Tu esti eu, Iar noi suntem daruire... Martor ne e luna, Luna si natura- Oglinda ne e lacul, Iar umbra, copacul. Nitu Madalina

  17. Iubirea tulburata de trecerea timpului Iubirea… Am spune ca iubirea este cel mai frumos sentiment pe care viata ni-l poate darui, atat de puternic, invincibil. Dar nu poate timpul sa contrazica asta?Tatal Timp este singurul care stie defapt care este viitorul, trecutul, ce este viata si cum ar trebui fiecare moment sa fie trait, simtit, pretuit... Poate o iubire naiva, bazata doar pe vorbe ce n-au strabatut fiecare culoar din labirintul sufletului inainte de a fi rostite sa reziste timpului? ...O iubire a ochilor, a gandului, dar nu a inimii, a carei scanteie se stinge cu fiecare minut trecut, o iubire tulburata de trecerea timpului… ...O inima rece ce tanjeste dupa bataile altei inimi in duet cu ale sale, dupa caldura iubirii adevarate si dupa vorbe venite din suflet, nu din minte.O inima neintregita, visand la jumatatea sa, asteptand-o, asteptand ca timpul sa-si spuna cuvantul. Iubirea poate rezista timpului cand sentimentele sunt sincere, dar daca in spatele ei se afla doar o inima cu prea putina minte, se pierde odata cu momentele ce raman in urma, in timp ce noi inaintam in viata. Dumitrascu Alexandra

  18. E seara… Racoarea serii se lasa incet, iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamantul mohorat… Este seara, este seara in sufletul meu! Cu ochii pustii privesc lacul, lacul care odinioara era martorul iubirii mele, care ma racorea in zilele de vara. Acum e doar o aminire. Lacul plin de bucurie a secat , este doar oglinda tristetii din sufletul meu. O lacrima din ochii mei intunecati se varsa lin pe obrazu-mi palid pana in apa, ma uit si vad, vad ca zambetul de pe fata mea s-a sters, acum nici astrul care patrunde intunericul nu imi poate aduce o raza de lumina in suflet. Totul este negru! E seara… Nitu Madalina

  19. Inceputul… O noua zi, sansa unui nou inceput… Lasand ce-a fost in urma, Privind drept inainte, Cu noi vise marete, Uitand de cele rele Ma indrept spre viitorul ce m-asteapta. Speranta n-a murit, nici fericirea mea. Nu e sfarsitul, abia a inceput. Si imi croiesc drum spre noi orizonturi, Lasand ce-a fost in urma, Privind drept inainte… Dumitrascu Alexandra

  20. O simpla iubire… Am suferit ,am plas ,am regretat. Acum totul s-a terminat, Dar umbra lui nu m-a lasat! Ii multumesc c-a vindecat Trecutul cel necurat Si a lasat in urma Amintiri, lacrimi si suspine… Stau langa geam si ma gandesc- Ce-a fost odat’? O iubire pura si adevarata, Ce s-a innecat In marea cea tulburata. Nitu Madalina

  21. Eu… Te visez, desi am invatat candva ca visele nu se indeplinesc atunci cand speri asta. Am invatat ca dorintele se nasc in suflete goale si tot acolo isi au sfarsitul… Dar stiu ca oamenii traiesc un sentiment ciudat, un sentiment numit iubire, ce are ca urmare speranta, visele, dorintele, dezamagirea, iar eu... eu sunt un om ca oricare altul. Oare chiar ma pot numi om? Sunt doar o entitate de cand te-am intalnit, o stafie ce parcurge drumuri necunoscute ei, confuza, adormita. Inca am in minte imaginea ta, dar cu fiecare secunda devine mai neclara... chipul tau imi dispare treptat din minte. Ma tem ca te pierd… Lasa-ma sa te privesc o clipa, sa am o ultima poza a ta intiparita in minte! Da-mi voie sa te ating, sa stiu ca existi, ca nu ai devenit si tu transparent asemeni mie...Da-mi voie sa te pictez in cuvinte, sa te fac sa auzi culori, sa simti durerea cauzata de boala numita de muritori „iubire“... Alunga-mi pofta de lacrimi dulci, arata-mi drumul cel mai scurt, fa-ma sa-ti simt prezenta in jurul meu, in mine, in soapta! Spune-mi ca nu-ti cer prea mult! Sunt om, am vise, dorinte, sperante, simptomele iubirii...Sunt ceea ce sunt, sunt nimeni sau poate sunt cineva. Eu…eu sunt tu! Dumitrascu Alexandra

  22. Natura…

  23. In natura Ma plimb cu barca pe lacul inconjurat de trestii. Vaslind, imi indrept privirea spre cer si vad miile de stele cum se oglindesc in cristalinul lac. Inconjurat de nuferi galbeni, magicul isi face simtita prezenta. Vantul mangaie usor trestiile si ma face sa imi atintesc privirea spre padurea intunecoasa, misterioasa, trista, ce pare a ma chema la ea. Luna imi lumineza drumul si privirea si as sta acolo, cu ea, mereu, de-ar fi cu putinta. Natura ne reprezinta, reprezinta viata. Angheru Bogdan

  24. Importanta naturii in viata omului Tot ce ne inconjoara, tot ce ne ajuta sa supavietuim, inspiratia, prospetimea, dragostea, energia si gandirea pozitiva de care avem nevoie in fiecare zi, intr-un sigur cuvant NATURA. Privesti orizontul si vezi natura, natura ce te copleseste cu miresmele ei, iti readuce sclipirea in ochii ce odinioara erau negrii de tristete si iti deseneaza un zambet gingas pe chip. Aceasta magie apare in fiecare an cu alte vesminte, asemeni unei regine. Primavara, imbraca o rochie inflorata si inmiresmata, vara aduce soarele in ochii nostri si caldura de care aveam nevoie, toamna este acoperita cu rochia aramie ce starneste melancolia si romantismul si aduce o data cu ea amintirile ce speram sa fie uitate, iar iarna, natura isi aduce vesmantul alb-argintiu stergand de pe obraz si ultima urma de tristete. Daca nu ar fi naruta, cum am putea noi sa traim? Malaimare Alexandru

  25. Stralucire Pe cer a rasarit luna Incepe a lumina natura , Pestii strabat lacul, Pasarile locuie-n copacul. Irimia Florin

  26. Un apus de soare O seara de vara… Caldura este innabusitoare, iar nisipul e inca fierbinte. Imi trec mana printre particulele minuscule de nisip, apoi iau in pumn praf cenusiu si il las sa cada; o rafala calda de vant il poarta cativa metri mai departe de mine, rotindu-l lin, aproape tandru. Plaja e acum goala, dar linistea este brusc sparta de valurile furioase care se zdrobesc de mal. Soarele obosit este din ce in ce mai aproape de apa, reflectandu-se in ea. O explozie de culoare are loc, pielea imi ia foc, nisipul portocaliu pare din alta lume, iar apa este una cu cerul. Raze ascutite de caldura si lumina sunt aruncate peste tot, strapung albastrul inaltului, linia orizontului nu mai este vizibila acum, nici malul de care se izbeau cu putere lacrimile marii, nici macar eu. Intreaga lume este cuprinsa de puterea soarelui, iar eu sunt infricosata…infricosata de frumuseata pe care universul ne-a daruit-o. In scurt timp, marele rege al cerului este inghitit de mare. Lumina paleste, cerul devine roz iar spuma marii se contopeste cu nisipul de pe mal. Uriasul doarme acum, plaja doarme , marea doarme… Dumitrascu Alexandra

  27. Stelele si luna Stelele si mareata luna Privesc in jos natura; Iar in mijloc lacul, In care se-oglindeste mandru copacul. Malaimare Alexandru

  28. Frunzele plang… Peste padurea inmarmurita de frig se abate ploaia… Picaturile se strecoara printre crengi si ajung pe pamantul acum moale. Soarele se zbate sa iasa dintre nori, dar fara rost… Cerul e acum cenusiu, la fel si codrul, la fel si inimile iubitorilor de vara… Linistea domina pamantul. E toamna. O prima frunza cade moarta in balta ce acopera pana si ultimul petic de iarba uscata, iar fosnetele frunzelor se aud… sunt suspinele si plansetele lor, au pierdut o tovarasa si stiu ca va veni si randul lor. Rafale de vant clatina copacii, tot mai multe frunze sunt brutal desprinse de crengi: se apropie sfarsitul. Obisnuiau sa fie verzi, umpleau copacii de culoare si viata, padurea era vesela, soarele le zambea larg si improsca lumina si caldura peste tot de fericire. Pasarile cantau “Oda bucuriei”, florile dansau, greierii erau viorile, veveritele loveau castanele una de alta, formandu-se sunete ca de mici tobe, armonia dainuia si totul era perfect. Dar acum, nimic nu mai e la fel. Pana si ultimul strop de veselie a fost spalat de ploaia cea rece adusa de cruda toamna. Frunzele au devenit galbene si rosiatice, pomii devin golasi, imbatraniti fiind de supararea si de frigul ce-i chinuie. Nici o pasare nu mai canta acum, nici o floare nu mai danseaza, veveritele nu se mai zaresc… Au fost toate alungate. Un strop cristalin de apa se prelinge pe o biata frunza tremuranda ce se chinuie sa stea prinsa de creanga pe care a luat viata. Dar acolo ii este sfarsitul… Picatura cade si se izbeste de pamant. Frunza suspina pentru ultima data, apoi cade alaturi de surorile ei. Padurea ramane pustie si se lasa cuprinsa de somnul din care doar primavara o va mai trezi… Dumitrascu Alexandra

  29. Natura Natura este locul unde animalele convietuiesc in pace. Printre copaci se vad doar mici parti din cer, caci ei acopera aproape tot. Cu trecerea timpului, natura ramane neschimbata, doar trunchiurile copacilor sant pline de trecut. Vantul aduce totul la viata, copacii isi clatina crengile, pasarile zboara spre cuiburile ce cu greu le-au cladit, veveritele si alte rozatoare se ascund in scorburi. Pe timp de iarna, natura se transforma. Lacurile ingheata, copacii isi pierd frunzele, animalele isi schimba locuinta, insa primavara, totul revine la normal si natura infloreste. Seara, ciripitul pasarilor si fosnetul frunzelor formeaza o adevarata sonata. Lacurile, vegetatia, animalele de tot felul alcatuiesc cel mai bun refugiu in care omul isi poate limpezi gandurile…natura. Irimia Florin

  30. Ti-as da luna Eu ti-as da luna, Tu mi-ai da natura... Eu as sta langa lac, Tu, la umbra unui copac. Angheru Bogdan

  31. Lumea viselor Traiesc pentru a cunoaste, pentru a visa. Visez sa cunosc iubirea, prietenia, fericirea. Visez la un cer ai carui nori sunt colorati asemenea unui curcubeu, din care ploua cu zambete, cer pe care pasarile zboara in spirale, lasand in urma lor praf de stele. Visez la campuri impodobite cu flori de nu-ma-uita, la fulgi de nea dansatori in luna iulie, la copaci inalti pana la cer, la gradini ai caror pomi au podoape de clestar. Visez la o plaja cu nisip din aur, la o mare de lumina, la scoici in forma de acadele de toate culorile. …la tufisuri din vata de zahar, la raze de soare din cristal, la copii jucandu-se si alergand fericiti. ...la mana mea alaturi de mana ta, noi plutind pe un nor de ciocolata deasupra unei carari marginite de flori de miere intr-o padure aurie. Visez la o lume perfecta… la lumea viselor. Dumitrascu Alexandra

  32. “Si cand propria ta viata singur n-o stii pe de rost, O sa-si bata altii capul s-o patrunza cum a fost?” Mihai Eminescu, “Scrisoarea I” proiect realizat de echipa MISTER 5 noiembrie 2010

More Related