ELENA V ĂCĂRESCU O AMBASADOARE A CULTURII ROMÂNE

1. ELENA VĂCĂRESCUO AMBASADOARE A CULTURII ROMÂNE Prezentare: prof. Carmen Rus

2. Biografie S-a născut la Bucureşti într-o seară de început de octombrie (3 octombrie 1864), într-o foarte veche şi vestită familie de boieri. Este poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru de expresie franceză. Este fiica diplomatului Ioan Văcărescu şi a Eufrosinei Fălcoianu, nepoată pe linie directă a lui Iancu Văcărescu ("Familia din care scobor eu a fost familia de intelectuali cu deosebire a României de odinioară"; "Mama mea aparţinea şi ea unei vechi familii de boieri - Fălcoianii - prezenţi în toate cronicele de altădată ale Valahiei").

3. Biografie Îşi petrece copilăria şi adolescenţa la vatra Văcăreştilor de lângă Târgivişte. ("Dintre toate locurile unde au vieţuit poeţii, Văcăreştii din Dâmboviţa duc mai mult cu ei semnul unei ursite şi vraja unei amintiri"). Primul drum în Franţa îl face la 15 ani, în 1879, ca să-şi continue studiile, începute în ţară, cu guvernante şi profesori particulari. La Sorbona, frecventează cursuri de literatură, filozofie, estetică, istorie, predate de spirite strălucitoare ca Ernest Renan, Gaston Paris, Paul Janet ş.a.

4. Ferdinand “Se îndrăgosteşte lulea de frumoasa poetesă Elena Văcărescu (aflată în anturajul curţii ca domnişoară de onoare a reginei Elisabeta). Idila cu Elena (...) scandalizează pe politicieni şi pe regele Carol I, deoarece, prin lege, statutul Casei Regale nu permitea căsătoria moştenitorului tronului cu o româncă. Elisabeta insista în înfăptuirea căsăstoriei(...) Autoritarul rege Carol a stopat ferm idila: soţia sa expediată doi ani în Germania, Elena Văcărescu pur şi simplu exilată, iar principele regent, Ferdinand, ajuns la castelul natal Sigmaringen (dorea să se sinucidă)”1 După exilare, ajunge în Italia, la Veneţia, Milano, Roma, unde tatăl său era ministru plenipotenţiar al ţării noastre.

5. Carmen Sylva Elena Văcărescu a avut o relaţie specială cu regina Elisabeta a României (Carmen Sylva): “Chipul reginei mi-a luminat întreaga viaţă. Încă de când eram copil, vorbirea şi privirea ei m-au învăţat să venerez tot ce e bun, nobil şi adevărat. Am învăţat de la ea, care îmi oferea cu generozitate gândurile ei ca pe nişte flori, să iubesc frumuseţea naturii şi a muncii, pietatea, să mă aplec cu atenţie asupra sufletului meu, să înţeleg că bucuria înseamnă armonie şi graţie”.2

6. Elena Văcărescu şi Franţa “Un sentiment de nemărginită recunoştinţă îmi umple sufletul, ori de câte ori îi evoc chipul acestei ţări”. “Pentru mine, Franţa rămâne ţara care a primit solia mea românească, ţara care, înţelegându-mi misiunea, mi-a înlesnit-o cu o generozitate pe care renunţ să o descriu în culori ditirambice”.

7. Elena Văcărescu şi Franţa Din Italia, pleacă în Franţa, Parisul devenind reşedinţă permanentă. Aici a publicat 6 volume de versuri. “Farmecul personal şi întinsa-i cultură literară o impune în peisajul intelectual al Parisului”. Patricipă la conferinţe şi întâlniri internaţionale, face parte din diferite comitete feministe şi filantropice şi jurii literare. Are o prezenţă publicistică bogată în reviste şi ziare: “Les Debats”, “L’Ilustration”, “Le Temps”. Are colaborări literare materializate în: versuri, proză, teatru, eseuri, traduceri, prefeţe. Este membră fondatoare a celebrei tribune “L’Universite des Annales(1906) cu prediciul “Conferencia”.

8. În România... Susţine conferinţe despre scriitori români: Alexandri, C.A. Rosetti, Eminescu. Traduce din Coşbuc, Goga, Eminescu. Publică articole în: “Flacăra”, “Adevărul cultural şi artistic”, “Universul”, “Ramuri”, “Gândirea”. Urcă la tribuna “Cercul Analelor”, după modelul francez, alături de N. Iorga, O. Goga şi D. Gusti.

9. Activitate politică şi socială Crezul său politic era idealul naţional de reîntregire. La invitaţia primului ministru Geores Clemenceau, susţine în faţa senatului francez un expozeu asupra situaţiei României. Ţine conferinţe publice (la Paris şi în Provincie) pentru ajutorarea văduvelor şi orfanilor războiului. Îi atrage în acţiunile umanitare şi pe: Aristide Barres, Anna de Noailles, Jean Cocteau. Face parte din “Consiliul Naţional al Unităţii Române”, (înfiinţat la Paris în 1918), lucrând alături de Nicolae Titulescu, Take Tonescu, O. Goga, Const. Mille, Tr. Vuia şi dr. Const. Angelescu.

10. Activitate politică şi socială Este membră a delegaţiei româneşti participante la Conferinţa de pace de la Paris (ianuarie 1919- ianuarie 1920). Asistă, la Trianon, în “Galeria Oglinzilor”, la semnarea tratatului prin care se consfinţeau graniţele României Mari. Franţa îi acordă Legiunea de Onoare. Mareşalul Foch, învingătorul de la Marna, o invită la reşedinţa sa de la Paris şi o felicită pentru “serviciile deosebite aduse cauzei aliaţilor şi mai ales cauzei Franţei”. În 1920, la Geneva, este membru al delegaţiei române la şedinţa de construire a “Societăţii Naţiunilor”, devenită mai apoi “Liga Naţiunilor”.

11. Activitate politică şi socială Membră fondatoare a acestei “tribune a păcii mondiale”, a lucrat aici 20 de ani (până în 1940, cînd acest for internaţional dispare), fiind delegată permanentă şi crezând nesăbuit în “cauza sacră a păcii”. Este membru permanent în comitetul de conducere a Comisiei de Cooperare Intelectuală (1922) Împreună cu Paule Valery, pune bazele Institutului Internaţional de Cooperare Intelectuală.

12. Activitate politică şi socială În anul 1925 devine Membru de Onoare al Academiei Române, fiind prima femeie din acest for. Franţa îi acordă în 1927 distincţia de “Cavaler al Legiunii de Onoare”. Pentru 50 de ani de activitate ca “ambasadoare permanentă a culturii romîne”, i se prinde în piept, la Legaţia română din Paris, cel mai înalt ordin românesc: Marea Cruce a Coroanei României. Moare la Paris, la 17 februarie 1947, şi este înhumată în cripta famieliei Văcăreştilor din cimitirul Bellu.

13. Impresii... “Mă înfăţişez cu singura ambiţie de a mă face cât de cât plăcută şi de a fi sinceră tot timpul”. (Elena Văcărescu) Maria Platon:“Şi-a făcut din propria viaţă, din propriul destin, o sursă pentru literatură şi a transpus în exerciţiul memorialistic şi istoria care s-a făcut în afara existenţei sale, cu sentimentul că cele două istorii, nu rareori, coincid”

14. Impresii... Nicolae Iorga: "Toate popoarele cuprind în cadrul vieţii lor sufleteşti ceea ce s-a scris de persoane aparţinându-le în alte limbi.“ Camil Petrescu: "N-a fost niciodată despărţită de ţara în limba căreia n-a scris (...). O româncă din cel mai adevărat sânge românesc, care îşi afirmă cu orgoliu şi originea şi sufletul românesc (...) O asemenea personalitate onorează două literaturi."

15. Impresii.. Şerban Cioculescu: "Aşa cum se-ntreba cândva Tudor Arghezi, cum de-a-ncăput în el ţara întreagă, ne putem minuna de sensibilitatea exponenţială a înzestratei poete de limbă franceză, care cu fapta, cu cuvântul şi cu versul, el însuşi acţiune, a stat necontenit în serviciul îndepărtatei patrii, pentru ea, omniprezentă.“ Ion Stăvăruş: "Deocamdată în linie directă din spiţa glorioasă a Văcăreştilor - poeţi (nepoată a lui Iancu, autorul "Primăverii amorului"), Elena Văcărescu a încheiat şirul strămoşilor care au răspuns, cu pana şi inima, celebrului Testament al lui Ienăchiţă. Prin opera literară cât şi prin vasta sa activitate ea s-a pus neîncetat, din dragoste şi cu ambiţie, de la vârsta adolescenţei la octogenat, în slujba culturii române şi afirmării spiritului naţional dincolo de meridianul locului."

16. A P R I L I E

17. Fii bucuros, iubite, in iarba matasoasa;Parfumul primaverii se simte tot mai greu ;Vezi, lunca-i inflorita si canta si-i frumoasa.Fii bucuros, iubitul meu !Aduc in dar iubirii intregu-mi suflet ; vinaSa simti mireasma dulce pe-ngustele carari.In falnica padure, in stearsa ei lumina,Ce dulce-i impreuna sa ratacim in zari.

18. E-atat de plin de farmec sa mergi visand pe maluri,Sa mangaii clopoteii de alb margaritar,Sa vezi cum, capricioase, vin valuri dupa valuriCu sarg tesandu-si parca, in jur, desenul clar.Vom bea tot duhul molcolm al lui april, cu sete,In inima, sfarseala sa intre picurand ;Apoi lasa-vom ziua s-adoarma pe-ndelete,Ca sa simtim iubirea asupra-ne veghind.Fii bucuros, iubite, in iarba matasoasa ;Balsamul primaverii se simte tot mai greu ;Vezi, lumea infloreste si canta si-i frumoasa,Fii bucuros, iubitul meu !

19. De-ai şti acele zile...

20. De-ai şti acele zile ce n-am trăit nicicând !Lungi zile de-aşteptare, şi care nu mai sunt !Desfăşurarea iute de ore-nfrigurateŞi cele de-amintire şi umbre-ndoliateSă treacă-nălţând ochii, cu pleoapele lor grele,Şi-apoi să şi-i închidă. De-ai şti zilele-acele,Copil ce-mi dai un zâmbet, tu poate că m-ai plânge.Şi-ai spune la fereastra, colo, unde se strângeŞi se agaţă bine măceşul înverzit :"Prea tânără eşti încă, să fi-ndurat cumplit !"

21. Bibliografie 1. Nicolae Iorga, Regele Ferdinand, Ed. “Porţile Orientului”, Iaşi, 1996. 2. Elena Văcărescu, Regi şi regine pe care i-am cunoscut, Ed. Compania, 2004. 3. Elena Văcărescu şi Franţa, Memorii – Oameni, idei II, Ed. Cronica 1998, colecţia “Gândul şi lumea” (prefaţă de Maria Platon) 4.http://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_V%C4%83c%C4%83rescu