Etapele de cercetare necesare în vederea elaborării unei lucrări fizico-geografice

1. Etapele de cercetare necesare în vederea elaborării unei lucrări fizico-geografice

2. Cercetarea este un proces compus din etape interdependente, fiecare dintre ele comportând o funcţie bine definită. Procesul de cercetare posedă o dimensiune evolutivă sau ciclică atingerea obiectivelor propuse presupunând:1.Parcurgerea succesivă a mai multor etape şi respectarea exigenţelor pe care le presupun acestea.2.Raportarea critică a rezultatelor acumulate stadial la concluziile formulate anterior. Principalele etape ale procesului de cercetare sunt următoarele:

3. 1. Formularea subiectului sau a problemei de cercetare: Punct de pornire esenţial în cazul oricărui demers ştiinţific. Adesori, dacă acest aspect este abordat în absenţa unei argumentări prealabile temeinice sau a unei motivaţii solide, se poate ajunge ca eforturile susţinute consacrate cercetării să fie lipsite de o finalitate ştiinţifică reală. Drept urmare, selectarea şi definirea temei de cercetare trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:- să fie clar formulată;- să fie realizabilă;- să fie pertinentă sub aspectul relevanţei ştiinţifice şi importanţei practice.

4. 2. Etapa exploratorie (pregătitoare, sau de laborator) include 2 subetape:2 1.documentarea bibliografică, care presupune la rândul său:a. elaborarea unui index bibliografic cu privire la toate lucrările referitoare la regiunea luată în studiu. Vor fi incluse lucrări cu caracter teoretic, metodologic, general şi special, surse de informare statistică cât şi referinţe bibliografice din domenii înrudite geologie, arheologie, biologie etc.b. întocmirea fişelor bibliografice-pe probleme-geologie, geomorfologie, climă etc. şi înscrierea elementelor esenţiale de conţinut: I. autor, titlu, editură, an; II. consemnarea ideilor sau a datelor relevante (succint sau în extenso).c. selectarea textelor, considerate de maximă relevanţă;d. compararea concluziilor desprinse din sursele bibliografice de referinţă;

5. Surse bibliografice de referinţă: Geographie physique et quaternaire (Quebec) Arctic and Alpine Research (USA), Quaternary Research (USA), Physical Geographer (USA), Geografiska Analer, serie B-Physical G. (SW.), A Journal of Geomorphology (GB), Journal of Biogeography (GB), Progress in Physical Geography (GB), Geographycal Journal (GB), Revue de Geographie Alpine; Annales de Geographie (F), Geoforum (GB) ş.a.Informaţia obţinută de pe Internet. ) arhive, dir. statistice

6. 2.2. Documentarea şi elaborarea cartografică.Etapa presupune: a. cercetarea materialului grafic existent în lucrările consultate (pe seama cărora se pot întocmi fişe speciale referitoare la conţinut, metode de elaborare, sistemele de reprezentare utilizate); c.întocmirea unor materiale grafice de bază necesare în analiza fizico-geografică. Acestea se bazează pe utilizarea unor suporturi cartografice: hărţile topografice, aerofotogramele, imagini satelitare, imagini radar (detalii suplimentare, inf. directe, multe inedite, posibilităţi de corelare, aprecierea dinamicii anumitor procese şi fenomene) hărţi geologice, climatice, biogeografice, pedogeografice, documente cartografice, istorice ş.a. Pe baza acestora se realizează cartări tematice, profile, blocdiagrame ce vor servi la facilitatrea sesizării realităţilor din teren sau chiar ca suport de lucru (de ex.harta geomorfologică generală).

7. 2.3. Stabilirea itinerariului de teren şi a punctelor de observaţie, măsurare; se realizează în funcţie de timpul disponibil, accesibilitatea terenului, sezon, fondurile disponibile, mijloacele de investigaţie disponibile; itinerarii generale; itinerarii speciale pt. observaţii punctuale, repetate pe cât posibil, mai ales în punctele cheie.

8. 2.4.Alegerea aparaturii şi a echipamentului-în funcţie de temă şi obiectivele urmărite (minimum: busolă geologică, altimetru, ruletă gradată, ciocan geologic, aparat foto, GPS, penetrometru, sonde pentru prelevarea probelor, ambalaje pentru probe ş.a.)

9. 2.5. Contactul preliminar cu terenul-identificarea trăsăturilor majore, a ariilor de maximă relevanţă pentru obţinerea informaţiilor utile, identificarea altor surse de informare, locuitori, experţi, instituţii.

10. 3. Problematizarea şi elaborarea proiectului de cercetareConstă în:- stabilirea unor puncte de legătură între disponibilităţile bibliografice şi elementele sesizate în teren şi pe această bază...- fixarea cadrului teoretic şi înţelegerea problematicii studiate în cadrul respectiv;- identificarea obiectivelor principale ale cercetării care să fie în concordanţă cu exigenţele teoretice şi cu necesitatea de a investiga aspecte cu caracter de noutate sau eventual de a aprofunda cercetări ale căror rezultate au rămas neconcludente;- fundamentarea dimensiunii practic-utilitare a cercetării.

11. Proiectul de cercetare va conţine:- obiective, concepte, relaţii între concepte, ipoteze, relaţii între ipoteze ş.a. (potrivit obiectivelor specifice, variabilele ce vor fi supuse investigaţiei, parametrii de analiză, analiza relaţională între variabile etc.);- metode, modele, procedee de cercetare;- instrumentele necesare;- activităţile specifice de cercetare;- etapele de cercetare (calendarul);- costurile cercetării;- fezabilitatea cercetării (realismul proiectului, dimensionarea costurilor, riscurile ce planează asupra elaborării proiectului).

12. Proiectul de cercetare trebuie să vizeze toate elementele fizico geografice ale unităţii teritoriale, ponderea acordată fiecăruia fiind în funcţie de de modul lor de conlucrare, de raporturile de cauzalitate pe care le întreţin şi desigur în funcţie de obiectivele studiului. Proiectul de cercetare va fi alcătuit în aşa fel încât să reflecte conţinutul prevăzut al lucrării şi direcţiile în care vor fi orientate cercetările în teren. Evident el este susceptibil de modificări dacă cercetarea ulterioară aduce în prim plan elemente neprevăzute sau inedite.

13. 4. Etapa de terenPermite acumularea materialului faptic prin observaţii la faţa locului, confirmarea sau infirmarea supoziţiilor satisfacerea obiectivelor cercetării sau chiar asumarea altora noi sau, pe scurt, îndeplinirera proiectului de cercetare. Pe lângă cercetarea propriu-zisă, nemijlocită sau instrumentală, o mare importanţă are consemnarea adecvată a informaţiei în carnetul de teren, cartografierea fenomenolor studiate şi suplimentarea informaţiilor directe cu cele obţinute de la localnici.

14. În carnetul de observaţii se notează zilnic data, locul şi problema studiată a cărei consemnare se realizează atât din p. de v. cantitativ, cât şi calitativ. Aspectele care nu pot fi explicate sau determinate direct în teren vor fi subliniate astfel încât acestea să poată fi soluţionate ulterior. Descrierea aspectelor cercetate va cuprinde pe cât posibil atât elementele esenţiale de manifestare dar şi detalii suficiente (dimensiuni, proprietăţi, atribute, termeni de comparaţie etc) care să permită ulterior aprecierea şi descrierea lor reală.

15. Cartarea fenomenului la faţa locului se realizează utilizându-se ca suport fie harta topografică, fie o schiţă de hartă întocmită direct în teren. In al doilea caz se va urmări respectarea raporturilor de proporţionalitate dintre elementele redate şi utilizarea unor semne şi sisteme acceptate de cartografiere la care se vor ataşa elemente de identificare şi caracterizare (poziţia zonei, pante, aprecieri privind fragmentarea, vegetaţia, utilizarea terenurilor). Consemnarea cartografică se poate realiza şi sub forma profilelor complexe, prin reprezentarea la scară a proprietăţilor surprinse în aflorimente (orizonturi de sol, structura scoarţei de alterare, detalii tectonice şi structurale etc. proporţii şi indici referitori la: structură, textură, culoare, PH, forma cutei tipul faliei etc.), schiţe panoramice, blocdiagrame (pe mai multe planuri), fotografii (se vor nota: nr. clişeului, locul, data expunerii, un punct de reper şi eventual repere pentru intuirea proporţiilor reale).

16. De mare utilitate sunt informaţiile de la localnici cu condiţia ca ele să fie filtrate critic (informaţii diverse-modificări climatice, hidrologice, peisagistice, alunecări de teren, fenologice, toponimice- se va face apel în special la persoanele mai vârstnice). Vor putea fi de asemenea folosite informaţii stocate în muzee, arhive, documente cartografice vechi, informaţii provenite de la instituţii specializate.

17. Precede redactarea şi finalizarea lucrării. Sunt avute în vedere aspecte precum:- Realizarea sau completarea acelor investigaţii care nu au putut fi finalizate în teren;- Elucidarea aspectelor necunoscute determinate în teren;- Realizarea corelaţiilor, conexiunilor dintre faptele studiate, intuirea raporturilor de cauzalitate, de determinare reciprocă, confirmarea unor legităţi ştiinţifice, desprinderea trăsăturilor definitorii ale teritoriului studiat.- Elaborarea unor modele cu funcţie de analiză şi prognoză;- Evaluarea globală a cercetării prin prisma aportului la cunoaşterea unor procese fenomene sau unităţi teritoriale. 5. Analiza şi interpretarea rezultatelor

18. 6. Etapa de redactare. Nu se reduce la o simpla transpunere grafică în condiţii superioare de exprimare şi reprezentare ci se are în vedere integrarea logică a rezultatelor cercetării astfel încât acestea să dobândească relevanţă ştiinţifică şi utilitate practică. În acest scop se vor avea în vedere:- întocmirea planului de redactare (pe baza proiectului de cercetare dar şi prin diferenţieri menite să pună la maximum în valoare elementele descoperite;- redactarea propriu-zisă care trebuie să asigure înlănţuirea logică, progresivă a ideilor; premisa esenţială este prealabila structurare pe capitole a conţinutului cercetării, în concordanţă cu cerinţele de relevanţă ştiinţifică, limbaj, tehnoredactare şi deopotrivă, de accesibilitate;- întocmirea exhaustivă a listei bibliografice;- adecvarea referinţelor privind bibliografia utilizate;- folosirea adecvată a citărilor;- citarea bibliografică la locul cuvenit;- încadrarea materialului grafic, cu indicarea conţinutului şi a sursei de provenienţă.

19. BIBLIOGRAFIEAlexander, D.(1992), The causes of landslides, Preg. Phys. Geogr., 13.Antoine, P.(1977), Reflexions sur la cartographie ZERMOS et bilan des experiences en cours, Bull. BRGM., III, Nantes,p.1-3.Armaş Iuliana, Damian R., (2001), Cartarea şi cartografierea elementelor de mediu, Editura Enciclopedică, Bucureşti.Armaş, Iuliana, Damian, R., Sandric, I., Gabriela Osaci - Costache, (2003), Vulnerabilitatea versanţilor la alunecări de teren în sectorul subcarpatic al văii Prahova, Editura Fundaţiei Romania de Maine, Bucureşti, p.208.Aroldi, C. (2005), Introducere în petrologia sedimentară. Ed. Accent, Cluj-Napoca, p.130.Aumann, G., Ebner, H., Tang, L. (1992), Automatic derivation of skeleton lines from digitized contours, ISPRS Journal of Photogrammetry and Remote Sensing 46, 259-268.Badea, L.(1993), Legenda hărţii geomorfologice generale la scară mare (1: 25 000), Ed.Academiei Române, Bucureşti.Bălteanu D., Alexe R., (2000), Hazarde naturale şi antropice, Editura Corint, Bucureşti.Bălteanu, D.(1983), Experimentul de teren în Geomorfologie. Editura Academiei Bucureşti, p.157.Barling, R., D., Moore, I., D., Grayson, R., B. (1994), A quasi-dynamic wetness index for characterizing the spatial distribution of zones of surface saturation and soil water content, Water Resources Research 30, 1029-1044. Bates, P., D., Anderson, M., G., Horrit, M. (1998), Terrain information in geomorphological models: stability, resolution, and sensitivity, în vol. Landform Monitoring, Modelling, and Analysis, ed. S.N. Lane, K.S. Richards, J.H. Chandler, New York, Wiley, 279-310.Berca M., (1998), Teoria gestiunii mediului şi a resurselor naturale, Editura Grand, Bucureşti.Bernardino,G., Pambianchi, G.(1993), Carta delle deformazioni gravitative profonde di versante e grandi frane nell’Appennino Centrale.(F.124 Macerata).Ed.Interlinea, Camerino,Italia.

20. ( ex. privind adecvarea referinţelor privind bibliografia utilizată)1. Procesualitate şi schimbare geografică. Geografia ultimelor decenii este marcată în plan teoretic şi metodologic de promovarea pe scară largă a demersurilor fundamentate pe valorificarea diverselor laturi ale conceptului de “discontinuitate” precum: conţinut, semnificaţii, forme de manifestare, implicaţii ş.a. Procesul respectiv a generat o firească schimbare de discurs asupra realităţii geografice, purtat într-o relativă concordanţă cu schimbarea radicală a opticii referitoare la geneza, evoluţia şi dinamica sistemelor survenită în alte ştiinţe, îndeosebi în fizică, chimie, matematică, biologie ş.a. (I. Mac, D. Petrea, I. Mac, 1994, 2000).

21. (ex. privind folosirea adecvată a citărilor)Drept urmare, s-a impus treptat un cadru conceptual a cărui utilizare logică este supusă în mare măsură …hazardului, desuetului şi imprecisului. Acest fapt era îndreptăţit semnalat de I. Ianoş (1994, pag.22) care sublinia că în ceea ce priveşte problematica riscului şi a aspectelor adiacente “în literatura geografică, în general, şi cu deosebire în cea românească, abordările efectuate până în prezent nu sunt sistematice şi nici clare, lăsând o evidentă “undă” de haos semantic şi metodologic”.

22. Gleick J., (1987), Chaos: Making a New Science, Viking Penguin, New-York Grecu Florina, (1997), Fenomene naturale de risc-geologic şi geomorfologie, Edit. Univ. din Bucureşti.Ianoş I., (1994), Riscul în sistemele geografice, Studii şi cercetări de Geografie, tom XLI, Edit. Academiei, Bucureşti.Kasperson X. Jeanne, Kasperson R. E., Turner B. L. II, (1995), Regions at risks: Comparisons of threatened environments, U.N. University Press, Tokyo-New-york-Paris.Kates R. W., Hohenemser C., Jeanne X. Kasperson, (1985), Perilous progress: Managing the hazards of technology, Westview Press, Boulder.Lupasco St., (1982), Logica dinamică a contradictoriului, Edit. Politică, Bucureşti.Mac, I., Petrea D. (1994), Tranzienţa şi implicaţiile sale în desfăşurarea proceselor geografice, Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Geographia, nr. 2, Cluj-Napoca.

23. (ex. privind folosirea neadecvată a citărilor)Hazardul semnifică conjunctura cauzală şi circumstanţele spaţio-temporale ale manifestării fenomenului şi nu fenomenul în sine. Hazard este structura ontică a “momentului” în care fenomenul se desprinde ca manifestare reală. Drept urmare, a desemna elemente prin excelenţă concrete (seisme, inundaţii, alunecări de teren, etc.), printr-un termen eminamente abstract este, în mod evident, o neadecvare lingvistică.După opinia noastră, hazardul reprezintă cronotopul neprevizibil dar necesar al unei reţele cauzale susceptibil să genereze descărcările energetice neliniare care obiectivează un fenomen extrem. Hazardul este matricea cauzală din care decurge fenomenul. Hazardul este spontaneitatea evoluţiei iar fenomenul materializarea ei. Asumarea conştientă, inconştientă sau instinctuală a fenomenului extrem, potenţializează starea de “risc” . Relaţia hazard-fenomen extrem-risc asumat-risc actualizat generează “evenimentul” ca element de cotitură în evoluţia sistemului (Mac I., Petrea D., 2002).Hazardulsemnifică conjunctura cauzală şi circumstanţele spaţio-temporale ale manifestării fenomenului şi nu fenomenul în sine.Prin noţiunea de hazard este definită structura ontică a “momentului” în care fenomenul se desprinde ca manifestare reală (alunecări, surpări, rostogoliri, avalanşe, curgeri noroioase,etc.). Prin urmare hazardul reprezintă cronotopul neprevizibil, dar necesar al unei reţele cauzale, susceptibil să genereze descărcările energetice neliniare care obiectivează un fenomen extrem, conturând în acelaşi timp şi matricea cauzală din care decurge fenomenul (Mac, Petrea, 2002). Asumarea prezenţei hazardului potenţializează starea de risc, iar relaţia hazard - fenomen extrem - risc asumat - risc actualizat generează evenimentul ca element de cotitură în evoluţia sistemului geomorfologic (..........).