Download
1 / 33
530 likes | 975 Vues
Dimensiunile Turismului. Fluxuri turistice interne si internationale.
E N D
Fluxurituristice interne siinternationale Ele reprezintă expresia cea mai concretă a activităţii turistice.Aceasta a cunoscut o dezvoltare mare în a II-a jumătate a sec. XX (conform OMT,4 mld oameni călătoresc in afara reşedinţei).Cea mai mare parte din activitatea turistică revine turismului intern a cărui dezvoltare diferă de la o ţară la alta.Acesta are vechi tradiţii în Europa Centrală (Elveţia,Austria,Germania,etc),Europa Meridională (Italia,Spania), Europa Occidentală (Franţa,Marea Britanie),în Japonia,SUA,etc.
Turismul internaţional reprezintă deplasarea şi călătoria unor persoane în afara graniţelor pt recreere,destindere,cunoaştere. S-a dezvoltat pe seama evoluţiei social-economice generale, a democratizării relaţiilor dintre state,a ridicării nivelului de civilizaţie. Activitatea în acest domeniu a început din perioada interbelică prin înfiinţarea Uniunii Internaţionale a Organizaţiei Oficiale de Turism (UIOOT-1925) cu sediul la Geneva. Ulterior ea a devenit Oraganizaţia Mondială a Turismului (OMT) cu sediul la Madrid. Turismul internaţional e specific în special ţărilor dezvoltate. Amploarea cea mai mare se desfaşoară între ţările Europei, între Europa şi America de Nord şi între America de Nord şi Centrală. Activitatea turistică internaţională se analizează pe baza unor indicatori ce exprimă cel mai fidel intensitatea,cantitatea şi calitateaturismului.Aceşti indicatori sunt:- nr turiştilor străini (stabilit de nr vizelor la frontiere sau nr sejururilor)- veniturile anuale (exprimate în $ SUA)
Cele mai ridicate fluxuri internaţionale (80% din sosiri) se realizează în Europa de Vest,America de Nord,noile ţări industrializate ale Asiei. Cererea turistică internaţională se caracterizează prin mari inegalităţi şi printr-o orientare preponderentă către ţările dezvoltate.Ţările în curs de dezvoltare sunt în progres la acest capitol,ele reprezentând o treime. De asemenea se remarcă tendinţa de creştere a sosirilor,dar cu o evoluţie diferită.Astfel,între anii 1975-1997,sosirile au crescut de peste 3 ori în Asia de Est şi zona Pacificului spre deosebire de Asia de Sus ce a înregistrat o creştere de doar 3 procente (0.70% - 0.73 %).Ţările europene deţineau în 1997 60.4 % din sosirile turiştilor internaţionali.Pe Glob sosirile au crescut de la 222 mil.(1975) la 455 mil.(1990) şi la 475 mil.(1997). Odată cu fluxurile turistice s-a modificat şi preponderenţa tipului de transport.Astfel cererea pt transport aerian creşte în detrimentul celui rutier sau feroviar. Un alt capitol care a evoluat e reprezentat de încasările din turism.
În cazul destinaţiilor turiştilor,Europa se află pe primul loc cu sosiri de 60.46 % din total şi încasări de 52.82 %,mai mici decât ale Asiei de Est şi zonei Pacificului.Africa şi Asia de Sud au sosiri şi încasări reduse.Pe primele locuri la încasări se situează SUA,Franţa,Italia,Germania şi Canada.Contribuţia turismului internaţional la economia ţărilor receptoare de turişti străini variază în funcţie de regiunea geografică a lumii.De aceea el are un rol determinant în Marea Caraibilor şi în Europa Meridională.Astfel,se remarcă ponderea încasărilor din turism faţă de cele din export:24.9 % - pt ţările din Marea Caraibilor,la 19 % - America de Nord,18 % - Europa Meridională,3.5 % - Africa de Vest,1% - Europa Estică, 5.5 % - Europa Vestică,7.8 % - America de Nord.
Factori care au influentatdezvoltareaturismului intern si international Cererea turistica este impulsionata de factori ca: motivatiile turistice, cum sunt: tratamentul, îmbogatirea nivelului de cunostinte, sportul, vânatoarea, vizitele la rude sau la prieteni, întâlniri sau congrese, afaceri, distractii si agrement etc; existenta timpului liber din fondul de timp al individului; nivelul veniturilor personale si partea destinata pentru satisfacerea uneia sau a mai multor motivatii turistice.Oferta turistica depinde de posibilitatile unei zone sau tari si anume de: conditiile naturale (relief, clima, flora, fauna etc); valorile istorice si culturale, constituite din vestigii istorice, obiceiuri si folclor; constructii industriale si culturale, care prezinta interes pentru turisti; baza materiala: unitati de cazare, de alimentatie, mijloace si cai de transport, baze de tratament, de agrement etc.
1. Dupa natura social-economica:a) factori economici - veniturile populatiei si modificarile acestora; preturile si modificarile acestora; preturile si tarifele; oferta turistica;b) factori tehnici - performantele mijloacelor de transport; tehnologiile în constructii; parametrii tehnici ai instalatiilor si echipamentelor specifice etc.;c) factori sociali - urbanizarea si timpul liber;d) factori demografici - evolutia numerica a populatiei; modificarea duratei medii a vietii; structura pe sexe, grupe de vârsta si socio-profesionala;e) factori psihologici, educativi si de civilizatie - nivelul de instruire; setea de cultura; dorinta de cunoastere; caracterul individului; temperamentul; moda etc.;f) factori organizatorici - formalitati la frontiere; facilitati sau prioritati în turismul organizat; regimul vizelor; diversitatea aranjamentelor etc.
2. Dupa durata în timp a actiunii lor:a) factori de influenta permanenta - cresterea timpului liber; modificarea veniturilor; miscarea naturala si migratorie a populatiei;b) factori conjuncturali - crizele economice; dezechilibrele politice si convulsiile sociale; confruntarile armate locale si regionale; catastrofe naturale, conditiile meteorologice precare etc.3. Dupa importanta în determinarea fenomenului turistic:a) factori primari - oferta turistica; veniturile populatiei; timpul liber; miscarile populatiei;b) factori secundari - cooperarea internationala, facilitatile de viza sau alte masuri organizatorice; varietatea serviciilor suplimentare s.a.
4. Dupa natura provenientei si sensul interventiei:a) factori exogeni - sporul natural al populatiei (care sta la baza cresterii numarului turistilor potentiali), cresterea veniturilor alocate pentru practicarea turismului; cresterea gradului de urbanizare; mobilitatea sporita a populatiei, ca urmare a motorizarii s.a.b) factori endogeni - varietatea continutului activitatii turistice, lansarea de noi si tot mai sofisticate produse turistice; diversificarea gamei serviciilor turistice oferite; ridicarea nivelului de pregatire a personalului din turism s.a.
5. Dupa profilul de marketing: a) factori ai cererii turistice - veniturile populatiei; urbanizarea; timpul liber; dinamica-evolutiei populatiei;b) factori ai ofertei - diversitatea si calitatea serviciilor; costul prestatiilor; nivelul de pregatire si structura fortei de munca etc.Turismul României a fost puternic influentat de ideologiile si personalitatea liderilor din tarile comuniste. Prea putina atentie a fost acordata dezvoltarii turismului în imediata perioada de dupa al Doilea Razboi Mondial, iar când sectorul ofertelor turistice a luat nastere, turismul României a avut foarte putin de oferit.
În momentul de fata, România este pe punctul de a deveni o destinatie turistica importanta, dar înainte de toate va trebui sa-si estompeze anumite minusuri care nu îi confera o pozitie concurentiala pe piata internationala turistica. Aceasta s-a datorat unui program de dezvoltare a turismului prost administrat, dar si datorita perioadei de recesiune cu care România s-a confruntat dupa perioada comunismului. Iar fara o dezvoltare sanatoasa a economiei românesti si a societatii, dar mai ales fara o privatizare a acestui sector si fara un bun program de promovare a acesteia peste hotare, nu se poate spera ca România sa devina o atractie importanta a turismului international.
Factorinefavorabili Asupra turismului n-au actionat intotdeauna numai factori favorabili. De-a lungul anilor, in functie de conjunctura economica si politica internationala s-au manifestat si o serie de factori nefavorabili, care au restrictionat fluxurile turistice interne si internationale. Redam mai jos cativa factori de acest gen : -diferite confruntari militare care au paralizat circuitele turistice pe arii geografice extinse -o serie de calamitati naturale -conditiile metereologice nefavorabile -cresterea costului vietii, indeosebi in perioadele de criza -caracterul limitat al unor resurse turistice disponibile,care poate sa restrictioneze oferta.Dupa cum se stie, unele destinatii turistice sunt mai atractive, altele nu. -capacitatea de suport al unor statiuni sau zone geografice. Depasirea acesteia poate sa aduca daune inacceptabile mediului natural, sau sa provoace o reactie de respingere din partea populatiei locale
Pentru analiza mai aprofundată a legăturii şi interdependenţei dintre fenomenele economico-sociale, metodele statistice elementare sunt adeseori insuficiente. De aceea, analiza legăturilor dintre factorii care determină creşterea activităţii de turism poate fi realizată cu ajutorul METODELOR ECONOMETRICE. Legăturile dintre fenomenele economice de masă se caracterizează prin faptul că un fenomen sau altul variază sub influenţa unui complex de factori, dintre care unii au o importanţă esenţială, iar alţii o importanţă secundară. Determinând factorii care influenţează cel mai puternic evoluţia fenomenului analizat, se pot elabora şi aplica măsuri practice pentru asigurarea condiţiilor optime de dezvoltare a acestuia, pentru intensificarea influenţei factorilor pozitivi şi pentru eliminarea sau atenuarea influenţei factorilor nefavorabili.
- Existenta unor restrangeri administrative si sanitare ( complicarea formalitatilor de trecere a frontierei in cazul anumitor tari ,obligativitatea vaccinarii pentru a vizita anumite zone etc.pot descuraja multe persoane care ar dori sa calatoreasca in scopuri turistice) -De asemenea unele constrangeri apar si pentru cei ce calatoresc cu mijloacele auto,legate de starea tehnia a mijlocului de transport , documentele ce trebuie prezentate la iesirea din tara. -Prezenta unor standarde inferioare ale infrastructurii de ecces spre anumite destinatii turistice.De exemplu ,calitatea drumurilor,lipsa autostrazilor si aeroporturilor,absenta retelelor de comunicatii etc. -Calitatea inferiora a serviciilor turistice oferite,indeosebi a celor de cazare si alimentatie,care afecteaza gravrelatia pret-calitate confortul turistului. -Lipsa de cunostinte si infoematii de care fiecare turist are absoluta nevoie inainte de a intreprinde o calatorie.Acest fapt mareste doza de nesiguranta si limitele riscului pe care turistul este dispus sa si-l asume,ceea ceafecteaza decizia lui de a cumpara sau nu anumite servicii turistice.
Impactul economic si social al turismului Turismul este, dincolo de toate, UN ELEMENT care favorizează comunicarea, schimbul de idei, de informaţii, stimulând lărgirea orizontului cultural cu efect asupra formării intelectuale. Una dintre cele mai importante funcţii ale turismului constă în rolul său reconfortant, în calitatea sa de a contribui la regenerarea capacităţii de muncă a populaţiei, atât prin formele de odihnă, cât şi prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodată, turismul reprezintă un mijloc de educaţie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură şi civilizaţie a oamenilor.
In cee ce priveste impactul turismului asupra procesului cresterii economice si pe un plan mai larg asupra dezvoltarii economice,economistii au avut si continua sa aiba pareri diferite.Incercand o sinteza a cestor puncte de vedere,putem desprinde cel putin trei opinii mai importante: -tendinta unor autori de a neglija contributia turismului la dezvoltarea economica sau in cel mai bun caz de a privi cu oarecare rezerva -tendinta altora de a exagera locul si rolul turismului in economia unor tari, considerandu-l singurul mijloc de iesire din subdezvoltare -in fine,trebuie remarcata pozitia moderata a celor mai multi analisti economici,care atribuie turismului locul ce I se cuvine in cadrul sectorului tertiar,adica cel al serviciilor, fara a-l propulsa pe primu loc si fara a-I scoate in evidenta calitati iesite din comun.
Ultimul punct de vedere ni se pare a fi mult mai realist spre deosebire de primele doua care apartin unor perioade istorice depasite si modele de dezvoltare abandonate.Facand abstractie de particularitatile fiecarei aconomii,de conditiile concrete in care fiecare tara este chemata sa-si gospodareasca resursele disponibile,vom putea desprinde cateva elemente constitutive ale modelului de dezvoltare economica in cadrul caruia turismul reprezinta una din piesele de rezistenta.
Aşadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci şi la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. „Orice pas al unei călătorii devine o aventură a cunoaşterii; la fiecare pas mori şi invingi de bucurie, ineditul te face să renaşti, natura te reînalţă pe soclul fiecărei zile, martor la propriul miracol”. Răspunzând unor cerinţe de ordin social, turismul se afirmă şi ca un important mijloc de utilizare a timpului liber. Evoluţia contemporană a economiei mondiale este caracterizată de tendinţa de creştere a timpului liber.
Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are şi o contribuţie aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligenţă şi creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare. De asemenea, turismul antrenează şi stimulează producţia din alte domenii. Studiile de specialitate au evidenţiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile turismului. Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei ţări. Astfel, necesitatea de adaptare a activităţii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiştilor determină apariţia unor activităţi specifice de agrement, transport pe cablu.
În primele patru luni ale anului, deficitul de cont curent al balanţei de plăţi, calculat ca sumă între soldurile operaţiunilor cu bunuri şi servicii, veniturile înregistrate şi transferurile curente de bani din străinătate, a înregistrat 1,39 miliarde de euro, cu 77% mai mult decât anul trecut. Tendinţa este totuşi de descreştere a deficitului, cum după primele trei luni ale anului curent dezechilibrul era superior cu 85% faţă de primul trimestru al anului 2004. Schimburile comerciale în primele patru luni înregistrează un dezechilibru în favoarea importurilor de 1,8 miliarde de euro, cu aproape 70% mai mult decât în perioada similară din 2004.
Sectorul Serviciilor a înregistrat, de asemenea, un deficit de 210 milioane de euro, un maxim negativ fiind atins pe segmentul transporturi, respectiv 108 milioane de euro. În domeniul serviciilor turistice a fost înregistrat un excedent de 20 milioane de euro. Potrivit datelor remise de BNR, datoria externă pe termen mediu şi lung a crescut cu 14,2% faţă de finele anului trecut, până la nivelul de 20,7 miliarde de euro. Din aceasta, peste jumatate, respectiv 10,6 miliarde de euro, a fost datoria externă publică şi public garantată. În primele patru luni ale anului curent, românii din străinătate au trimis în ţară 897 milioane de euro, cu aproape o treime mai mult decât în perioada corespunzătoare a anului trecut.
După toate probabilităţile, călătoriile turistice spre destinaţii tot mai îndepărtate (în alte ţări decât cele vecine) şi vizitarea a două-trei ţări în timpul unei singure vacanţe, tind să devină caracteristice pentru circulaţia turistică viitoare. Ca rezultat, turismul va contribui din ce în ce mai mult la sensibilizarea fiinţei umane faţă de realităţile din locurile vizitate, la cultivarea unui climat de întelegere reciprocă între popoare, tocmai prin forţa de convingere de care este capabil. Prin natura sa intimă, turismul este o negaţie a conflictelor politice, o antiteză a războiului .
Dacă privim activitatea turistică ca pe una de producţie, cu intrări şi ieşiri, se observă că aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un rol fundamental. În consecinţă, turismul exercită influenţă asupra mediului şi componentelor sale. Tot în plan socio-economic, dar şi politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al turismului în intensificarea şi diversificarea legăturilor între naţiuni pe plan mondial. Într-adevăr, alături de comerţul propriu-zis, turismul internaţional tinde să devină una din formele principale de legatură dintre oameni situaţi pe continente diferite .
Pe lânga toate acestea, turismul reprezintă şi o cale (în unele cazuri chiar singura) de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse şi în special a celor naturale: frumuseţea peisajelor, calităţile curative ale apelor minerale sau termale, condiţiile de climă. Există ţări care realizează până la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistică, dar şi ţări cu o economie dezvoltată (Franţa 7.3% PIB, Elveţia 7.7% PIB) care au ponderi ridicate ale activităţii turistice în PIB. Faţă de această situaţie, în România, turismul contribuie cu 2-3% la realizarea PIB. 1
Una dintre cele mai importante funcţii ale turismului constă în rolul său reconfortant, în calitatea sa de a contribui la regenerarea capacităţii de muncă a populaţiei, atât prin formele de odihnă, cât şi prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodată, turismul reprezintă un mijloc de educaţie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură şi civilizaţie a oamenilor. Dacă privim activitatea turistică ca pe una de producţie, cu intrări şi ieşiri, se observă că aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un rol fundamental. în consecinţă, turismul exercită influenţă asupra mediului şi componentelor sale.
În ansamblul unei economii naţionale, turismul acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice şi indirect în stimularea producţiei ramurilor participante la: construirea şi realizarea de noi mijloace de transport, instalaţii de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un semnificativ spor de producţie
Tot în plan socio-economic, dar şi politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al turismului în intensificarea şi diversificarea legăturilor între naţiuni pe plan mondial. într-adevăr, alături de comerţul propriu-zis, turismul internaţional tinde să devină una din formele principale de legătură dintre oameni situaţi pe continente diferite. Pe lângă consecinţele economice, turismul are şi o profundă semnificaţie socio-umană. El acţionează, prin natura sa, atât asupra turiştilor în mod direct, cât şi asupra populaţiei din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se răsfrâng şi asupra calităţii mediului, a utilizării timpului liber şi nu în ultimul rând asupra legăturilor dintre naţiuni.
Tendite ale dezvoltariiturismului intern si international Turismul este promovat de catre guverne mai mult pentru profiturile economice obtinute decât pentru beneficiile sociale si îmbunatatirea calitatii vietii. Cresterea concurentei între destinatiile de vacanta si alte forme de petrecere a timpului liber. Cresterea importante Internetului ca mijloc de promovare si vânzare. Parcurile de distractii tematice vor deveni din ce în ce mai populare prin oferirea unei game largi de atractii si facilitati într-o zona relativ compacta. Introducerea monedei unice EURO are ca principal rezultat cresterea numarului de calatorii intraregionale. Cresterea rapida a numarului de „low cost airlines" va avea ca efect cresterea calatoriilor intraregionale.
Evoluţia, atât a turismului, cât şi a turismului internaţional se caracterizează, la nivel mondial, printr-o tendinţă de creştere datorită influenţei factorilor economici, demografici, politici, sociali. Turismul internaţional are, în această situaţie, cea mai importantă creştere datorită dorinţei oamenilor de a vizita alte ţări, de a cunoaşte alte civilizaţii, obiceiuri dar şi datorită progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care permite călătorii mai rapide şi mai confortabile pe distanţe din ce în ce mai lungi.
Evoluţia turismului internaţional se poate aprecia prin acţiunea a doi indicatori: sosirile/plecările de turişti şi încasările/cheltuielile din turismul internaţional. Se observă o creştere accentuată a turismului internaţional în anii '60 şi '70, urmată de o încetinire a ritmului de creştere. Repartizarea sosirilor internaţionale pe regiuni geografice confirmă poziţia de lider a Europei (717 milioane), urmată de Asia de Est şi Pacific (397 milioane) şi de continentul american (282 milioane). Urmează Africa, Orientul Apropiat şi sudul Asiei.
Consolidarea tour-operatorilor europeni va continua prin „înghitirea" operatorilor de dimensiuni medii lasând marii operatori si micii operatori specializati sa deserveasca piata. In societatile vestice se manifesta o tendinta de crestere a numarului persoanelor în vârsta, a ratei divorturilor, a familiilor monoparentale si a casatoriilor la vârste mai înaintate si a respectului fata de natura. Cultura reprezinta o componenta a calatoriei la peste 60% dintre turistii europeni. Aceste previziuni, atât cele de natura economica, cât si cele psiho - sociologice sunt necesare pentru crearea unei oferte turistice corespunzatoare evolutiei si cerintelor pietei.
Bibliografie:1. Cristureanu, C., „Economia şi politica turismului internaţional”, Editura Abeona, Bucureşti, 1992;2. Michaud, J.L., „Tourisme. Chance pour l’économie, risque pour les sociétés?”, P.U.F., Paris, 1992;3. Minciu, R., „Economia turismului���, Editura Uranus, Bucureşti, 2002.4. Vellas, Fr., „Turismul. Tendinţe şi previziuni”, Editura Walforth, Bucureşti, 1995;5. Vellas, Fr., „Le tourisme mondial”, Editura Economică, Paris, 1996;6. Vellas, Fr., „Economie et politique du tourisme international”, Editura Economică, Paris, 1995;7. ***WTO, Tourism Market Trends, 2001;8. ***„Turismul mileniului III” în revista Tribuna economică nr. 6/2000.
