1 / 19

SINDROAME PSIHOPATOLOGICE

SINDROAME PSIHOPATOLOGICE. Tipuri, frecvențe, manifestări. Caracteristici generale. Tipuri. Sindroamele psihopatologice sunt simptome psihice, frcevent observate împreună, care apar unite prin legături interioare şi au substrat fiziopatologic comun. Sindroamele nevrotiforme (1).

jovan
Télécharger la présentation

SINDROAME PSIHOPATOLOGICE

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. SINDROAME PSIHOPATOLOGICE Tipuri, frecvențe, manifestări

  2. Caracteristici generale. Tipuri. • Sindroamele psihopatologice sunt simptome psihice, frcevent observate împreună, care apar unite prin legături interioare şi au substrat fiziopatologic comun.

  3. Sindroamele nevrotiforme (1) • Sindromul astenic:

  4. Sindroamele nevrotiforme (2) • Sindromul obsesiv-fobic:

  5. Sindroamele nevrotiforme (3) • Sindromul isteric:

  6. Sindroamele psihopatice • simptomele: • dizarmonia, • dezechilibrul, • instabilitatea personalităţii; • se manifestă în activitate, în relaţia cu mediul, în relaţia cu el însuşi; • dispoziţie afectivă anormală (modificări ale emoţiilor), nesiguranţă de sine, tulburări ale instinctelor, suspiciozitate, rigiditate; • când există fond organic decelabil = sdr. psihopatoid (pseudopsihopatiile) – în traumatisme cranio-cerebrale, encefalită, toxicomanie; • apar în debutul schizofreniei, psihoză organică cerebrală;

  7. Sindroamele de agitaţie psihomotorie (1)

  8. Sindroamele de agitaţie psihomotorie (2) • Bardenat - stări de excitaţie-agitaţie accidentale

  9. Sindroamele de agitaţie psihomotorie (3) • Bardenat - stări de excitaţie-agitaţie permanente (la cei predispuşi constituţional sau cu afecţiuni psihice îndelungate):

  10. Sindroamele de agitaţie psihomotorie (4) • Există mai multe tipuri de excitaţie-agitaţie: • agitaţia anxioasă, • excitaţia coleroasă, • activitatea halucinatorie, • exaltarea pasională, • gesticulaţia demonstrativă şi teatrală în isterie; • Agitaţia psihomotorie: • debut brusc sau progresiv (apare după stres, alcool, toxice, medicamente); • starea conştienţei: episoade confuzionale, stări delirant-halucinatorii; • existenţa sdr. febril şi a altor boli somatice (dacă nu există => delir acut hiperazotemic – prognostic sumbru); • antecedentele personale patologice: accese anterioare, periodicitate, consum de alcool, epilepsie; • ex.: debut brusc fără febră în absenţa unei intoxicaţii => epilepsie sau criză caracterială, instalarea în câteva zile => acces maniacal atipic sau bufeu delirant-halucinator; la copii: insomnie, agitaţie, pavor nocturn, febră => meningo-encefalită; la bătrâni: turbulenţă, agitaţie => deteriorare demenţială; agitaţia epileptică poate fi expresia unor mici accidente circulatorii cerebrale;

  11. Sindroamele afective (1)

  12. Sindroamele afective (2) • Sindromul depresiv:

  13. Sindromul catatonic (1)

  14. Sindromul catatonic (2)

  15. Sindroamele halucinatorii şi delirante (1) • Sindromul Charles-Bonnet: • halucinaţii vizuale • micropsice, • macropsice, • normopsice, • metamorfopsice, • kinetoscopice • Apare la bătrâni, în lipsa deficitului cognitiv; • Corelaţia cu leziuni oculare nu e obligatorie; • Sindromul nu include halucinaţiile oftalmopaţilor sau cele prin deprivare senzorială; • Halucinoza (o altă accepţiune decât cea dată de Claude, Ey - halucinaţie privită critic, fără elemente delirante): • halucinaţii auditive (acoasme sau voci ameninţătoare şi injurioase, ce comentează despre intenţiile lor agresive asupra pacientului, vorbesc despre el la persoana a 3-a ) • delir de persecuţie sau mărire (consecinţa sau explicaţia tulburărilor de percepţie); • tipic apare în alcoolismul cronic (halucinoza alcoolică Wernicke) şi sifilisul nervos (halucinaţia Plaut);

  16. Sindroamele halucinatorii şi delirante (2)

  17. Sindroamele halucinatorii şi delirante (3) Sindromul de automatism mental: Clérambault a sintetizat noţiunile mai vechi de halucinaţii psihice (Baillarger), pseudohalucinaţii (kandinski), halucinaţii psihomotorii (Seglas) => sdr. de automatism mental – elementul primordial = scizura Eului Există un triplu automatism: mental, senzitiv şi motor. Fenomenele ideatorii: • gânduri stranii, • devansarea gândirii, • ecoul gândirii şi lecturii, • denunţarea gesturilor, • jocuri silabice, absurdităţi, nonsensuri, • oprirea, dispariţia gândirii etc Considerat nucleu al psihozelor delirante cronice => duce la apariţia delirului mistic, de mărire, de persecuţie, de posesiune; Sindromul format din convingerea pacientului că gândirea proprie nu mai e a lui + pseudohalucinaţii + delir de influenţă – a fost reluat în psihiatria franceză ca sindrom de deposesiune (Lévi-Valensi), sindrom de acţiune exterioară (Claude), gândire xenopatică (Guiraud);

  18. Sindroamele hipocondriace (1)

  19. Sindroamele hipocondriace

More Related