CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale

1. CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale 3.1. Cultura profesională şi cultura organizaţională3.2. Relaţia comunicare- cultură organizaţională în afaceri

2. CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale Comunicare şi cultură organizaţională asemănări: • fiecare concept este abordat şi dezvoltat din perspectiva mai multor discipline; • nu există o definiţie unanim acceptată; • cele două concepte sunt învăţate şi parţial moştenite; • termenul de comunicare este legat de un proces comunicaţional, de rezultatul acestui proces şi de unele fenomene specifice, iar termenul de cultura organizaţională poate fi abordat ca proces, ca fenomen, ca rezultat, dar şi ca sistem.

3. CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale Comunicare şi cultură organizaţională elemente de congruenţă: • conceptele pot fi definite corect şi facil dacă se pleacă de la individ; • ambele fenomene se bazează pe trecut; • două metode de reprezentare a interacţiunii umane; • ambele concepte pot fi caracterizate plecând de la contextul în care acestea apar şi se manifestă.

4. CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale 3.1. Cultura profesională şi cultura organizaţională Cultura organizaţională = parabolă celebră a managementului: cea a cuştii cu 6 maimuţe: • Luaţi o cuşcă şi puneţi în ea 6 maimuţe; • În mijlocul cuştii puneţi un scaun şi de tavan atârnaţi cu sfoară o banană; • Imediat masculul dominant se va sui pe scaun intimidându-şi oponenţii şi va încerca să ia banana; • Dar voi staţi pe margine şi în momentul în care face asta stropiţi-le pe toate maimuţele cu un jet puternic de apă rece şi împiedicaţi masculul să ajungă la banană; • Într-un târziu, după încercări repetate descurajate la fel, va renunţa; • Apoi al doilea mascul va încerca la rândul lui; • Descurajaţi-l la fel; • Va urma la încercare o a treia maimuţă; • Pe aceasta probabil că nu va mai fi nevoie s-o descurajaţi pentru că o vor trage în jos celelalte;

5. CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale3.1. Cultura profesională şi cultura organizaţională • Apoi luaţi una din maimuţe din cuşcă şi înlocuiţi-o cu o alta; • Neştiind regulile se va repezi la banană, doar pentru a fi oprită şi bătută de celelalte; • Repetaţi operaţiunea cu o alta din maimuţele veterane; • Şi ea va încerca să ajungă la banană şi, ca atare, şi ea va fi bătută de celelalte maimuţe; • Maimuţa cea nouă participă de data asta cu entuziasm la corecţie; • Şi tot aşa până când veţi fi înlocuit toate cele 6 maimuţe iniţiale; • Acum aveţi o cuşcă cu 6 maimuţe şi o banană care atârnă din tavan dar nici una dintre ele nu se duce să o culeagă. • De ce? Pentru că aşa se fac lucrurile pe la noi de când lumea. Asta e cultura de organizaţie.

6. CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale3.1. Cultura profesională şi cultura organizaţională Cultura organizaţională = • ansamblul valorilor, credinţelor, aspiraţiilor, aşteptărilor şi comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare organizaţie, care predomină în cadrul său, condiţionându-i funcţionalitatea şi performanţele; • ansamblu de valori morale, principii, norme, simboluri şi ritualuri care-şi transmit şi imprimă mesajul asupra comportamentului angajaţilor, cu implicaţii directe asupra eficienţei, eficacităţii şi imaginii întreprinderii; • o combinaţie de elemente umane conştiente şi inconştiente, raţionale şi iraţionale, individuale şi de grup între care se derulează fluxuri informaţionale de influenţare, cu un impact major asupra funcţionalităţii şi performanţelor sistemului organizaţional.

7. CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale3.1. Cultura profesională şi cultura organizaţională • comunicarea, comportamentul şi cultura organizaţională sunt factori care determină imaginea companiei atât în exterior cât şi în interior • în cadrul organizaţiei există o cultură dominantă şi mai multe subculturi ce se manifestă indiferent de dimensiune, obiect de activitate, structură organizatorică, performanţă, tehnologie etc.. • într-o organizaţie există subculturi conform formării profesionale, adică subcultura economiştilor, subcultura bucătarilor, subcultura juriştilor etc.. • profesiunile sunt grupuri ocupaţionale calificate prin ele însele ca profesionale, presupunând anumite caracteristici • profesionalizarea este un proces ce poate afecta orice ocupaţie într-un grad mai mare sau mai mic, deoarece deprinderile şi atitudinile se obţin printr-un proces îndelungat de instruire, ele fiind sprijinite de informaţii (cunoştinţe)

8. CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale3.1. Cultura profesională şi cultura organizaţională Cultura profesională: • configuraţie socială unică pentru o profesiune • ansamblul interacţiunilor, valorilor, credinţelor, atitudinilor solicitate de asociaţiile profesionale • ansamblul valorilor, credinţelor, aspiraţiilor, aşteptărilor şi comportamentelor conturate în decursul timpului în fiecare asociaţie profesională, care predomină în cadrul său, condiţionându-i funcţionalitatea şi performanţele

9. CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale3.2. Relaţia comunicare- cultură organizaţională în afaceri • cultura reprezintă un factor cu implicaţii foarte mari în buna desfăşurare şi utilizare eficientă a tuturor informaţiilor; • comunicarea firmei atât în interiorul, cât şi în exteriorul ei necesită adaptări culturale; • comunicarea în cadrul firmelor, fie că se desfăşoară într-un cadru formal (şedinţe, consfătuiri, zile deschise etc.) sau nu (discuţii între salariaţi, indiferent de treapta ierarhică pe care ei se situează) este încărcată de semnificaţie; • cultura este cea care pune la dispoziţie instrumentele necesare unei comunicări eficiente: limbajul;

10. CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale3.2. Relaţia comunicare- cultură organizaţională în afaceri • obiectele utilizate ca mijloc de comunicare (recuzite, artefacte, costume, obiecte de încălţăminte, îmbrăcăminte, accesorii etc.) sunt elemente ale culturii firmei; • produsele şi informaţiile primite de la alte firme sunt purtătoare de cultură; • orice informaţie primită din afară poate fi folosită cu maximă eficienţă atunci când cultura firmei contribuie la crearea atitudinilor care conduc la intenţii, iar acestea la comportamente reale; • deşi chestiunile de etichetă şi politeţe sunt importante în procesul de comunicare între culturi, existenţa unor convenţii sociale, care variază de la cultură la cultură, pot genera mari probleme de comunicare (stilul direct de a trata afaceri, nivelul sonor corespunzător pentru vorbire, punctualitatea, nepotismul etc..

11. CAP. 3. Comunicarea în afaceri – componentă a culturii profesionale3.2. Relaţia comunicare- cultură organizaţională în afaceri • În America şi Japonia punctualitatea este respectată, în timp ce la arabi şi în America Latină a întârzia nu este nici o problemă; • Nivelul sonor este ridicat în culturile Orientului Mijlociu şi mai jos în Marea Britanie; • Nepotismul nu este privit bine în societăţile individualiste (America de Nord şi Europa de Nord), în timp ce în ţările colectiviste (America Latină, Africa, România), este de aşteptat ca oamenii să-şi ajute rudele.