esente

1. LAUREAT CONCURS POEZIE MIOARA BĂLUŢĂ ESENŢE PRIMĂVĂRATICE esente MARTIE-2010- esente

2. IULIAN LUMINITA MIOARA NELY LELIA MALINA 1 VERONICA ION GEORGE LIDIA CARMEN IOANA VALERIA Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe pozăşi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

3. 2 LOLA PAUL OVIDIU VIOREL JUSTIŢIARUL MARILENA IOAN FELICIA VOICU ION FABYOLA MARA EMILIA Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe pozăşi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

4. Fiat lux !Demiurgul, într-un cadru sferic,Tot eboşa un punct pe întunericŞi se gândea, în sinea Sa, la un PilatCare va ridica, la cub, un Pi pătrat.Sămânţa cuvântului viuCălătorea prin beznă şi pustiu,Lovită de dorinţa prinderii în vers,La răsărit de univers.Era şi timpul, şi soroculCa Joe să sfinţescă loculŞi puse punctul pe abscisă,Pentru-ntâlnirea... nedescrisă.Dorinţa gândului de ZeuS-a transformat în Prometeu!Din cer cădeau petale de lumină...Şi-abi-atunci a început joaca divină. ROSA FEMINEUSLa poalele tâmpleiSe-adună, cu anii,"Turiştii lumii"Să-i numere fanii.Din văzduh se cernSalutări din steleClocotesc în tineriVrăjile din iele.Vorbele de tainăSe transformă-n şoapteŞi se contopescCu păcatul şapte.Din petale-o sutăSau din orhideeNu-i parfum pe lumeCa cel de femeie! AUTOR: IULIAN RADU retur

5. MIREASĂ ÎN DOLIU M-am hotărât să fiu mireasă, azi...Dar o mireasă văduvă de sineŞi cu mirosul dulce-al falnicilor brazi,Îmbălsămat-am sânii de ruşine.M-am hotărât să fiu mireasa. Cui?Când sufletu-mi în negru e'mbrăcat?Şi-am devenit mireasa nimănui,În ziua-n care eu m-am măritat.La nunta mea veniră mulţi nuntaşi,Chiar şi o doamnă-n negru îmbrăcatăNu cunoşteam nici cine erau naşi,Dar văduva, de azi emăritată.M-am hotărât să fiu mireasa lui,Mireasa doliului, că el îmi este mireŞi nu voi fi jumatea nimănui,Eu sunt deja, o văduvă de sine. Rămas-BunEu...lume din nelumeaadâncului tău...Un blestem de urme topite.Mă iubeai...te iubeam.Val după val,izbindu-ne-n malşi înapoi în val.Cenuşa...timpul ce nu te găseşteşi iar mă întorc,în miazănoaptea ochilor tăişi-n gânduri rănite de zbor.Oricine recunoaste sepalele inimiicând amintirile curg în desfrâu...Iubirea meadin cioburi de timp,azi infloresc salcâmii!După atâta depărtare,ating doar tăcerea dintre noişi caut locul în careloc nu mai am. AUTOR: LUMINTASCOTNOTIS retur

6. Am să-l invit aproapesub aripă de humă,pe când pustiul vine,fiorul să-l răpună.Şi-n focuri să ne prindemde-a valma prinşi de brumă,încorsetaţi de anica inima bătrână.Am să-i trimit bun gânddin truda vieţii mele,când ninge infernal,cu negre flori de timp.Şi ca-ntr-un vis real,icoana ceţii greleam să i-o torn deapururi,cu lacrimi în pocal.Şi-am să-l ating în soaptăcu un sărut hoinar,să ducă-n cruce fumulNestinsului Altar.Am să-i urez: Bun somn!...La bună revederecă un “Adio” spun,nicicând nu i l-aş cere. Te iubesc!...Vină din nevinovăţia mea,mă uiţi...înainte de-a mă avea.?De ce nu râd, de ce nu plâng?Greierii nopţii-mi cântă de tinecând iubirea mea,n-are un loc să-şi pună capul,şi cad la capătul unui nou început.Dar mă laşi într-o clipă să ard,Rămas-Bun...de trebuinţă altora.Singură...înainte de-a mă părăsi. LA BUNĂ VEDERE!Am să-i urez bun somncu linişte de om,când intră seara-n cearăscheletele să moară.Şi-am să-i mai spun şi poatela bună revedere,când bat zorii în pleoapeşi orele cad grele. retur

7. IUBEŞTE-L FEMEIE!te-mbracă-n petale frumoasă venerăpe umerii să-ţi curgă al pletelor râudezleagă-n privire sclipiri de panterăce-aşteaptă să scape nebună din frâuîn candela-aprinde lumina plăpândăsă-şi unduie-n colţuri fantasme perechişi uită de toate cu gura flămândădescântă-i iubirea şoptit la urechite lasă purtată când vraja dominăpe aripi de vise în zbor nebunescfii înger şi demon sau mândră reginăpăcatele-i iartă spunând "te iubesc"e viaţa făcută când munte când mareprin trecerea vremii nimic nu-i la felfii lună senină sau rază de soarelumină, femeie, să fii pentru el! NUMAI PENTRU TINE noaptea trecutăfumegai cu ochii închişicâteva amintiri te ardeau pe dinăuntruinima se zbătea să le stingăneputincioasăgândul ţi se năştea chinuitcăutându-măîn lumina mută te voiai stinssă poţi înflori dimineaţaca un cireş atins de razeîntr-o zi înnorată de primăvarămă ştiai ascunsă într-un săruteste anotimpul când le poţi avea pe amândouănumai pentru tine . AUTOR: MIORA BĂLUŢĂ retur

8. Esenţe primăvăraticeHai să-i dăm primăverii alt nume să ne fie uşor s-o găsim când se pierde prea crudă în lume şi de verdele ei nu mai ştim. Să închidem în sufletul nostru o crenguţă de măr înflorit unde-şi fumegă dorul albastru aşchii arse de gând nerostit. Umbrele într-un colţ să se strângă dragostea să se-nalţe spre nori vântul rece asprimea să-şi frângă în mătănii prin câmpul cu flori. Tu mai poţi primăvară să scuturi de nisipuri clepsidra din noi să dai liber la roiuri de fluturi şi s-arunci curcubeu peste ploi. Dublu rolÎn jurul nostru timpul sună-a golcând vântul sulfă norii către crestejucăm pe scena vieţii dublu rolactori uitaţi în propria poveste.Sub masca unui zâmbet chinuitni se scufundă zilele în dunecu sufletu-n culise obositînchidem ochii să fugim de lume.În lumea asta suntem bieţi actoricopii miraţi uitându-se-n oglindătreziţi de flashul care uneorie fulger de lumină suferindă.În apele sihastre ne privimun chip de lut în altă lume-nviedublura cunoscută-a unui mimpe care doar regizorul îl ştie AUTOR: MIORA BĂLUŢĂ retur

9. CUM?Cum poate tăcerea să-nsemne cuvântulÎn care fiorul e tainicul dorCe-ţi curge în vene şi-apoi doar pământulÎnghite cu sete doar lacrimi uşor?Cum poate doar visul să freamăte liberCând poarta fiinţei e prinsă-n zăvor,Iar chipul tău blând, luminat de un îngerSuspină oglindinduse-n linul izvor?Cum poate să fie doar visul în noapteIar vara s-o prindem cu ultimul val?Adun veşnicia acum doar în şoapteŞi simt cum doar tu îmi eşti ultimul mal! EŞTI MINUNE...Ai apărut dar nu te-ating...Cu ce eu dorul să mi-l sting?Sunt doar lumina unei steleCe arde-n visurile mele... Mereu te strig, mereu te caut...Aud doar sunetul de flautŞi poate vocea ta cea dulce,Şi-ndepartarea de răscruce... O mână-mi dai, mă prind de ea,Eşti chiar aici, în faţa mea...Iubirea ta în suflet sapăŞi simt cum paşii-i fac pe apă. AUTOR: CATRINESCU NELI retur

10. ETAPEMă doare timpul ce-a trecutCând viaţa-i doar nisip în mânăŞi amintirea-i un vers mutIar liniştea e doar în humă.Mă doare sufletul să ştiuCă nici prezentul nu e-n minePrivesc în jur, totu-i pustiuŞi nu mai ştiu nici ce e bine.Mi-e dor de-un viitor alesÎn care să las toate-n urmăDar cine-i oare înţelesCând totul este ca o brumă?Aştept în tundra disperăriiO mână să o văd întinsăŞi să cuprind lumina zăriiSă fiu ca umbra...neatinsă... FEERIE DE PRIMĂVARĂÎţi simt mirosul dulce de fecioarăCând cu alai de ghiocei păşeştiŞi adierea vântului de searăÎţi prinde-n păr doar vise îngereşti.Aduci cu tine freamătul de frunze,Cu verde crud tu dai startul la viaţăŞi-atunci suflarea iar visează muze,Ce-ţi umplu somnul până dimineaţă.Şi-n drumul tău păşeşti doar pe izvoareŞi în a lor oglindă te admiriÎţi este chipul luminat în soareŞi-ţi vezi splendoarea printre străluciri.În părul tău de frunze înverziteŞi cu miros de blânde viorelePăşesc sfioase gazele grăbite...Unde? Nu ştiu...întreabă-le pe ele!Acum toată natura se frământăCu zgomote şi jocuri de culori,Până şi soarele stă-n loc şi-ascultăA primăverii simfonie până-n zori! retur

11. CUVINTE…Corole de vânt în sânge desfacşi dor toate clipele în toamnă apuse.Nu ştiu de-i durere sau boabe de macculesele vorbe din orele duse.Nu ştiu de-i furtună sau dacă-i apus,amiază de este sau dacă-i oceanulce cântă pe-aripi . Cuvântul nespusrămâne să caute mereu doar limanul.Clepsidre de foc se sting în tăcereşi dorm curcubee în palmele-ntinse.Aştept să prefac nispul în miere,să torc ametistele-n clipa ce piere.Întreb răsăritul despre despre amurg,întreb o pasăre-n zbor dacă-i vis.Întreb aşteptările de oare mai curgşi tot necuprinsul de este cuprins .Mă duc peste zări să adulmec o urmă,să aflu de eşti sau nu cel care erai.Mai trece o umbră şi liniştea curmă.Tu vindecă-mi rana ! Prefă-o în RAI ! SEMN Cât poate să-ncapă-n tăcere cuvântulnespus decât noaptea în visele reci ?Cum mor amintirile-n care doar cântulse-aude în somnul prin care tu treci?Mai vino în marea ce strigă prin noi !Mai vino să strângem culorile-n toamnă!Nu spune că dor spumegatele ploici doar înţelege că timpul ne-nseamna !Mă rup dintre vise şi dintre hotaresă fug de trecutul ce macină huma.Nicicând nu vei şti că gustul de sarene seamănă-n suflet de plânsete bruma.Cât sânge mai curge prin vene bolnavenu poţi să culegi din neant decât pulberi.Ne cheamă-n adâncuri parfum de agave;doar tu ca o umbră secunda mi-o spulberi. AUTOR:LELIA MOSSORA retur

12. LABIRINT Cu lauri şi cu flori de mirt ofrandăÎntr-un stingher amurg de hiacintAm împletit cu vise o ghirlandăŞi ţi-am păşit timid în labirint.Când fac doi pasi mărunţi pe-a ta aleeÎmi umplu cupele cu flori de dorPe jos stau rânduite azaleeVăzduhul îl păzeşte un condor.Mi-e teamă de misterul ce m-aşteaptă,De-arbuşti sălbatici încă neumblaţi,De lacătele grele de la poartăŞi de gorunii tăi aliniaţiIzvorul tău însă mă cheamă-ntrunaPlutesc pe el doar nuferi de argintŞi-am să răsfir încet, pe el cununaCu vise adânci şi albe flori de mirt RONDELUL RÂNDUNICIIDoar îngerii mai cântăPovestea mea cu tine,Auzi-i cum ne-alintăŞi cum cântă de bine...Auzi glasul lor sacru,Auzi minunea lumii,Auzi cântec de codru,Şi vezi culoarea lunii...Doar stele-acum în noapteÎmi limpezesc privirea,Doar ale tale şoapteÎmi mângâie durerea.Eşti cântecul meu dulceŞi poate cel amarCa viaţa ce se duceŞi noi n-avem habar... AUTOR:ROMITA CONSTANTIN retur

13. Floarea din păr!Sunt visul tău din fiecare searăTe legăn eu şi luna-n asfinţit,Te chem timid cu ochii de fecioară,Îţi torn pe buze dor mărturisitCând mă priveşti, bujori îmi sunt obrajiiÎmi curg, în val, năvalnice dorinţiLa poarta inimii am pus iar pajiiCe m-ocrotesc de ochii tăi fierbinţi...Şi-apoi chemi zorii când luna dispareTrăind misterul din al nostru vis...Îmi pui în păr iubirea, dulce floare,Şi bei nectarul ce ţi l-am promis... OAZA AMINTIRLORMi-s gândurile oază de-amintiriÎnchise-n sipetul ascuns al vieţiiPăstrez icoana unde suntem miriPurtând pe cap cununa dimineţiiSpălându-mi clipa tristă de tăcereIzvorul tău m-a adăpat cu visePocal de lacrimi calde şi de miere,Un amalgam de clipe-n stele scriseAi fost un Icar ce-a plecat la soareLăsând în urma ta numai speranţăAcum e-amurg şi a rămas culoareDe-amintire-n zile de vacanţă AUTOR:ROMITA CONSTANTIN retur

14. Cer înflorit!Caişiimi-au înfloritîn cerul sufletului.Şi-au înălţat crengile plinepână la stele.Au urcat pe elecălătoare,speranţeleŞi-acum,cerul mi-e înfloritiar crengile meleadună zumzetul albinelor! AUTOR:ROMITA CONSTANTIN retur

15. E PRIMĂVARĂ În astă zi de sfântă primăvarăLasă cuvintele ascunse în cămară,Vino cu gândul de mă înfăşoarăSă fim povestea spusă prima oară.Să-mi împleteşti şuviţele-n cărareTopind în plete aurul din soare,Spre alte zări mă poartă în chemareA tale braţe prinse-n dezmierdare.Cu pumnii bate soarele în vânt,Se tăvăleşte-n raze orice gând,Iar din căuşul serii ce se varsăSorb însetată ziua norocoasă.Un roşu vis aş împleti pe-o strunăNu este cel dintâi, nici cel din urmă,Neobosită cânt şi vreau să fur seninăDin dragoste şi ultima fărâmă. ROMANŢA PRIMĂVERIITe-am auzit cum hohoteai în luncăErai aievea, nu păreai nălucă,Zburda parfumul tău printre petaleCa zâmbetul în buze de fecioare.Revino draga mea, blândă făpturăMai timpurie, nepătată, purăAprinde-n candelabrele brânduşeLuminile albastre, jucăuşe.Pe sânii tăi zvâcnesc mărgăritareArd în văpăi săgeţile din soare,Din ceruri smulg suspinul unei steleSă ţi-l pictez pe rochii, sub pansele.Am prins în părul tău ca o caisăTot aurul din galbenă narcisăŞi-al tău călcâi din cel mai verde crudÎntr-o-nchinare aş vrea să îl sărut.Mă laşi uitat de timp lângă izvoareAmestecând zefirul în cărare,Zadarnic cred că eşti numai a meaCăci din vecie te împart cu lumea. AUTOR:VERONICA ŞERBAN retur

16. Am prins în părul tău ca o caisăTot aurul din galbenă narcisăŞi-al tău călcâi din cel mai verde crudÎntr-o-nchinare aş vrea să îl sărut.Mă laşi uitat de timp lângă izvoareAmestecând zefirul în cărare,Zadarnic cred că eşti numai a meaCăci din vecie te împart cu lumea.Dar mi-e uşor să te-ndrăgesc din nouEu, strigăt mut, rămas fără ecouCând te aştept să mi te-arăţi subtilăAşa cum te cunosc, veche idilă! Dar mi-e uşor să te-ndrăgesc din nouEu, strigăt mut, rămas fără ecouCând te aştept să mi te-arăţi subtilăAşa cum te cunosc, veche idilă! ROMANŢA PRIMĂVERII Te-am auzit cum hohoteai în luncăErai aievea, nu păreai nălucă,Zburda parfumul tău printre petaleCa zâmbetul în buze de fecioare.Revino draga mea, blândă făpturăMai timpurie, nepătată, purăAprinde-n candelabrele brânduşeLuminile albastre, jucăuşe.Pe sânii tăi zvâcnesc mărgăritareArd în văpăi săgeţile din soare,Din ceruri smulg suspinul unei steleSă ţi-l pictez pe rochii, sub pansele. AUTOR:VERONICA ŞERBAN retur

17. RONDELUL FEMEIIDa, femeia e divină,Nu încape îndoială,Ea găteşte, calcă, spalăŞi degajă-n jur lumină.Când ne macină vreo boală,Suferinţa ne-o alină,Da, femeia e divină,Nu încape îndoială.De la soţ, biata vecinăIa, adesea, chelfăneală,Însă, dacă-i faci morală,El începe să susţină:- Da' fimeia îi di vină!.. Rondelul invidieiCă n-am nimic cu Cincinat,Nu pot să neg, e-adevărat,Îi port ranchiună, câteodat’,C-a fost aşa de talentat.De multă lume-apreciat,Îmi parea-a fi prea lăudat;Că n-am nimic cu Cincinat,Nu pot să neg, e-adevărat.S-ajung la fel de consacrat,De scris umor m-am apucatŞi, publicând în lung şi-n lat,Cei avizaţi mi-au confirmat... Că n-am nimic cu Cincinat! AUTOR: IOAN TODERAŞCU retur

18. MĂ UIT LA CALENDAR IUBITO Mă uit la calendar cu ură.Aş vrea să-n torc filele în urmă,Căci viaţa mea, hain, mi-o furăŞi gândurile crud îmi scurmă.Mă uit la calendar cu greaţăCă-mi dă mustrări de conştiinţă.Îmi ninge-n suflet cu mătreaţă,De-al morţii sol îmi dă ştiinţă.Mă uit la calendar cu stimă.Îmi spun că n-are nicio vinăCă-n creier am o apostimăŞi mă dărâm ca o lavină.Mă uit la calendar cu silă.E martie, dar încă ninge;Miroase lumea a fosilă,În seul ei, Iadul întinge.Mă uit la calendar, iubito,Trist şi-abătut, fără habar.În altă viaţă, incognito,Te-oi săruta în calendar! IUBITO AZI ÎŢI DAU DE ŞTIRE Iubito, azi îţi dau de ştire:De mâine, trecem la postire!În vis avut-am prevestire;Va fi-n curând Buna-Vestire.M-ai ispitit şi-n Postul MareCu-n zâmbet şi c-o sărutare.Căzut-am eu în derutareCu-a tale buze şi picioare.Icoane sfinte-avem în casă,Degeaba am mâncat rişcasă,În van aghiasm-ai pus pe masă,Că nurii tăi pe trup m-apasă.La pop-am fost şi-am întrebatSă fiu cu Domnul împăcat:De voi dormi cu tine-n pat,Numai că dorm, o fi păcat?Vin n-am băut, ci doar lemon.În somn te-ai prefăcut demon.De-ţi mai răsuflă vreun hormon,Eu, mâine, mă botez mormon. AUTOR:GEORGE BULAI retur

19. O fărâmă de cer... şi ţărână!Noaptea,înainte s-adormgândurile melese-agaţă de viseşi împreună cu elepe căi interzisezboară spre cerpână la stele...Hoinăresc,se joacăde-a prinseleacu ele,se murdărescde prafuri de stele,se mai pârlescde lumina ce arderuptă din soare...Dimineaţa,când mă trezesccolburi de stelepe pernădin noaptea eternăstrălucesc... Te-ntinzi ca viţa pe arac;Eşti înger ziua, noaptea-drac!Eu nu mai ştiu ce să mai fac,De dragul tău, m-aş pune-n şfac!Iubito, azi îţi dau de ştire:În marea mea dezamăgire,Decât să-mi faci vreo pomenire,Mai bine plec la mânăstire! AUTOR:GEORGE BULAI retur

20. Mi-e dor de un sărut pe suflet!Deodată, simt ceva în mine...Un dor ce-ncearcă să se-anine,Cum florile de balsamineLa subsioară-ntr-un ciorchine.O sete, dar nu-mi este sete,Că vinu-i vechi, o să mă-mbete;O foame, dar nu-mi este foame,Căci pe pământ sunt multe poame.Mi-e dor de-un cântec, dar nu-i cântec;De vreun blestem sau vreun descântec?O fi vreo poftă de dulceaţă?Nu ştiu ce am de dimineaţă!Mi-o fi dor prin rouă să păşesc?Stele-n cerul nopţii să privesc?Să-mi fie dor de-un strop de ploaie?Să fi avut copii o droaie?O fi vreun dor dulce-acrişor?Portocală sau vreun merişor?De vreun harbuz sau...murătură?De vreun sărut dulce pe gură? Ziua,le aşez într-o urnăbătrânăşi le-nvartpână cândobosit, asudândvreau să-mi tragla sorţisteaua mea norocoasă...îmi zic în gândşi apoi plângând:ce am ales din urnă?din urna bătrână?doar un parfumde cer şi ţărână!îmi zic din nou în gândşi apoi râzând:alergăm după stelecând vrem să culegemdoar praful se-alegedin ele!E viaţa o urnă,o urnă bătrânăce am traspână la urmă?o fărâmă de cer...şi ţărână! retur

21. mi-ai pus aripi de îngero singură privire mi-a fost de-ajuns,ochii tăi cu mir şi lumină m-au uns.umerii au început să mă doară,m-am temut că aripi vor să-mi apară.am aprins lumânările de cearăşi în genunchi m-am rugat decuseară;să nu mă laşi pe pământ, voi fi un ciung,până la stele să zbor încă n-ajung.mă trage în jos necutezanţa mea;mi-e sete să beau apă de la cişmea.visele dorm risipite sub pernă,mâine e ziua ce plânge în bernă…tu spui că, aripile mi se cuvin!chiar mă crezi aşa de bun, suav, divin?stau şi mă gândesc profund, devin perplex:ai uitat? nu ştii că îngerii n-au sex?în van eu voi privi ochii tăi frumoşi,de-a pururi vor rămâne trişti, lăcrimoşi.petale-a vieţii floare vei risipiîn vânt, prea iute, din ochi cât ai clipi! Să-mi fie dor de ţâţa mamiiOri de-a tatii, feroci, sudalmii?Să-mi fie dor să merg la şcoală?Să zac în pat cuprins de-o boală?Îmi vine aşa, în nări, o boare,Să pup un sân de fată mare.În braţe-aş strânge o bătrână;Miroase-a cer şi a ţărână.Să beau un strop de apă rece?Dar nici aşa nimic nu-mi trece.Dar cuget iute-ntr-un răsuflet:Mi-e dor de un sărut pe suflet!Şi parcă-mi vine-n gât un răgetCum cerbului îi vine-n făget,Dar cuget iute-ntr-un răsuflet:Mi-e dor de un sărut pe suflet! AUTOR:GEORGE BULAI retur

22. Mi-e dor să mai merg cu tata la coasă,Prin iarbă desculţ când roua se lasă,Să mai adorm pe-o căpiţă de fân,Cu greieri la scripcă arcuşul să-ngân.Mi-e dor să-mi mai fie iarăşi foame,Să mă caţăr printre crengi după poameŞi să mă-ndop cu cireşe amare,Cu mămăligă ascunsă-n ziare!Să hoinăresc toată ziua pe dealuri,La prânz să m-arunc în iaz printre valuri,În amurg să mă retrag înspre maluriObosit să mă culc pe idealuri.*Mi-e dor să-ţi mai trimit câte-o scrisoare,Măcar aşa… la câte-o sărbătoare;Să te întreb: „acum ce te mai doare,Măicuţa mea, cea sfântă născătoare?”Te-anunţ că voi veni de Paşte-acasă.Să te găteşti, că vreau să fii frumoasăŞi vezi de taie gâsca cea mai grasă!Măcar de Paşti să stăm cu toţi la masă! degeaba frumoşii tăi ochi albaştrivor hoinări în noapte printre aştri,că doar lumina lor să străluceascănu înger vrea, ci mână bărbătească!tu spui că, aripile mi se cuvin?te rog, dragă, toarnă-mi un pahar de vin!şi-apoi să-mi mai torni, puţin câte puţin,căci trează vreau, până-n zori, ca să te ţin!şi apoi să-mi spui, mai vrei să fiu divin?capul meu în poala ta să mi-l alinti;ninsele-mi fire de păr, într-un suspin,să le săruti, precum moaştele de sfinti, ori în piaţă să le vinzi pe trei arginţi! Mi-e dor, mamă!Mi-e dor, mamă, să mă săruţi pe frunte;Să-mi spui cum ştii, doar tu, lucruri mărunte;Mi-e dor de ochii tăi senini, albaştri,De vorba ta blajină de sihaştri.Mi-e dor să m-aştepţi seara la portiţă;Eu să mai vin fluierând pe uliţă;Mi-e dor să-ţi mai fac un nod la năframă,Să te mai văd trebăluind, of, mamă! AUTOR:GEORGE BULAI retur

23. ALBMi-ascund zăpezile ierniiprin alb de rătăcită cale .Ecoul,clopot de vecernii,e albu-mi scut ispitei tale.Ucisă-n noi, imensitatea,alb arde-n iubiri păgâne.Ascunde vis, divinitatea,trezirea albă ne rămâne.Mă ţine alb visu-n robie,aruncă cer albe vedenii,îmi ninge albul veşnicie,iubiri cad rugă în utrenii.Triste troiene au umerialbiţi cu îngeri de stele.Albele aripi îmi numeri,lup alb-luna urlă în ele.Albeşte gerul rătăcirea,oglinzi îngheaţă-n lumeşi mă inundă nemurireacu albul nimb din nume. ÎNTOARCERE ÎN CUVINTE n raiul tău mă-ntorc rănitădin liniştea ce umbra curmăadulmecând aflarea lecuităde zări ce se prefac în urmă.Cuprins de vise necuprinsulzboară întrebările în păsări,aşteaptă a amurgi răspunsulîn răsărit de clipe şi pulsări.Sparte-ametiste curg în nisip,clepsidrele îl sting în cădere.Un curcubeu trezit înalţă chipcu flăcări în palme de tăcere.Cuvânt nerostit cată limanulpe aripi de amiezi ce zboarăapusul în furtuni pe oceanulcu plâns de sirenă, să doară.Macii rămân să piardă culoridin toamnele apuse în corole.Iubirea e-n noi şi iar mă dori,sângele adună vânt în cupole. AUTOR:LIDIA BURDUJA retur

24. Jazz de toamnăÎn mine e-o veşnică luptă,în tine-i un crâncen război.Rănitul cu-o aripă ruptăe îngerul pierdut de noi.Răsună din lupta eternăgoarna şi cornul din vis.Războiul e-o tristă tavernăîn care iubirea s-a-nchis.Seară e-n luptă, toamnă e-n jur,război în frunze, victorii în vânt.Tăcerea mă-nvaţă cu jale să furiubirii -de-adio- un ultim cuvânt.Ultim în luptă de-i cântul,războiul pierdut e cu tine.Uitare- ne furi jurământul,neantul te fură din mine.Răniţi de biruinţe tristecu îngerul ce ne-a durut,ne fluturăm albe batiste.Iubirea se predă-n sărut. Ascunde fulgii,albul ierniiprin albul căii rătăcite .Ecoul,clopot de vecerniimi-aleargă albele ispitecu care neantul mă îmbieîn dansul albelor vedenii,albind iubirea cu robiede-aripi albite în sfinţenii. AUTOR:LIDIA BURDUJA retur

25. Cutreieră somnul vestale arzătoare,cărări pierd în ele galop de păcatespre inima topită-n binecuvântarede îngerii iubirii carbonizate.Zarea de lacrimi negură aşterneacoperind iertările fără plămadă,gândul se frânge-n mistere eterne,biruie sărutul plecat în cruciadă.Neantul vine dezlănţuind veşnicii,credinţa se prinde-n rozarii tăcute,se-adună în rugi pioase zădărnicii,iubirea-şi cheamă hergheliile mute.Trec doruri în imperiul tău, hotarulsă îţi prindă fuga, dacă te-ar prinde:penumbra urmei tale-ar fi altarulce-n macii roşii candele-ar aprinde... S-or răscoli din noi în bernăregrete desfrunzind trecutul,în ritm de jazz- ntr-o tavernădansa -vom cu necunoscutul.De dor apus în Casablanca,răsar iubiri cu ecou trist.În parc e răstignit un Cristşi-n rugă ni-i căzută banca :nu trageţi iar în pianist ! DORSe ascunde gându-n clipe de cuvinte,pe rug ard nopţile vrăjite-n lună nouă,agaţă-n grinzi de cer aduceri-aminteîngerii iubirii şi-n zări de vise plouă.Sub geana ţărânii tânguitor e plânsulşi-n ruga pură fulgii din aripile frântecu zborul de îngeri iar au rănit răspunsulveşniciei oprite în clipă s-o descânte.Crâmpeie de sânge încheagă lumină,tandreţea îşi plouă trupul în dorinţă,aproape de zare-i iubire divină,în maci cad roşii peceţi de biruinţă. AUTOR:LIDIA BURDUJA retur

26. FEMEIEDoamne, îţi mulţumesc că m-ai făcut femeie!Căci port în suflet iubiri nemuritoare,În ochi îmi străluceşte a dragostei scânteie,Iar vorba mea e şoaptă de-alinare.Din flori şi vise îmi împletesc cununăCe-mpodobeşte fruntea mea cu poezieŞi cât de fericită sunt când împreunăCu sufletul pereche trăiesc cu frenezie!Din dragoste în mine o viaţă înfloreşteŞi nu ştiu altă bucurie mai înălţătoare,Decât să văd copilul cum zâmbeşteŞi creşte ocrotit de noi, precum o floare.Doamne, îţi mulţumesc că m-ai făcut femeie!Şi pot să plâng, să râd sau să visez,Iar când mi-e greu, prinde contur o singură idee:Tâmpla pe pieptul lui uşor pot s-o aşez. AUTOR:CARMEN ANTOANETA MARCEAN retur

27. Bunicii meleÎn ziua în care ai plecat,acum un sfert de veac,lumina lui marţisor a devenit receşi-n ziua aceea a fost toamnă tristă.Te văd aevea cu broboada groasă,din catifea maronie, pe capce-ţi acoperea jumătate din trup.Devenisei atât de mică, o copilă!Tu, însă rămâi icoana copilăriei melece venea de la biserică atât de senină,că fiecare gând te mângâia, bunico!Nu ţi-am spus niciodată, cât te iubeamcu coşul tău frumos împletit de meşter,cu căniţele tale de moşiîmpodobite cu cireşe şi prune uscate,cu străchinile tale mereu pline,cu mâinile tale, mereu dăruinde!Azi, m-am întors în timppentru că te-am simţit ca pe un înger.Am văzut iar lădiţa ta de lemncu zahăr cubic, covrigi, mere şi nuci,comoara rămasă, balsam pentru suflet.În eastrecor acum, recunoştinţa mea, bunico! AUTOR: IOANA DOBRE VOICILA retur

28. Ne iartă Doamne clipa de păcatNe iartă Doamne clipa de păcat,Când glasul cărnii ispitelor se cereCând ne lăsăm purtaţi doar de plăcereŞi nu de cea ce tu ne-ai învăţat.Ne-am agăţat de-atâtea ori de vise,Am alergat prin spini cu talpa goală,Uitând că drumurile vietţi ne sunt scrise,Ce-i astăzi bucurie, vezi mâine că-i spoială.Iubirile pierdute, imperii de nisipuri,Cu miezul lucrurilor rămas necunoscut,Săraci mereu vom fi de ce-am pierdut,În viaţa care curge după prototipuri.O şansă moare, alta se iveşte,Cum drumul nostru urcă şi coboară,Ne agăţăm adeseori de scarăCând vântul vieţii, rece, ne izbeşte.În suflet ne păstrăm mereu un soare,Şi gândurile ne-nfloresc mereu,Râvnind în viaţa asta bunăstare,Cel mai adesea ne izbim de greu. Poem de dragosteCând te deschizi, e trupul tău mireasmăDe sobru mosc şi dulce orhidee,E noaptea zi, cu tine-n pat femeieŞi chiar tristetea fuge ca dracul de agheazmă.Ce dar ai tu, făcut e pentru mineCin te-a croit urmatu-mi-a doar gândul,De tine-n veci sortit, ca să rămân flămândulEşti clipa care pleacă şi clipa care vine.Cu tine-n gând trăiesc şi mort sunt fără tineÎn trupul tău gust mierea şi pelinul,Tu mă imbeţi mai tare decăt vinulNu aş putea trăi o clipă fără tine.În mine simt iubirea ta cum sapăFântână, să mă umpli cu trupul tău de apă. AUTOR: VALERIA TAMAŞ retur

29. Cum pentru fiecare-i viaţa drumul crucii,Să facem să lăsăm în urmă bine,Când ni-i chema Părinte sus la tineÎn faţa ta noi singuri ca şi cuciiCând racile lumesti ne-au amăgit cu fumulDe ceea ce-am înfăptuit având ştiinta,Pe umeri azi ne-apasă cu greu nesăbuinţa!C-am rătăcit, ne iartă, cu bună ştiinţă drumul.Că n-am ştiut cu Tine a alege,Ce ne-am lăsat purtaţi de-al vieţii valNe iartă Doamne şi-adu-ne azi la malDe-am fost chiar rele poame,Tu iartă şi culege. Buna Vestirea înflorit la geamuri iar caisulcireşul ieri şi-a pus hlamida albăalbastru, cerul necuprinsuls-andrăgostit de-un firicel de iarbă.în lacrima de rouă el coboarăşi larma a cuprins toată ogradape-un fir de iarbă se încinse sfadadestinu-i fuse însă ca să piarăîn gura unui bobocel flămândce-a vrut să-nghită cerul în gândul lui nătângşi-acum îl văd mătănii cum apleacăcăindu-se de răul ce-a făcutcănd vede în băltuţa ce bea apăcum cer este deasupra şi cer şi dedesupt. retur

30. Elixirul iubiriiAtinge-mă cu-n gând in nopţi cu lună,Îl voi simţi cum va-ncerca să zboarePe umeri măngâind precum o floareAlunecând apoi ca o furtună.Vei desena cu buzele doar maciŞi mâinile uşoare ca aripaPe albul pielii odihnindu-ţi clipaDe-am să vorbesc, tu-mi spune: Taci!Le vei lăsa spre văi ca să coboare,Se vor opri. Odihnă? Doar la şolduri.Cuprins de arsita vei cauta racoareSi descifrând iar anticele coduriVei cobori ca să dobori reduteRămase pentru mulţi necunoscute. AUTOR: VALERIA TAMAŞ retur

31. Viaţa (...fuga de moarte...Fără părinţi,nu mai avemrădăcinileprinse adâncîn materia din care venim...şi începemsă facem paşipe deasupra,fiindcă ne-am rupt,şi-am devenitforme de pământîn umbra lui,fugindde clipaîn care ne va spunecă-i aparţinem... AUTOR: Ioana - Nina Botici ( Lola ) retur

32. PocăinţăÎmi ascund vremelnicia,În ţinuturi tăinuite,Căci singur sunt acolo.Din uscăciunea ce-am aflat,Întorc privirea înapoiLa gânduri, vorbe şi la fapte.Ce văd mă copleşeşte,Îmi cad genunchii la pământ,Iar fruntea-n pulbere, în colb.Ridic mâinile spre veşniciiŞi strig cu ţârfa ce mi-e-n gură:Iertare, iertare, iertare! AUTOR: PAUL NEGRUŢ (RAMEEL) retur

33. Vreau întâi rochiţa nouăSă mi-o ţes în timp ce plouăDin a ierbii firicele.Pun la gât muguri-mărgele,Iar apoi îmi prind în păr,Roze şi-albe flori de măr.Sigur că aşa gătită,Cu culori împodobită,Voi fi cea mai mândră-n rochiaPusă-n ciuda Babei Dochia.Când cocorii m-or peţi,Soarelui vor povesti,Iar căldura-i fecioreascăFi-va-n mine să rodească,Ce s-o coace-apoi în vară,Pentru toamna-surioară.Iarnă, nu fii-ngrijorată !Eu, aşa îmbujorată,Mă voi descurca prin vreme !Du-te, şi nu te mai teme ! sfadă între suroriO sfădeşte, prima oarăIarna, noua Primăvară,Zicându-i în faţă verde,Celei pe care-o precede:- Fii atentă ! Vezi ce faci !Dacă vrei să te îmbraciDoar în verde monoton !Pune-ţi şi-altceva în tonCu superba mea hlamidă.Haide ! Nu mai fii timidă !Vei vedea c-aşa gătită,Cu muguri împodobită,Viorele, aişori,Albăstrele şi-alte flori,Vin cocori să te peţească,Soarelui să-i povestească,Soli spre cer şi spre lumină,De frumoasa ta grădină !Dar timidă, Primăvara,îi răspunde: - Surioaramea mai mare, nu te teme !Pentru toate este vreme ! AUTOR: OVIDIU OANĂ PÂRAU retur

34. Tu, rege al luminiiNepământescu-Ţi tată, voinţa îşi îndrumăCătre curat ogorul, cu numele Marie,Sortită dintre toate, să-ţi fie Ţie mumăŞi să Te zămislească, spre-a lumii bucurie.Pe Iosif l-a pus strajă, la toată biruinţaDe a Te naşte-n iesle, pe paiele săraceŞi gazdă pentru Magii, care-şi strigau credinţa,Că Fiul Celui veşnic, s-a pogorât cu pace.Ţi-ai împlinit destinul, scriind învăţăturaCu sânge-n cartea vieţii, ca pavăză ruşiniiŞi-ai poruncit ca mila, să-nlocuiască ura,Tu, răstignit al vieţii, dar Rege al luminii. AUTOR: OVIDIU OANĂ PÂRAU retur

35. CopilărieCând eram copil, odată,Nu știam a număraCâte cozi are o fată,Cât, copilăria mea.Nu plângeam decât cu ochii,Dar de râs, păi îmi râdeaDe se speriau deochii,Îmi râdea și steaua mea.Nu știu când trecut-au aniiComprimați într-un ierbar.Astăzi știu să-mi număr banii,Însă nu pot râde iar.Dusă ești, copilărie,Primăvară tu mi-ai fost.Astăzi plâng, toamnă târzie,Visul frânt, tăcut, anost... Moartea unui trandafirMă regăsesc, uitat în amintiriCa un școlar pierdut în ecuații.Nu vreau în viață jumătăți de fracții,Nici în iubire clipe de-amintiri.Nicicând nu vreau să văd șoapte murind.Nu vreau să-ți văd iubirea printre steleSau chipul lăcrimând, buzelor mele,Un strigăt blând, cu buze-abia șoptind.Un trandafir se stinge lăcrimând...Mă doare lupta ce se dă în mine.Nu știu nici azi ce-i rău sau ce e bine,Doar chipul tău candid îl am în gând.Mă-ntreb tăcând și nu găsesc răspuns.Sufletu-mi plânge pe obraji petaleCe nu-și au rostul pe un chip de jale.Surâsul tău mi-ar fi acum de-ajuns.Te-ntreb timid, ce-i bine pentru noi?Un trandafir alb să-l udăm cu sângeȘi să vedem de râde sau de plânge.Vom ști atunci răspunsul amândoi. AUTOR:VIOREL PLOEŞTEANU retur

36. Celei care ne-a fost mamăAi plecat fără o vorbă,Totu-n urmă ai lăsat,Soț, copii, nepoți și-o strofăCe pe noi ne-ai învățat.”Să nu plângeți despărțirea,De nimic nu-mi pare rău.Voi să vă trăiți iubireaMuțumind lui Dumnezeu.”Viața ta a fost o razăCe pe noi ne-a luminat,Gândul nostru te urmeazăDincolo de nori, curat.Azi, e clipa despărţirii,Dar cu noi mereu vei fi.Te vor plânge trandafirii,Îngerii te vor iubi.Rămas bun, iubită mamă!Ai un loc in raiul sfant.Dorul tau de pus in ramaNe ramane pe pamant. Primăvăreală de orașCrește ziua, noaptea scade, soarele e sus pe cer,Bucuroși ies din noroaie, oamenii din cartier.Cu asalt iau piața iarăși, fragezii pensionari,Dornici de verdețuri fine. Pensiile par mai mari!Străzile sunt mai curate, colbul se usucă-n loc,Gratis vine-acum căldura pentru cei ce stau la bloc.Câini comunitari, în joacă, iarba crudă tăvălesc,Crește imobiliara și copiii noștri cresc.Oamenii sărmani ai străzii, care nu s-au prăpădit,Își ard casele de iarnă, ard cartonul îmbâcsit.Asta este primăvara, ăsta e simbolul lor,Mulțumesc frumos naturii și conducătorilor! AUTOR:VIOREL PLOEŞTEANU retur

37. Mi-a mai rămas o clipă de tăcere...Am coborât din liniştea stelară...Rupturi de timp, în clipe care curg,Ce sunt sortite vremii să disparăCând răsăritul curge spre amurg.Şi scrise-au fost acolo sus în cerSă poarte-n ele clipe de durereŞi clipe de iubire şi clipe care pier,Ce nu se văd din clipa de plăcere.Din nemiloasa clip-a despărţiriiIntrăm în bucurie ca-ntr-un jocŞi ne-amăgim... în clipa amăgiriiC-o clipă de speranţa şi noroc.Prin ele trecem dincolo de vremeSpre ultima din clipele cereşti.E clipa veşniciei... nu te temeE clipa vieţii tale nelumeşti...Le-am adunat într-un poem pe toateDe la iubire... până la durere.Să vadă veşnicia, de se poate,Că n-am tăcut... în clipa de tăcere. Am adunat din visul tău o floare...Priveam spre somnul tău rătăcitor,Spre adierea pleoapelor închise,Şi am simţit cum pătrundeai uşorAcolo unde lumea e din vise...M-am strecurat în visul tău, tiptil,Fără să simţi a paşilor chemare.Eram ca-n primăvara lui AprilCând roua strânge razele de soare.Tu alergai pe câmpul plin de flori,Eu mângâiam un fir de sunătoare.Când am plecat spre liniştea din zoriAm adunat din visul tău o floare. AUTOR:MARIN BUNGET (JUSTIŢIARUL) retur

38. Plâng ochi-mi grei de-atâta aşteptare...Am pus iubiri în tot ce ne-împresoarăŞi ne-am legat pe veci în lanţul lor.Te mai iubesc... şi-o spun a câta oarăŞi-ţi mai iubesc şi clipele de dor.Tu ai plecat în lumea fericiriiEu am rămas în urma ta puţin,Să prind în lacăt porţile iubirii...Ştiu că m-aştepţi şi ştii că am să vin.Mi-e timpul dor... şi neiubirea doareSecundele atârnă ca un chin,Plâng ochi-mi grei de-atâta aşteptareE-atât de mult, acum, acest puţin. AUTOR:MARIN BUNGET (JUSTIŢIARUL) retur

39. M-AI OPRIT DIN DRUMM-opreşti iubite ţinându-mă de mânăPrintr-un ecran de lacrimi aburit,Ţi-e zâmbetul amar de-o săptămânăMă cerţi cu vorbe dulci, că am fugit.Ştiu că distanţa asta ne omoarăIar gândurile plâng în amintiriTăcerea mea începe să te doarăŞi-mi plângi pe umeri roşii trandafiri.Ridic privirea tristă către steleMi-e dor de simfonia nopţii albe,Când împleteam iubirea în mărgele.Punând pe cer imaginare salbe.Ne dăruiam cuvinte de iubireAtingeri calde ne doream nocturn,Visam un dans aprins fără oprireCu toate astea... m-ai oprit din drum. AUTOR:MARILENA VELICU retur

40. Cântând pe țeava unui tunO primăvară prinsă-n stanțe,Melancolie în decor,Pe cer plutește un cocor,Începe jocul de speranțe.Visând naivi la mari iubiri,Nu vor veni de nicăieri,Iar ce-am avut până mai ieriS-a voalat în amintiri.Vom alerga desculți pe dealuri,Vom săruta din nou zefiriiȘi-apoi în iarnă legea firiiNe va goli de idealuri.Dar noi sperăm, că asta-i viața,Avem un suflet de lăstunCântând pe țeava unui tunCa să vestească dimineața. AUTOR. IOAN GELU CRISAN retur

41. TREZIREMi-e inima un cintec de sperantaMi-e inima sarutul de pe floriSi iarba a-nceput din nou sa creascaSi nu se mai ascunde sub ninsori.Mi-e sufletul un zumzet de lacusteMi-e sufletul o mare de dorintiAs vrea sa plec cu tine catre munteSi imi doresc sa fim doi necuminti.Sa ne iubim printre fosniri de frunzeSa ne iubim cu patima si dorS-avem o mare de dorinti pe buzeSi sa ne contopim intr-un fior.Sa ne iubim lasciv printre parauriSi sa privim doar cerul mai apoiMi-e dor ca focul inimii sa-l scuturiSi sa topeasca vesnice ninsori.Sa ne iubim pe la rascruci de drumuriCind ceasul bate rar si apasatSaruta-mi trupul invelit in muguriSi sufletul ce parca a-nghetat. SUNT PRIMAVARA....Sunt primavara intr-un strop de rouaSunt primavara intr-un mugur viuSunt primavara daruita vouaAtita cit am fost si am sa fiu.Sunt primavara strabatindu-ti viataSunt floarea care-ti cade pe obrajiSunt inflorirea si sunt dimineataSunt roua care plinge printre pasi.Sunt revarsarea firului de iarbaCe iti mingiie gleznele mereuSunt infinitu-n fiecare brazdaSunt picatura de la Dumnezeu.Sunt contopirea noptii cu iubireaSunt si cocorul razbatind prin noriEu imi doresc sa-mi aflu nemurireaLa tine-n suflet si cu tine-n flori. AUTOR: FELICIA FELDIOREAN retur

42. Si du-ma mai apoi spre dimineataCu parul peste umeri rasfiratSi sa iubim pasind din nou spre viataCaci prea ades am plins si am oftat.Iti multumesc, iubitul meu din noapteCa ne-am gasit acum intimplatorIti multumesc ca m-ai salvat de moarteSi ca traiesc din nou si imi e dor.Sa ne iubim mereu muscind din viataSa ingropam zapezile in zoriSi sa ne bucuram de dimineataImbratisati si ingropati in flori. AUTOR: FELICIA FELDIOREAN retur

43. LUNA Ca o pată de mistereAcum Luna-ncet se ştergeDe pe cerul fără steleObosită de cât mergeDe cu seară până-n zoriA privit de sus tăcutăCe-a văzut i-a dat fioriSi e-n continuare mutăPe Pământ nici-o mişcareAparent aşa se vedeTotul e numai visareDe idile şi regretePalidă,fără sclipireEa oftează supăratăC-a rămas fără iubireAşa vreme-ndelungataSingură şi-atât de receÎn mişcarea şa cereascăPrintre stele încet treceCine,ce să mai iubească Însă-n gând se consoleazăN-a iubit de-a lungul vieţiiIar acuma doar viseazăCum o vor iubi poeţii AUTOR:VOICU MARIN retur

44. În fiecare noapteÎn fiecare noapte mă gândeamla o altă lume care prindea viaţăîn visul meu şi tot în vis porneam după eaîntrebările care îmi alungau somnulse întorceau în zoricu braţele pline de florinecunoscutul cu privirea seninămă întâmpina în pragul fiecărei dimineţi:am fost trimis să-ţi aduc aceste aripi:de ce nu vrei să zbori?! Rugăciune de Mihai EminescuCrăiasă alegându-te,Îngenunchem, rugându-te,Înalţi-ne, ne mântuieDin valul ce ne bântuie,Fii scut de întărireIf zid de mântuire,Privirea-ţi adoratăAsupră-ne coboară,O, maică preacuratăşi Pururea fecioară,Marie!Noi, ce din mila sfântului,Facem umbră pământuluiRugămu-ne-ndurărilor,Luceafărului mărilor,Ascultă a noastre plângeriRegină peste îngeri,Din neguri te arată,Lumină dulce clară,O, maică prea curatăŞi pururea Fecioară,Marie! AUTOR: ION UNTARU retur

45. neputinţaneputinţa fiecărei zilem-a legat de mâini şi de picioareiar soarta m-a condamnat la exilîn mijlocul oamenilorseara mă culc cu gândul la cocoriiar noaptea mă visez zburândcopilul ingenuu urcă în viaţăpierzându-şi puritatea,omul matur coboară trepteleîncercând să-şi recâştige imperiile AUTOR: ION UNTARU retur

46. Ceva, de undeva de sus, s-a întruchipat în noiIci,colo, mai sunt oameni care cred în viaţa de apoi... ICI, COLO...Ici,colo, mai întâlnesti aievea şi oameni fericiţiCe se trezesc în zori de zi cu zâmbetul pe faţă,Nu prea dau de hăţişuri sau poate-s ocoliţiDe-aceea-s norocoşi si trec frumos prin viaţă.Dar mie mi se-ntâmplă mereu de-andoaseleaÎntruna rătăcesc, nu ştiu de ce, nimic n-am învăţat.Din câte am trăit şi am avut prea mult cândva,Credinţa-i primul lucru bun, ce mi s-a întâmplat.Să nu-ţi pleci capul în faţa nimănui, se spune!E bine, dar Soarta e aceea ce pune stăpânire,Pe toată viaţa ta şi tot ea ar vrea ca să aduneDe-a valma, orişice, pentru un rost în devenire.Nu sunt furtuni care să poata rupe-o punteCe pune laolaltă doua destine şi doi sori,Şi nici soarta,de nu ai, nu poate să-ţi dea minteNu rătaci-n zadar prin viaţă, învaţă-adeseori.Ici,colo mai sunt si credincioşi şi, dacă vreiSă rătăcim iar drumul de necredinţă ce a tot fost,Hai să rostuim aicea un mult visat şi fericit temeiSă îl avem de-apururi făcut cu frumuseţe şi un rost. AUTOR:FLORENTINA CRACIUN FABYOLA retur

47. Ştii care e secretul fericirii şi al nemuririi?Nu ştii, îţi spun eu, tu doar mă asculţi,Să dai toate zilele şi clipele tale iubiriiŞi să te abandonezi braţelor mele fierbinţi.Mi-e dor de viaţă, de primăvară, de tine,De flori de salcâm mi-e dor si... mi-e bine! IAR AU INFLORIT SALCAMII IUBITO!ar înfloresc salcâmii iubitoE primăvară şi te aştept să vii,De nu cumva tu, deja ai întalnit-oŞi iar ce ai fost aştept sa îmi fii.La noapte te rog să ramâi cu mineSă deschidem fereastra spre stele,E totul frumos când e legat de tineIar tu eşti deja, în gândurile mele.Eu ţi-am cioplit un chip de îngeraşAl tău, cu trupul zvelt şi bucle aurii,Apoape că zburai ca un fluturaşCu aripi albe şi pete fine azurii.Ţi-am făcut mărgele din flori de salcâmŢi le voi da de vrei ca să rămâi la mine,Vei face cum vrei tu, eu nu mă opunDar mereu pân-atunci îmi va fi dor de tine.Iubito, tu ştii că iar înfloresc salcâmii?Sunt primăveri ce ţi le dau ţie mereu,Toamnele şi ele sunt frumoase şi arămiiDar le opresc pentru mine, vreau eu! retur

48. punteÎn iarbaverde scutură inimapicaturi albastre din sufletul tauseci câteodată ce fac răudar bine atunci când eşti lângă mine,din nori curg râuri de petalece înfăşoară ochii plinide diamante pentru că vreau să vadlumina în culoarenatura caldăcopacul vieţii în al meu decor.Se spulberă puntea din universul meupraf şi magiemă îneacămă întreb de ce,cuvintele nu au răspunscând nu înţeleg de cenu suflă nimeni peste praf.Există spune cineva un loc de catifeacu suflete rănite ce încă mai zâmbescla marginea pământului străinpoate aşteaptă apa să-i preiaputerea stâncii i-ar elibera,dacă ar spune cinevamagia mea o punte ar lega. AUTOR: MARA retur

49. În flori e puterea cea rarăîn flori e puterea cea rară,Miresme, mistere şi vrajă,Nisipul ne arde pe plajă,În noptţile -nchise în seară.Mi-e inima iar tremurândă,Şi gânduri tăcerea omoară,Privirile tale-s osândă,Iar sufletul: păsări ce zboară,Parfum a pierdut tinereţea,Şi gesturi în jur risipite,Ne plouă, în suflet tristeţeaGradini lasă-n noi răvăşite.Pământul se mişcă-n cărare,Spre tine tăcut când se duce,Şi sângeră noaptea o floare,Când îngerii merg să se culce.Privirea e dulce, fatală,Şi vocea, vioară ce plânge,Sărutul ce-l dau e-o greşeală,Ce-ţi arde făptura de sânge. În flori e puterea cea rară,Miresme, mistere şi vrajă,Nisipul ne arde pe plajă,În nopţile -nchise în seară. AUTOR : EMILIA CARINI retur

50. Trec cerbi bătrâni, aleargă căprioare Si iată frunza-n talpă cum şopteşte,Si iată frunza-n talpă cum şopteşte,Cu glas de înger scris Dumnezeieşte,În foşnete de stele picurând,Apă prin vadul nopţilor curgând.Şi iată umbra ta acum cum creşte,Şi-n taina din clepsidră înfloreşte,Cu ochii mari şi sufletul plângând,O pasăre albastră-n zori zburândPrin noi se duc pădurile din Rai,Cu albe flori crescând în evantai,Cu boţtile de roze, curcubeu,Şi-n vesnicie, numai tu si eu Trec cerbi bătrâni, aleargă căprioare,Prin gândurile mele de pădureUn înger alb din cer o să coboare,Şi-n noaptea mea, tăcut o să te fure.O să te ducă înapoi în Rai,De unde noi am mai fugit în taină,Când tu cea de acuma nu erai,Închisă toată pân' la gât la haină,Îmi rătăceam atuncea goală talpa,Călcând pe frunze de Eucalipt,Şi sărutam în păpuriş Rusalca,Cu dorul tău, în mine otrăvit,Te înşelam nevinovat şi tandru,Muşcând ca dintr-o gură, din gutui,Eram în Raiul nostru băieţandru,Şi gustul gurii, era amărui.. AUTOR : EMILIA CARINI retur