CURS HANDBAL 10

1. VI.5.1.Sistemul de atac cu un pivot. Jucătorii ocupă posturile în atac ca în fig. 36 şi vor încerca să găsească breşe în apărarea adversă prin pase cu pătrunderi succesive, blocaje efectuate de pivot, încrucişări. Acest sistem de atac se utilizează dacă avem un bun conducător de joc care poate pune în valoare calităţile interilor şi ale pivotului. VI.5.2.Sistemul de atac cu doi pivoţi Presupune infiltrarea la semicerc a unuia din cei cinci jucători (centrul, unul dintre interi, o extremă). În această situaţie atacul se desfăşoară fără jucător centru şi are ca scop principal descongestionarea (desfacerea) jocului în zona centrală a apărării prin transmiterea rapidă a mingii de pe o parte pe alta a atacului (pase între cei doi interi). Prezenţa celor doi pivoţi la semicerc îi obligă pe apărători să facă un marcaj atent la aceştia şi să execute cu dificultate deplasările specifice (în lateral, înainte-înapoi). Folosirea sistemului de atac cu doi pivoţi este oportună numai dacă echipa se află la un nivel corespunzător de prindere şi pasare şi dacă cei doi jucători de la 9m au o bună viteză de pătrundere şi cunosc bine procedeele de angajare a pivoţilor.

2. IV.5.3. Sistemul de apărare în zonă 6:0. Dispozitivul iniţial în cadrul acestui sistem constă în plasarea jucătorilor la linia de 6m: doi apărători laterali (stânga şi dreapta), doi apărători intermediari (stânga şi dreapta), doi apărători centrali (stânga şi dreapta). Spaţiul dintre doi apărători alăturaţi este de 2-3 m, ceea ce le permite o largă acoperire a zonei de apărare. Spaţiile mai restrânse dintre apărători, în raport cu alte sisteme de apărare favorizează realizarea corectă a schimbului de oameni şi reduce culoarele de pătrundere a adversarilor

3. Dacă un adversar aflat în posesia mingii ameninţă poarta, apărătorul din zona respectivă iese înspre el, îl atacă pentru a-l împiedica să arunce, să pătrundă sau să angajeze. Pe locul rămas liber în spatele său se poate infiltra pivotul. Pentru a preveni acest lucru, apărătorii alăturaţi îl dublează pe cel care a ieşit, închizând acel spaţiu, atât cât pivotul să nu poată fi angajat. În cazul în care posesorul mingii pasează spre un alt coechipier, apărătorul ieşit se va retrage cât mai repede oblic –înapoi spre direcţia în care s-a pasat mingea; apărătorul din zona spre care s-a pasat va ieşi şi se va continua faza de apărare după aceleaşi reguli.

4. IV.5.4. Sistemul de apărare în zonă 5+1. În cadrul acestui sistem de apărare, cinci jucători sunt plasaţi la semicerc (doi apărători laterali, doi apărători intermediari, un apărător central) şi unul în faţa acestora(„zburător”). Jucătorii de la semicerc au sarcini asemănătoare cu cele de la sistemul de apărare 6:0. Apărătorul avansat prin plasamentul său, trebuie să împiedice adversarii cei mai periculoşi să arunce al poartă de la distantă, din zona centrală a terenului. Prin mişcarea sa laterală împiedică pătrunderea jucătorilor din zona sa de acţiune, iar prin deplasarea oblică înapoi, închide culoarele de angajare a pivotului şi ajută apărătorii intermediari când aceştia ies la jucătorul cu minge.

6. În cadrul tuturor sistemelor de atac şi de apărare se utilizează diferite combinaţii tactice, dintre care în educaţia fizică şcolară, se pot însuşi următoarele: VI.5.5. Încrucişareaeste o acţiune desfăşurată între doi sau trei jucători cu scopul de a-l pune pe unul din ei în situaţie favorabilă de aruncare la poartă. Dacă la acţiune iau parte doi jucători avem o încrucişare simplă, iar dacă participă şi un al treilea, avem o încrucişare dublă.

8. Schimbul de oameni este acţiunea tactică colectivă în apărare prin care doi apărători schimbă între ei atacanţii direcţi, fără a-şi schimba zona şi sarcinile în cadrul sistemului de apărare. Schimbul de oameni presupune. • -predarea adversarului • -preluarea noului adversar • -reluarea acţiunilor specifice în cadrul sistemului • şi are succes numai dacă acţiunile de mai sus sunt executate foarte rapid şi dacă între jucători există o permanentă colaborare verbală. Alunecarea este acţiunea tactică colectivă în apărare prin care fiecare apărător îşi marchează adversarul direct, schimbând zona de apărare, fără a-şi schimba adversarul direct. Prin această acţiune, apărătorii pot evita blocajele şi dificultăţile datorate de predarea/preluarea de jucători în cadrul schimbului de oameni. Este utilizată în cadrul apărării „om la om” dar şi în apărările în zonă, când schimbul de oameni nu ai este posibil.

9. VI.5 6. Blocajul şi plecarea din blocaj reprezintă o acţiune tactică în atac la care participă doi jucători şi are ca scop punerea în valoare a calităţilor de bun aruncător a unuia din ei. Astfel, dacă atacantul A pătrunde spre poartă pe culoarul exterior, apărătorul său va încerca să-l întâmpine. Odată cu apărătorul va veni al doilea atacant, B, care se va aşeza lateral faţă de apărătorul ieşit la întâmpinare (vezi blocajul). În acest moment, A, care a intrat în posesia mingii, va schimba direcţia şi va ataca culoarul interior de unde va arunca la poartă sau va angaja jucătorul B.

11. Contracararea blocajului cu plecare din blocaj se face tot cu ajutorul schimbului de oameni şi se va realiza astfel: în timp ce apărătorul a va ieşi spre atacantul A, apărătorul b va însoţi şi el atacantul B, conducându-l până lângă a pe care îl previne de intenţia lui B de a-l bloca; a va face un pas înapoi, va prelua atacantul B, iar b va face un pas înainte şi va prelua atacantul A. Acest gen de combinaţie se poate executa între interi şi pivoţi, interi şi centru, centru şi pivot, extremă şi pivot, inter şi extremă şi este aplicabil împotriva oricărui sistem de apărare. VI.5.7. Paravanuleste acţiunea tactică de atac prin care unul, doi sau trei jucători se plasează în faţa apărătorilor pentru a favoriza aruncările la poarta din săritură, de la distanţă, peste apărători. Se foloseşte cu precădere la momentele fixe (aruncări libere de la 9m), dar echipele avansate execută paravane şi din mişcare

12. Contracararea paravanului se poate face în două moduri, în funcţie de calităţile şi nivelul de instruire a apărătorilor: -prin blocarea aruncărilor dacă dispunem de jucători înalţi şi buni cunoscători ai acestui element tehnic -prin “spargerea “paravanului de către apărători şi atacarea braţului cu minge. VI.5.6. Învăluirea presupune participarea a doi atacanţi: extrema şi interul de aceeaşi parte. Învăluirea interioară are ca scop desprinderea extremei de apărătorul direct şi crearea superiorităţii numerice în zona centrală Învăluirea interioară se realizează astfel: în timp ce interul urmează să primească mingea de la centru, extrema pleacă prin surprindere şi în mare viteză spre interiorul terenului, primeşte mingea de la inter după ce acesta a atacat poarta pe apărătorul al doilea, după care aruncă la poartă sau colaborează cu pivotul sau cu coechipierii de pe partea cealaltă a atacului. La această combinaţie poate participa şi pivotul care se va plasa între apărătorii 2 şi 3.

13. Învăluirea exterioară se desfăşoară după aceleaşi reguli numai că, de această dată, extrema cu minge atacă poarta între primii doi apărători spre interior (atrăgându-l după sine pe ultimul apărător) şi dacă aceştia au închis culoarul, va pasa interului care va pleca surprinzător, în mare viteză, spre exteriorul terenului. Contracararea învăluirilorse realizează prin schimb de oameni la nivelul celor doi atacanţi (inter şi extremă), iar dacă pivotul participă la învăluire, apărătorul său va proceda şi el la schimb de oameni, respectând cerinţele apărătorului la pivot.