Capitolul 6 Managementul stocurilor

1. Capitolul 6 Managementul stocurilor

2. Stocurile = cantități de mărfuri comerciale care se acumulează în depozitele și magaziile comercianţilor, într-un anumit volum și o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, cu un anumit scop. Managementul stocurilor presupune un ansamblu de activitati prin intermediul carora marfurile comerciale stagneaza in spatii special amenajate, pentru a putea asigura ritmicitatea desfacerilor. Costituirea stocurilor de catre intreprinderile comerciale se realizeaza din urmatoarele motive: de natura tranzactionala, din precautie si de natura speculativa.

3. Trebuie avută în vedere evitarea situației de supradimensionare a stocurilor, deoarece o astfel de situație presupune imobilizări de capital antrenat de cumpărarea produselor stocate și nevândute, existența spațiilor de depozitare, cheltuieli de depozitare și păstrare, elemente care măresc efortul investițional inițial. De asemenea, la aceste efecte negative ale supradimensionării stocurilor se mai pot adăuga elementele negative ale unei potențiale uzuri morale a produselor stocate. Prin urmare, identificarea tipului stocurilor ce trebuie constituite și a nivelurilor acestora prezintă o importanță vitală, mai ales la nivelul firmelor de comerț.

4. Pentru stabilirea stocurilor care trebuie constituite şi al nivelului acestora, trebuie determinat nivelul optim care asigură echilibrul efectelor negative sau pozitive specifice unei anumite situaţii. Pentru aceasta se impune cuantificarea ”efortului de stocare” (Es) al unității economice, compus din: • Efort direct (Eds) = suma cheltuielilor unității economice pentru deţinerea stocurilor de materiale; • Efort indirect (Eids) = mărimea investiţiei financiare efectuate pentru cumpărarea şi stocarea unor cantităţi de materiale sau produse pe o anumită perioadă de timp. Es=Eds+Eids

5. Cu toate că procesele de stocare au particularităţi diferite, activitatea de conducere a lor prezintă trăsături comune. Astfel, orice proces de stocare necesită prevederea desfăşurării lui şi a condiţiilor în care se va efectua. Formarea stocurilor se face pe baza determinării unei comenzi, a luării unei decizii de cumpărare a resurselor materiale necesare.Astfel, pentru obţinerea unor efecte economice favorabile se stabilesc obiective ale conducerii proceselor de stocare: • Formarea unor stocuri minime necesare, asortate, care să asigure desfăşurarea normală a activităţii de ansamblu a unităţilor economice prin alimentarea continuă a subunităţilor şi punctelor de consum, în condiţiile unui cost de stocare cât mai mic; • Menţinerea stocurilor efective în limitele estimate; • Prevenirea fenomenelor de lipsă de resurse materiale în stoc şi de suprastocare, de formare a stocurilor cu mişcare lentă sau fără mişcare; • Păstrarea integrităţii cantitative, a caracteristicilor fizico-chimice ale resurselor pe timpul stocării; • Satisfacerea pe seama stocurilor constituite a cererilor de consum, cele ele clienţilor în strictă corelaţie cu politica adoptată de conducerea firmei.

6. Gestiunea stocurilor este influenţată de o serie de factori, dintre care mai importanţi sunt: • Frecvenţa cererii populaţiei • Frecvenţa livrării mărfurilor către furnizori • Complexitatea sortimentală • Gradul de organizare a activităţii comerciale

7. Pentru desfășurarea normală a activității, unitățile comerciale își constituie stocuri în funcție de condițiile de aprovizionare, natura mărfurilor comercializate, fluxul vânzărilor etc. Tipologiastocurilor: După locul stocării • Stocuri în veriga angrosistă • Stocuri în veriga detailistă • Stocuri „pe drum” (de la producător la comerciant sau între verigile comerciale)

8. În funcţie de perioada în care sunt identificate: • Stocuri iniţiale • Stocuri finale După caracter şi destinaţie: • Stocuri sezoniere – se constituie în vederea desfacerii lor într-o perioada viitoare, acestea fiind consecinţa sezonalitătii producţiei. • Stocuri cu destinaţie specială - în general pentru zonele în care aprovizionarea nu este permisă în anumite perioade de timp (ex. drumuri impracticabile - în deltă sau localităţi de munte). • Stocuri curente – cea mai obişnuită formă de stocuri şi sunt destinate satisfacerii cererii zilnice, normale a populaţiei; se reînnoiesc continuu, pe măsura epuizării lor.

9. După nivelul atins în procesul permanent de reînnoire • Stocul minim – limita inferioară pe care o poate atinge stocul fără a periclita desfacerile. • Stocul maxim – limita superioară pe care o atinge stocul în momentul recepţionării unui nou lot de mărfuri. • Stocul de siguranţă – are drept destinaţie acoperirea, într-o anumită proporţie a cererilor „excepţionale” într-o perioada dată şi prevenirea rupturilor de stoc. • Stoc de alarmă – reprezintă un anumit nivel al stocului, care are rolul de a declanşa o nouă comandă de aprovizionare.