TEHNOLOGII DE CULTIVARE A CEREALELOR, PLANTELOR OLEOPROTEAGINOASE ŞI TEXTILE

1. TEHNOLOGII DE CULTIVARE A CEREALELOR, PLANTELOR OLEOPROTEAGINOASE ŞI TEXTILE ÎN AGRICULTURĂ ECOLOGICĂ 1. PROBLEME GENERALE DE AGRICULTURĂ ECOLOGICĂ 1.2. Cadrul instituţional şi acte normative privind agricultura ecologică. Conversia la agricultura ecologică 1.2.2. Conversia la agricultura ecologică

2. În prezent în România există mai multe structuri de certificare şi control din Uniunea Europeană (acreditate pe norma 45011) precum şi din alte ţări:  ECOCERT(Vegetal +Animal):Franţa;  LACON(V+A): Austria;  BIOINSPECTA(V+A): Elveţia;  SKAL(V+A): Olanda;  EKOGARANTIE (V+A): Germania;  Q&D(V+A): Germania;  ICEO(V+A): Italia;  BIOKONTROL (V): Ungaria; Potrivit O.U.nr.34/2000 perioada de conversie pentru fermele vegetale este de 2 ani. Organismele de inspecţie şi certificare cu aprobarea A.N.P.E. decid ca aceste perioade să fie mărite sau reduse, având în vedere utilizarea anterioară a parcelelor.

3. 1.3. Piaţa produselor ecologice 1.4. Zonele agricole şi zonarea ecologică a plantelor de câmp. 1.5. Fertilizanţi şi pesticide utilizate în agricultura ecologică 1.5.1 Descrierea sintetica a fertilizanţilor în agricultura ecologică 1.5.2. Metode şi substanţe de control a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultura ecologică

4. 2. TEHNOLOGIA CULTIVĂRII PRINCIPALELOR CEREALE ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ. 2.1. Importanţa şi particularităţile biologice ale cerealelor 2.2. GRÂUL (Triticum sp.) 2.2.1. Bioecologia şi zonarea ecologică Fig. 2.16. Rădăcina unei plante de grâu de toamnă la sfârşitul lunii martie (A) şi la sfârşitul lunii iunie (B)

5. Fig. 2.20. Harta ecologică a grâului de toamnă

6. 2.2.2. Soiurile de grâu cultivate în România 2.2.3. Locul în asolament 2.2.4. Aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor 2.2.5. Lucrările solului. 2.2.6. Sămânţa şi semănatul. 2.2.7. Lucrările de îngrijire 2.2.8. Recoltarea şi păstrarea recoltei

7. 2.3. SECARA (Secale cereale L.) 2.3.1. Bioecologia şi zonarea ecologică. 2.3.1.3. Zonele ecologice 2.3.2. Soiuri cultivate 2.3.3. Locul în asolament 2.3.4. Aplicarea îngrăşămintelor 2.3.6. Sămânţa şi semănatul 2.3.7. Lucrările de îngrijire 2.2.8. Recoltarea şi păstrarea recoltei

8. 2.4. TRITICALE (Triticosecale Wittmack) 2.4.1. Bioecologia şi zonarea ecologică. 2.4.2. Soiuri cultivate. 2.4.3. Locul în asolament 2.4.4. Aplicarea îngrăşămintelor 2.4.5. Lucrările solului 2.4.6. Sămânţa şi semănatul 2.4.7. Lucrările de îngrijire 2.4.8. Recoltarea şi producţia

9. 2.5. ORZUL (Hordeum vulgare L.) 2.5.1. Bioecologia şi zonarea ecologică. 2.5.2. Soiuri cultivate 2.5.3. Locul în asolament 2.5.4. Aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor 2.5.5. Lucrările solului 2.5.6. Sămânţa şi semănatul 2.5.7. Lucrările de îngrijire 2.5.8. Recoltarea şi păstrarea recoltei

10. 2.6. OVĂZUL (Avena sativa L.) 2.6.1. Bioecologia şi zonarea ecologică. 2.6.3. Locul în asolament. 2.6.4. Aplicarea îngrăşămintelor 2.6.5. Lucrările solului. 2.6.6. Sămânţa şi semănatul 2.6.7. Lucrările de îngrijire. 2.6.8. Recoltarea şi păstrarea recoltei

11. 2.7. PORUMBUL (Zea mays L.) 2.7.1. Bioecologia şi zonarea ecologică 2.7.2. Hibrizii de porumb cultivaţi în România 2.7.3. Locul în asolament. 2.7.4. Aplicarea îngrăşămintelor şi amendamentelor 2.7.5. Lucrările solului 2.7.6. Sămânţa şi semănatul 2.7.7. Lucrările de îngrijire 2.7.8. Recoltarea şi păstrarea recoltei 2.8. SORGUL (Sorghum vulgare Pers.)

12. 3. TEHNOLOGIA CULTIVĂRII PRINCIPALELOR LEGUMIOASE ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ. 3.1. Importanţa şi particularităţile biologice ale leguminoaselor 3.2. MAZĂREA(Pisum sativum L.) 3.3. FASOLEA (Phaseolus vulgarisL.) 3.4. SOIA (Glycine max (L) Merr., sin. Glycine hispida Moench.) 3.5. BOBUL (Vicia faba L.) 3.6. LUPINUL (Lupinus sp.)

13. 4. TEHNOLOGIA CULTIVĂRII PRINCIPALELOR OLEAGINOASE ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ. 4.1. Importanţa plantelor oleaginoase 4.2. FLOAREA-SOARELUI (Helianthus annuus L.) 4.3. INUL PENTRU ULEI (Linum usitatissimum L.) 4.4. RAPIŢA (Brassica napus L. ssp oleifera = rapiţa Colza) 4.5. RICINUL (Ricinus communis L.)

14. 5. TEHNOLOGIA CULTIVĂRII PRINCIPALELOR TEXTILE ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ. 5.1. Importanţa plantelor textile 5.2. INUL PENTRU FIBRE (Linum usitatissimum L.) 5.3. CÂNEPA (Cannabis sativa L.)