Ș ANS Ă SAU NE Ș ANS Ă

1. ȘANSĂ SAU NEȘANSĂ PREZENTARE DE CAZ Autor: ECHIPAJ 212 As. Naca Violeta Maria Amb. Budis Ilie Medic coordonator: Dr. Stan Diana

2. De-a lungul istoriei, actele suicidale au şocat fie prin brutalitatea cu care au fost comise, fie prin cauzele determinante, de cele mai multe ori absurde. Încercările de a explica decizia de a recurge la acest gest - suprimarea propriei vieţi ca formă extremă de autoagresiune - a preocupat specialişti din diferite domenii. Suicidul în lume înregistrează aproape un milion de oameni. Aproape 10 - 20 de milioane au tentative suicidale anual. Adevăratul număr de sinucideri este probabil mult mai mare, deoarece unele decese au fost considerate şi înregistrate ca accidente, fie de maşină, fie supradoze şi nu sunt recunoscute ca fiind sinucideri.

3. Sinuciderile in lume: - a opta cauză de deces la bărbaţi - a 16-a cauză de deces la femei - a treia cauză de deces pentru persoane cu vârste între 10 - 24 de ani. Sinuciderile in Romania: - 22,7% din totalul morţilor violente - de aproape cinci ori mai multe decât omuciderile. - media naţională a sinuciderilor în 2013 este de 11,93 cazuri la suta de mii de locuitori. "Din punct de vedere psihologic şi psihopatologic, suicidul reprezintă o autodistrucţie specifică, o reacţie comportamentală de tip antisocial ce implică factorul individual, instinctiv, dar şi cauzele psihopatologice specifice: delirul, halucinaţiile, ideile ipohondriace, stările obsesive-fobice, melancolia" (Prof. univ. dr. Tudorel Butoi)

4. Termenul “sinucidere”, a fost menţionat pentru prima dată, într-o lucrare, Religio medici – 1642, a medicului şi filosofului Thomas Browne. El a creat termenul de la cuvintele latineşti “sui” (de sine) şi “caedere” (omorâre), prin urmare “omorâre de sine”. După 1650 neologismul se răspândeşte în limba engleză prin lucrările lexicografului Thomas Blount şi ale editorului lui Epicur, Walter Charleton. În 1658, Edward Phillips îl include în Dicţionarul General, invocând ca motiv al sinuciderii, latura animalică a omului. Conform Dicţionarului Sănătăţii: "Suicidul este tulburarea instinctului de conservare, prin care o persoană se distruge singură, alegând o metodă fizico-chimică (spânzurare, înec, electrocutare)", iar după Organizaţia Mondială a Sănătăţii,"suicidul este actul prin care un individ caută să se autodistrugă, cu intenţia mai mult sau mai puţin de a-şi pierde viaţa, fiind mai mult sau mai puţin conştient de motivele sale..."

5. În 1980, E. S. Schneidman formulează o definiţie operaţional psihologică de mare claritate: ”suicidul este un act uman de încetare din viaţă cu intenţie proprie”. Publicând în 1897 studiul “Le suicide”, Émile Durkheim conturează o nouă viziune asupra morţii voluntare, care era considerată până la el un act exclusiv personal, fundamentat pe o serie de motivaţii individuale. Sociologul francez nu neagă rolul unor cauze psihopatologice care ar putea explica rata sinuciderilor, dar demonstrează că tendinţa specifică spre sinucidere are cauze sociale.

6. Cercetând fenomenul suicidar, constatăm că el se manifestă sub diferite variante: suicidul ameninţare - scopul său nu este moartea, ci individul, prin şantaj, urmăreşte atingerea unor scopuri în viaţă. Suicidul ameninţare are un caracter teatral. suicidul tentativă - se manifestă prin ambiguitatea intenţiei subiectului. Este propriu femeilor, în timp ce suicidul reuşit este propriu bărbaţilor. veleitatea suicidară - este o dorinţă trecătoare de autosuprimare, în care actul este proiectat teoretic, însă nu este pus în practică. echivalentele suicidare  - caracterizează modurile de comportament care implică un risc, de care însă subiectul este perfect conştient suicidul reuşit. Unii oameni îi ameninţă doar pe cei din jur că se vor sinucide, alţii încearcă să se sinucidă, iar alţii chiar reuşesc.

7. În urma cercetărilor a rezultat că aproximativ 2/3 din cei care s-au sinucis, avuseseră anterior cel puţin o tentativă. Conform prof. dr. V. T. Dragomirescu, suicidopatia, care este considerată o entitate aparte, evoluează în 3 faze: suicidaţie->suicidacţie->traumatizare. Suicidaţia, prima fază a actului suicidar, este etapa mentală în care subiectului îi apare motivaţia şi îşi pune problema morţii. Suicidacţia, faza a doua, presupune procurarea substanţei toxice, fixarea laţului spânzurătorii, alegerea locului pentru sinucidere. Ultima fază, traumatizarea reprezintă punerea în practică a sinuciderii.

8. Émile Durkheim clasifică actele suicidare în: Sinuciderea egoistă– specifică indivizilor slab integrați în grupul familial, religios, politic. Influenţa benefică a familiei este mai scăzută în cazul femeilor comparativ cu bărbaţii. Conform statisticilor vremii rata sinuciderii la femeile măritate, fără copii este cu 50 % mai mare decât în cazul celibatarelor. Sinuciderea altruistă - caracteristică indivizilor excesiv integraţi în grupul de apartenenţă, care pun mai presus interesele colectivităţii faţă de propriile interese, ca în cazul militarilor de exemplu. Sinuciderea anomică este rezultatul dereglării mecanismelor sociale care se repercutează direct asupra numărului de morţi voluntare. Ca şi în cazul sinuciderii egoiste, gradul de integrare este scăzut, numai că, în acest caz, influenţa societăţii lipseşte la nivelul pasiunilor individuale “lăsându-le fără frâna necesară”. Sinuciderea fatalistă este opusul celei anomice şi rezultă dintr-un control excesiv, dintr-o disciplină mult prea strictă, care suprimă individualul.

9. Factorii de risc în sinucidere sunt deosebit de complecşi şi strâns legaţi unii de alţii. Factori de esenta demografica: vârstă, sex Factori psihiatrici. Un număr însemnat de adulţi care se sinucid prezintă în lunile, respectiv anii care precedă decesul lor semne sau simptome de tulburări psihiatrice (Primary prevention of mental, neurological and psychosocial disorders. Genève, Organisation Mondiale de la Santé, 1998). Acestea sunt: -depresii majore; -alte tulburări de ordin afectiv, cum ar fi tulburarea bipolară (perioade de depresie care alternează cu stări euforice, cu stări maniacale şi care pot dura zile sau zile); -schizofrenie; -anxietate şi tulburări de comportament; -impulsivitate; -sentimentul de neputinţă. Alcoolismul şi toxicomania sunt considerate şi ele ca având un rol important în sinucidere. Dar trebuie spus că există legături strânse între consumul excesiv de alcool şi depresie, aşa că este destul de dificil să se stabilească care dintre ele prezintă un predictor mai important pentru sinucidere.

10. Factori biologici şi medicali: O istorie familială cu antecedente de sinucidere este un marker puternic al riscului crescut de sinucidere. Unii cercetători cred că o caracteristică genetică predispune unele persoane la uncomportament sinucigaș. Date din studii făcute pe gemeni și pe copii adoptați confirmă posibilitatea ca factorii biologici să joace un rol major în unele comportamente suicidare. Exista o concordanță mult mai netă în ceea ce privește sinuciderea și tentativele de sinucidere între gemenii monozigoți decât intre cei dizigoți (Schulsinger, F. Și alții. A family sudy of suicide. În Schou, M., Stromgren, E. “Origin, prevention and treatment of affective disorders”, Londra, Academic Press, 1979 : 227-287) Evenimente cu rol de factori precipitanţi Unele evenimente din viaţa unui individ pot avea un efect precipitator în ceeace priveşte sinuciderea. Printre acestea, cele mai studiate sub raportulcorelaţiei cu sinuciderea au fost: pierderea unei persoane apropiate, conflicteinterpersonale, ruperea unei relaţii sau o relaţie tensionată, precum şiprobleme cu autorităţile sau de ordin profesional. Factori sociali si de mediu In general cercetarea in domeniu a permis relevarea mai multor factori de mediu si sociali importanti legati de sinucidere. Acestia privesc modalitatea de sinucidere, locul de rezidenta al persoanei sinucigase, statutul ocupational, situatia economica, statutul de imigrant, religia.

11. În Bucureşti, numărul deceselor prin sinucidere este în uşoară creştere, depăşind în 2013 media naţională de 11,93 cazuri la suta de mii de locuitori. Cele mai frecvente modalităţi de sinucidere soldate cu deces au fost - spânzurarea (80% din cazuri), - intoxicaţia voluntară (9%), - precipitarea şi submersia (câte 3%), majoritatea fiind barbati. Din cazuistica SABIF in anul 2013 s-a constatat faptul că marea majoritate a tentativelor de sinucidere s-a înregistrat în rândul femeilor (58.71%). Procentul sinuciderilor prin ingestie polimedicamentoasă este majoritar. Îngrijorător este faptul că, în ciuda măsurilor de limitare a accesului la medicamente prin obligativitatea existentei unei reţete, numărul ingestiilor polimedicamentoase este în creştere.

12. Potrivit datelor statistice, in 2013 cel mai mare număr de sinucideri a fost înregistrat în grupa de vârstă 21-30 de ani (29%), urmat de cel înregistrat la grupa de vârsta 31- 50 de ani (25%). La celelalte grupe de vârstă incidenţa variază între 10 şi 17%.

14. Statistică pe luni a tentativelor de sinucidere în anul 2013

15. Sinuciderea este cea mai impresionantă enigmă a psihologiei, prin totalitatea implicaţiilor sale (medicale, sociale, juridice, religioase). Suicidul apare ca o reacţie comportamentală extremă, având la bază dezechilibrul dintre forţa şi semnificaţia stimulilor interni şi externi şi modalitatea de răspuns a persoanei. Cu toată diversitatea formelor de sinucidere există o caracteristică comună a acestora: ele sunt săvârşite în cunoştinţă de cauză, victima fiind conştientă de gestul său. ♦Cele mai multe cazuri de sinucidere au fost înregistrate în toate judeţele, cu preponderenţa celor din centrul ţării.

16. Daca ai alege “Să fii om sau să fii inger ce ai alege?”(Andrei Pleșu) Eu personal aș alege să fiu om, un om SALVARIST, și aș face-o și de acum încolo și după 21 de ani de carieră de urgență.

17. Prezentare de caz I: Fișa de solicitare: 222810 Motiv solicitare SABIF: PERSOANĂ BLOCATĂ Ora înregistrare caz: 05.07.2013 20:01 Ora ajungere: 05.07.2013 20:08 La locul solicitării: -nu răspunde nimeni la ușa apartamentului. -se simte miros puternic de putrefacție -echipajul SABIF alertează pompierii și poliția În living este gasită o persoană de sex feminin de 77 ani – decedată de mai mult de 72 ore, ce prezintă urme de agresiune facialăși toracică. În baie un cadavru – femeie de 44 ani, spânzurată de calorifer.

18. Din informații preluate de la Poliție, CV, femeia de 44 de ani, jurnalist, avusese numeroase tentative de suicid, după afirmațiile unei prietene încercase să se arunce din tren în Ungaria. Rezultat INML: Autopsiile efectuate au reliefat faptul că moartea persoanei de 77 de ani a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unei asfixii mecanice prin obturarea orificiilor oro-nazale şi comprimare toracică, în timp ce moartea persoanei de 44 de a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unei asfixii mecanice prin spânzurare. Medicii legisti au stabilit că cele doua persoane consumaseră alcool, alcoolemia stabilităîn cazul CV fiind de 0,85 grame la mie, iar cea a mamei sale de 2,3 grame la mie.

19. Prezentare de caz II: Fișa de solicitare: 3203 Motiv solicitare SABIF: SINUCIDERE, ingestie substanțe med. Ora înregistrare caz: 01.04.2014 02:11 Ora ajungere: 01.04.2014 02:13 Varsta 21 ani, sex M La locul solicitării: GCS=14; TA=120/70 mmhg; puls=110/min; resp=19/min; satp=98%; Pacientul afirmă că a ingerat voluntar 100 tablete Rispolept Xanax și Amitriptilină; “le-am facut piure la blender și le-am mâncat”. În mijlocul familiei, mama, cu intensă halenă alcoolică, afirmă ca este cunoscut pacient al Spitalului Al. Obregia dar nu prezintă acte medicale în acest sens. Se decide urgent transportul la SCUB. Pacientul, greu cooperant, inițial refuză transportul la spital.

20. - O2 4l/min mască; - PEV - serfiziologic 250ml, - glucoza 250ml 5% - monitorizare; -transport la SCUB; Pe timpul transportului GCS=14, cu evoluție: STAȚIONAR. Se prezintăîn UPU cazul cu GCS=13 și pe targa SABIF, în momentul transferului pe stryker face STOP CARDIORESPIRATOR-ASISTOLĂ. Se instituie manevre de resuscitare timp de 45 minute cu rezultat negativ. Rezultatul INML: stop cardiorespirator – asistolă, supradoză heroinăși medicamente.

21. “Îngerii ne însoțesc până la capăt și după capăt. Lângă fiecare “este” îngerul așează un “cum ar trebui să fie”. El conjugă neobosit curgerea vieții noastre, așa cum am face-o noi înșine dacă am fi in condiția lui. Tăcerea îngerului ne vorbește despre dumnezeiasca tacere a Mormântului gol. A FI ÎNSOȚIT DE ÎNGERI ÎNSEAMNĂ A UMBLA SPRE ȚINTĂ CU ȚINTĂ CU TOT”. Andrei Pleșu