Marile conferinţe interaliate în anii celui de al doilea război mondial

1. Marile conferinţe interaliate în anii celui de al doilea război mondial

2. În ultima parte a războiului, când pentru aliaţi era limpede că nu îl mai puteau pierde, au început consultările în vederea organizării unei lumi postbelice în care să nu le mai poată fi periclitată propria securitate şi în care să îşi poată promova interesele;

3. Conferinţa de la Casablanca (14-24 ian. 1943)Aspecte organizatorice: • Churchill a dorit să se întâlnească doar cu Roosevelt; • Roosevelt a dorit să fie prezent şi Stalin; • Ca urmare a refuzurilor lui Stalin s-au întâlnit doar cei doi lideri anglo-americani; • Întâlnirea trebuia să se desfăşoare într-o locaţie sigură, în zona Casablanca; • Stalin insista asupra necesităţii deschiderii unui al doilea front în Europa;

4. Conferinţa de la Casablanca (14-24 ian. 1943)Aspecte organizatorice: • Responsabili cu organizarea: Robert Murphy (SUA) şi Harold MacMillan (Marea Britanie); • Delegaţia SUA: F.D. Roosevelt, şefii statelor majore ale celor trei arme (generalii Marshall şi Arnold şi amiralul King), Harry Hopkins, Averell Harriman; • Delegaţia britanică: W. Churchill, feldmareşalul sir Alan Brooke, şeful statului major imperial, lordul Louis Mountbatten, Charles Portal, gen. John Dill, gen. Hasting Ismay, amiralul Dudley Round, şeful statului major naval;

5. Conferinţa de la Casablanca (14-24 ian. 1943)Probleme discutate: • Au fost înregistrate controverse legate de desfăşurarea operaţiunilor militare; • Americanii doreau o ofensivă antigermană din Marea Britanie; • Britanicii doreau ca aliaţii să efectueze o ofensivă în Africa, apoi în Mediterana şi să scoată Italia din război; • Au fost discutate şi problemele din Extremul Orient şi din Pacific;

6. Conferinţa de la Casablanca (14-22 ian. 1943)Probleme discutate: • S-a introdus principiul capitulării necondiţio-nate a Germaniei, la propunerea lui Roosevelt; • În iulie 1943 guvernul britanic a propus ca acest principiu să fie aplicat tuturor aliaţilor Germaniei; • Charles de Gaulle a fost nemulţumit că nu a fost invitat/Franţa nu a fost reprezentată. De acum au început nemulţumirile sale faţă de Casa Albă;

7. Conferinţa de la Casablanca (14-22 ian. 1943)Probleme discutate: • S-a hotărât amânarea deschiderii unui al doilea front în Europa din 1943 până în primăvara lui 1944; • S-a adoptat hotărârea ca după încheierea cu succes a operaţiunilor din Africa de nord să fie pus în aplicare planul de debarcare a trupelor anglo-americane în Sicilia (“operaţiunea Husky”); • Raportul final a fost intitulatConducerea războiului în 1943;

8. Conferinţa de la Quebec: • În august 1943 cei doi şefi de stat anglo-americani s-au întâlnit la Quebec; • S-a hotărât deschiderea celui de al doilea front în Franţa; • S-a încheiat un acord de colaborare anglo-american pentru cercetarea în vederea realizării bombei atomice; • Nu puteau fi discutate probleme mari ale războiului în absenţa URSS;

9. Conferinţa de la Moscova(19-30 oct. 1943): • A fost o conferinţă a miniştrilor de externe ai celor 3 mari puteri pentru a pregăti prima întâlnire a celor trei mari; • S-a hotărât crearea unei Comisii consultative europene; • S-au adoptat Declaraţia cu privire la Austria şi Declaraţia cu privire la Italia; • Miniştrii de externe ai celor 3 mari puteri, împreună cu cel al Chinei, au încheiat Declaraţia celor patru state cu privire la securitatea generală, care cuprinde principiile de bază ale viitoarei O.N.U.;

10. Conferinţa de la Teheran (28 nov. – 1 dec. 1943)Aspecte organizatorice: • A fost prima conferinţă la care s-au întâlnit cei trei mari; • Stalin a impus locul de desfăşurare a întâlnirii; • La Teheran au fost prezenţi şi Cian Kai Şi, liderul naţionaliştilor chinezi, împreună cu May Ling, soţia sa, venind în avionul preşedintelui Roosevelt de la Cairo; • La 28 nov. 1943 a avut loc prima întâlnire în cadrul căreia s-au întâlnit la sediul ambasadei sovietice toţi membrii delegaţiilor;

11. Conferinţa de la Teheran (28 nov. – 1 dec. 1943)Participanţi: • Delegaţia americană: F. D. Roosevelt, fiul acestuia, şefii de stat major ai celor trei arme, Harry Hopkins, Averell Harriman, Charles Bohlen, gen. Deane, experţi; • Delegaţia britanică: W. Churchill, şefii de stat major, gen Martel, sir Archibald Clark-Kerr, amiralul Mountbatten, experţi; • Delegaţia sovietică: J.V. Stalin, V. Molotov, mareşalul Voroşilov, experţi;

12. Conferinţa de la Teheran (28 nov. – 1 dec. 1943)Aspecte organizatorice şi de desfăşurare: • Stalin l-a invitat pe Roosevelt să modereze discuţiile celor trei, fapt ce a înlesnit comunicarea în primul rând a celor doi; • Delegaţia americană a fost pusă în postura de arbitru între cea britanică şi cea sovietică;

13. Conferinţa de la Teheran (28 nov. – 1 dec. 1943)Probleme discutate: • În centrul s-au aflat probleme legate de operaţiunile militare; • Sovieticii au insistat din nou asupra problemei deschiderii unui al doilea front în nordul Franţei; • Churchill pleda pentru o variantă balcanică; • S-a discutat şi problema poloneză şi cea a împingerii frontierelor acestei ţări spre vest, (în conformitate cu pactul de neagresiune germano-sovietic);

14. Conferinţa de la Teheran (28 nov. – 1 dec. 1943)Probleme discutate: • În discuţiile despre Finlanda Roosevelt a luat apărarea finlandezilor, în vreme ce Stalin dorea revenirea la frontierele din 1940; • Problema germană a fost una principală pentru cei trei mari; • S-a vorbit despre controlul acesteia, dezarmarea ei totală, modificări teritoriale, izolarea Prusiei ş.a.; • S-a dezbătut statutul postbelic al Germaniei, fără a se ajunge la consens;

15. Conferinţa de la Teheran (28 nov. – 1 dec. 1943)Documente încheiate: • Declaraţia celor trei puteri; • Declaraţia celor trei puteri cu privire la Iran; • Hotărârea Conferinţei;

16. Întâlnirile de la Cairo:(Înainte de Conferinţa de la Teheran) • În drum spre şi la întoarcerea de la Teheran Roosevelt şi Churchill s-au întâlnit la Cairo; • Prima oară cei doi au urmărit să se pună de acord asupra unor probleme ce urmau a fi discutate cu Stalin; • Totodată a participat la discuţii şi Cian-Kai-Şi; • S-au dezbătut probleme militare; • La 1 decembrie 1943 s-a făcut publică Declaraţia tripartită anglo-americano-chineză; referindu-se la lupta împotriva Japoniei;

17. Întâlnirile de la Cairo:(După Conferinţa de la Teheran) • După reîntoarcerea de la Teheran cei doi lideri occidentali s-au întâlnit la Cairo cu Ismet Inonü, preşedintele Turciei şi cu Menemencioglu, ministrul turc de externe, din dorinţa de a atrage Turcia în război de partea aliată; • Roosevelt şi Churchill au discutat şi modul concret în care urmau a fi puse în aplicare cele stabilite împreună cu Stalin; • Churchill avea tendinţa de a se abate de la deciziile luate la Teheran, dar Roosevelt a fost ferm pentru respectarea angajamentelor asumate;

18. În octombrie 1944 Roosevelt i-a scris lui Stalin că “nu există literalmente nici un fel de probleme nici de natură militară, nici politică, de care SUA să nu fie interesate”; • Roosevelt şi-a exprimat dorinţa ca la întâlnirea lui Churchill cu Stalin de la Moscova să participe şi ambasadorul SUA în capitala URSS;

19. Dumberton Oaks (august 1944): • S-a discutat despre înfiinţarea şi organizarea structurilor ONU; • Sovieticii au dorit să negocieze cu fiecare dintre parteneri în parte; • S-a decis constituirea Curţii de Justiţie, Consiliului Economic şi Social, Consilului de Securitate, Adunării Generale; • Consiliul de Securitate urma să aibă 5 membri permanenţi şi 6 membri nepermanenţi; • Menirea sa era de a prezerva pacea şi securitatea mondială; • S-a impus principiul unanimităţii în luarea deciziilor;

20. Acordul de procentaj (octombrie 1944)Motivele deplasării lui Churchill la Moscova: • Ca urmare a insuccesului lui Churchill de a impune planul său de debarcare în Balcani, acesta s-a deplasat la Moscova pentru a discuta cu Stalin problema unor state din această zonă; • (în iunie 1944 avusese loc debarcarea din Normandia, sud-estul Europei şi Balcanii putând deveni, astfel, zonă exclusivă de influenţă a armatei roşii; • Era important pentru britanici ca sovieticii să nu pună mâna pe strâmtori pentru a nu compromite calea de acces britanică spre colonii;

21. Acordul de procentaj (octombrie 1944)Deciziile luate: • Churchill a oferit sovieticilor 90% influenţă în România în schimbul a 90% influenţă anglo-americană în Grecia; • Se mai prevedea 75% influenţă sovietică în Bulgaria, 50% pentru fiecare tabără în Ungaria şi Iugoslavia; ulterior procentul sovietic în Ungaria şi Bulgaria a fost ridicat la 80; • Churchill a vorbit la Moscova şi în numele lui Roosevelt, pe care a promis să îl informeze şi să îl convingă să accepte cele hotărâte;

22. Conferinţa de la Yalta (4-11 februarie 1945)Aspecte organizatorice: • Evoluţia operaţiunilor militare a făcut necesară o nouă întâlnire care să stabilească strategia militară finală a războiului şi să clarifice problema delimitării sferelor de influenţă; • Pe 17 iulie 1944 Roosevelt a propus o nouă întâlnire; • Stalin a încercat şi reuşit din nou să amâne, aşteptând un moment favorabil pt. Rusia; • La începutul lui 1945 situaţia militară a Rusiei era favorabilă, a aliaţilor era dificilă; • Roosevelt nu a fost de acord ca la conferinţă să participe şi Charles de Gaulle;

23. Conferinţa de la Ialta (4-11 februarie 1945)Participanţi: • Delegaţia americană: F.D. Roosevelt, Eduard Stettinius, gen. Marshall, amiralii King şi Leahy, experţii Averell Harriman şi gen. John Deane; • Delegaţia britanică: W. Churchill, Anthony Eaden, feldmareşalii Alanbrooke şi Alexander, mareşalul aerului Charles Portal, eperţii gen. Ismay şi amiralul Cunningham; • Delegaţia sovietică: J.V. Stalin, V. Molotov, mareşalul de aviaţie Hudeakov, amiralul Kuzneţov, gen. de armată Antonov, experţii Vîşinski, Maiski, Gromîko, Guşev;

24. Conferinţa de la Ialta (4-11 februarie 1945)Probleme discutate: • Între problemele fundamentale puse în discuţie a fost dezmembrarea, ocuparea şi controlul Germaniei; • Anglo-americanii au venit cu planuri de împărţire/reorganizare a Germaniei; • Stalin a vorbit de necesitatea stabilirii precise a sferelor de influenţă; • S-a vorbit de problema reparaţiilor germane; • Stalin era de părere că Franţa nu trebuia să se numere între puterile care ocupau Germania şi luau parte la deciziile importante;

25. Conferinţa de la Ialta (4-11 februarie 1945)Probleme discutate: • SUA au propus elaborarea Declaraţiei cu privire la Europa eliberată; • S-a discutat problema poloneză, de frontiere şi guv.; • S-a încheiat un acord care prevedea ca URSS să intre în războiul împotriva Japoniei la maxim 3 luni de la înfrângerea Germaniei; • A fost din nou discutată problema Iranului – retragerea trupelor aliate din această ţară şi încetarea exploatării resurselor de petrol; • Pe 11 feb., la ultima şedinţă, au fost discutate şi aprobate capitol de capitol documentele conferinţei;

26. Conferinţa de la Ialta (4-11 februarie 1945)Urmări: • Conferinţa de la Ialta este şi simbolul împărţirii lumii în sfere de influenţă; • Generalul Eisenhower cerea permisiunea preşedintelui american de a opri avansarea trupelor americane pe linia Karlsbad-Plzen- pentru a nu irosi viaţa soldaţilor americani pentru cucerirea unui teritoriu ce va fi imediat predat ruşilor. Acest lucru demonstrează clar împărţirea cel puţin a Germaniei în sfere de influenţă şi respectarea acestora de către aliaţi;

27. Conferinţa de la Potsdam (17 iulie – 2 aug. 1945) • Pe 17 iulie 1945 la Potsdam s-au întâlnit delegaţiile celor trei mari puteri, conduse de H. Truman, I. V. Stalin şi W. Churchill; • Scopul a fost luare de decizii în privinţa Germaniei şi Japoniei, cu scopul anihilării unei eventuale reveniri a militarismului acestora; • Aliaţii plănuiau să ţină Germania într-o stare de înapoiere şi agricultura să joace aici un rol important, pentru a împiediaca poporul german să urmeze calea pe care apucase în ultimele decenii;

28. Conferinţa de la Potsdam (17 iulie – 2 aug. 1945) • Neînţelegeri au apărut şi privitor la Austria, Iugoslavia, Polonia şi Spania; • Americanii şi britanicii s-au consultat asupra utilizării bombei atomice în Japonia şi au căzut de acord asupra necesităţii acesteia; • Neobservată a fost prezenţa lui Edwin Pauley în delegaţia americană, reprezentantul secret al lumii finanţelor; • S-a aprobat extinderea Poloniei spre vest şi crearea unei zone de ocupaţie sovietică în Germania; • Conferinţa a fost ultima din timpul celui de al doilea război mondial, relevând existenţa unui Război rece între cele două tabere, sovietică şi americană (anglo-americană);

29. Conferinţa de pace de la Paris (1946/1947) • La conferinţa de la Ptsdam s-a stabilit ca în cel mai scurt timp posibil Consiliul miniştrilor Afacerilor Externe să alcătuiască tratatele de pace cu sateliţii Axei; • Conferinţa de pace s-a desfăşurat la Paris în perioada ianuarie-iunie 1946; • Pe 10 februarie 1947 s-a încheiat tratatul de pace cu România; • Tratatele de pace au rezolvat problemele de graniţă, probleme politice ale statelor în cauză; • Conferinţa de pace nu a adus, însă, noutăţi în ceea ce priveşte organizarea lumii în general şi Europei în special;