1. Proiect de certificare a calificării profesionale ASISTENT MEDICAL GENERALIST ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GUTĂ

2. Cuprins  ARGUMENT CAPITOLUL I - Anatomia şi fiziologia aparatului locomotor şi digestiv CAPITOLUL II - Boala – Guta  Aspecte generale  Definiţie şi etiopatogenie  Simptomatologie  Diagnosticul pozitiv al gutei  Diagnosticul diferenţial al gutei  Complicaţii  Tratament CAPITOLUL III - Educație pentru sănătate şi prevenţia bolilor de nutriţie şi metabolism CAPITOLUL IV - Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienţilor cu gută CAPITOLUL V - Fișe tehnice CAPITOLUL VI –Studii de caz și planuri de nursing  Concluzii  Bibliografie

3. Argument supravieţuieşteşiastăzi, guta fiind o boală care nu se poate vindeca dar care, printr-o alimentaţiecorectă, poate fi prevenităşiameliorată. Amatorii de mâncare„bună” nu au dispărut, guta fiind cunoscută din vechi timpuri ca boală a oamenilor bogaţi. Guta este singura formă de artrită pe care medicina oficială o recunoaşte ca fiind de oorigine alimentară. deosebească guta de alte afecţiuni ale oaselor, tendoanelor şiarticulaţiilor. Într-o societate în care populaţia este informată continuu înlegătură cu descoperirile ştiinţifice medicale, mai existăîncă oameni, în diferite comunităţi, care se confruntă cu aceastăboalăşi nu îşi cunosc afecţiunea, din cauza ignorării sistemului medico- sanitar. Prin studiul meu aprofundat teoretic şi practic îmi iau angajamenul şi responsanbilitatea să informez, să previn şisă tratez pacienţi cu risc sau care suferă de gută. În ciuda amplelor descoperiri ştiinţifice medicale, maladia O asistentăbună ar trebui să

4. •Aparatul alcătuit din oase, tendoane denumite și îmbinările mobile dintre oase - articulațiile, și din mușchi. •Totalitatea structurilor osoase ale unui organism formează scheletul. •Oasele sunt legate între ele prin structuri de îmbinare de diferite feluri și forme, care le asigură mobilitate reciprocă, adică posibilitatea deplasării unora în raport cu altele, numite articulații. locomotor este ligamente,

5. Organismul este un sistem deschis, face schimb de substanțăși energie cu mediul extern. Prin metabolism se înțelege totalitatea reacțiilor biochimice de sinteză ori de degradare, cu consum sau cu producere de energie. Metabolismul proteinelor joacă un rol important în declanșarea bolii gutoase. Proteinele au rol plastic, energetic șifuncțional. Ele se absorb sub formă de aminoacizi pe cale portală,în ficat și, de aici, încirculația generală. De la acest nivel urmează calea sintezei de proteine- reînnoireapermanentă a componentelor celulelor și calea degradării catabolice. Încopilăriereînnoirea– anabolismul proteinelor – este foarte intens, în schimb, la vârstnici,reacțiile de dgradare- catabolismul – se intensifică. Produșii de catabolism sunt: ureea, acidul uric, creatinina și se elimină prin urină. Acidul uric se găsește dizolvat în fluidele organismului fărăsăîndeplinească o funcțiebiologicăspecială,atât componenta liberăcâtși cea sub formă de săruri de sodiu.

6. Guta este o boală cu substrat metabolic complex, cu puternic caracter familial, observată cu precădere la bărbaţii tineri, caracterizată clinic prin episoade caracteristice de artrită acutăşi mai târziu prin afectări cronice ale articulaţiilorşi altor ţesuturi ale organismului, toate acestea evoluând hiperuricemii persistente. Se consideră hiperuricemia o valoare a a acidului uric seric mai mare de 7 mg/dl şi această stare conduce, la unele persoane, la o depunere a acidului uric (A.U.), sub formă de cristale de urat de sodiu, la nivel articular şi de asemenea şi la nivelul altor structuri. pe fondul unei

7.  Guta caracterizată biochimic prin hiperuricemie, iar clinic prin manifestări articulare acute sau cronice și prin leziuni viscerale, în special renale. Numităîn trecut podagră, este cea mai cunoscută manifestare a hiperuricemiei.  Este o tulburare metabolismului proteic, alterarea metabolismului lipidic și glucidic. este o boală metabolică, complexă asociată a cu

8. Se deosebește guta articularăși guta subarticulară.  Guta articulară este forma clasică,obișnuităși cuprinde patru etape în evoluția sa: 1. Preguta- predispoziția la gută, clinic asimptomatică, este egală cu hiperuricemia familială 2. Accesul de gută- guta acută: localizare, înproporție de 70% dintre cazuri, monoarticulară, durere violentă, insuportabilă, localizată articular, în 80% din cazuri, la articulațiametatarsofalangiană a degetului mare, halucele, local se constatătumefacțierapidă, turgescența venelor, tegumente calde și foarte dureroase la cea mai micămișcare sau atingere, colorațieroșie- violacee. 3. Guta cronică cu prezența de tofi gutoși-astăzi mai puținîntâlnită, se caracterizează prin accese frecvente la intervale tot mai scurte, prin prezența tofusurilor gutoase la nivelul articulațiilorși prin apariția artropatiilor uratice,depunerea de urațiprovoacă leziuni degenerative, cu apariția de artroze secundare, cu deformăriși anchiloze fibroase, cu tumefieri și dureri permanente sau exacerbate de mișcări 4. Nefropatia și nefrolitiaza-diagnosticul se bazează pe dozarea acidului uric urinar; radiografie abdominală pe gol (sau urografie); analiza chimică a calculilor renali; analiza lichidului sinovial.

9.  Formele abarticulare apar sub forma afectării tendinoase și a aponevrozelor palmare și plantare, uneori cu localizări musculare (mialgii difuze care cedează la tratamenul cu uricozurice), formă de hipodermice, nevralgii, arteriopatii teoretic orice țesut poate fi impregnat cu acid uric. alteori, sub localizări flebite, etc.

10.  Un criteriu major este suficient:  Prezenţa cristalelor de urat la nivel articular sau  Prezenţa unui tof gutos - care conţine cristale de urat  Prezenţa a 6 din următoarele 12 criterii minore:  Mai mult de un atac acut de gută  Dezvoltare procesului inflamator maxim în cursul unei zile  Atac de artrită monoarticulară  Eritem local la nivelul unei articulaţii  Durere sau tumefierea primei articulaţii metatarsofalagiene  Atac de artrită unilaterală ce afectează prima articulaţe metatarsofalagienă  Atac de artrită unilaterală ce afectează articulaţiile tarsiene  Tof suspectat  Hiperuricemie  Tumefierea unei articulaţii evidenţiată radiologic  Chiste subcorticale fără eroziuni - evidenţiate radiologic  Culturi negative din lichidul sinovial în cursul unui atac acut de artrită inflamatorie Diagnosticul pozitiv al gutei se stabileste pe baza criteriilor, ce permit diferenţierea acesteia de poliartrita reumatoidă, pseudogută, artrite infecţioase

11.  Litiaza urică, apare în 25% din cazuri. Poate să aparășiîn formele abarticulare și uneori chiar în cazurile cu valori normale ale uricemiei. Factor esențial este pH-ul urinar acid, care cedează greu la alcalinizarea urinei. Riscul major este infecția urinară, mult mai frecventădecât la alte forme de calculozărenală.  Nefropatia interstițialăgutoasă apare la circa 20% dintre bolnavi. Poate apăreașiîn cazuri simple de hiperuricemii și poate surveni chiar în afara litiazei urice. Afectarea renală proteinurie, leucociturie și, uneori, hematurie microscopică. Se asociază adesea cu hipertensiunea arterialăși uneori evolueazăcătreinsuficiența renală. se manifestă prin

12. Tratamentul accesului gutos se face cu:  Colchicina (folosită de peste 2000 de ani), administratăîn comprimate de 1 mg, pornind de la 4 mg în prima zi, 3 mg a doua zi, 2 mg a treia zi etc. Dozele se scad în raport cu evoluțiași se administrează de obicei douăsăptămâni, uneori mergînd cu doze mici de 1- 2 mg/zi până la 6 luni. Accesul acut dispare în mod obișnuitîn 4- 8 zile. Se poate administra și i.v.  Fenilbutazona și derivatul său Oxifenilbutazona dau rezultate superioare. Se administrează 0,5- 1 g/zi, 5- 6 zile, oral sau i.m. efectele secundare sunt mai reduse ca cele care apar după Colchicină.  În atacurile severe, se administrează 40- 50 u.i. A.C.T.H., la 12 ore i.m. sau Prednison 20- 40 mg în 24 de ore.  Agenții uricozurici (Probenecid și Sulfinpirazona), sau inhibitorii xantinoxidazei (Allopurinol), sunt mai indicațiîn formele cronice sau între crize.  Se completează tratamentul cu repaus la pat, regim lacto- fructo- vegetarian, hipocaloric și bogat în lichide.

13. Tratamenul hiperuricemiilor și al gutei între crize  Regimul va fi hipocaloric, hipolipidic și cu restricțiecaloricăglobală. Normalizarea greutății scade până la 2 mg% hiperuricemia.  Medicația. Colchicina este mai puținindicată (1 mg Colchicină timp mai îndelungat).  Uricozuricele, ca Probenecid (Benemid), Sulfinpirazona (Anturan) șiderivații de benzofuran: Benziodarona, Benzobromarona, pot fi utile. Uricozuricele scad uricemia prin creșterea eliminării urinare de acid uric.  Uricostaticele dau rezultate superioare. Dintre acestea se folosesc: Acidul orotic, care blochează acidul uric; inhibitorii xantnoxidazei, care se administreazăîn doze de 100 mg zilnic (uneori 400 mg), sub formă de Allopurinol (Zyloric sau Milurit) și Tiopurinol.  Uratoxidaza este cel mai puternic uricostatic, scăzând cel mai puternic uricemia.  Ca medicațieadjuvantă, se administreazăFenilbutazonă (6- 8 zile, 300- 800 mg/zi), Indometacin, Brufen, Prednison, deci medicație antiinflamatoare. Benzarona (Amplivix, Fragivix),

14.  Măsuri de profilaxie primară:  Educarea întregiipopulații, pentru a evita supraalimentațiași sedentarismul, factori de risc ai obezității  Dispensarizarea persoanelor (tinerilor) cu risc constituțional  Asigurarea unei alimentații echilibrate, fără excese de proteine, glucide sau lipide  Măsuri de profilaxie secundară:  Pacienții cu obezitate vor fi educațisă respecte regimulalimentar hipocaloric, să foloseascămișcarea ca mijloc de păstrare a greutății normale a corpului  Paciențiisubnutriți vor fi educațisă consume o cantitate suficientă de alimente, pentru a preveni complicațiile bolii  Evitarea excesului ce proteine (canre, viscere) de către persoanele cu gută  Dispensarizarea pacienților cu boli de nutrițieși metabolism, controlul clinic și biologic pentru a sesiza aparițiacomplicațiilor  Măsuri de profilaxie terțiar- se adresează:  Obezilor cu complicatii cardiace, respiratorii pentru a preveni agravarea acestor stari.  Pacienților cu gutăși/ sau complicații renale, pentru a preveni instalarea insuficioenței renale cronice

15.  Asistenta medicală are un rol important înîngrijireapacienților cu gută, datoria ei fiind, înainte de toate, săfacăeducațiasanitară privind bolilor de nutrițieși, apoi, prin intervențiile autonome și delegate, să trateze boala diagnosticată. În accesul gutos:  Asigură repausul la pat pe toată perioada dureroasă  Aplică comprese locale, alcoolizate, reci, imobilizeazăarticulația  Asigurăalimentația lacto- făinos- vegetariană,hipocalorică, cu un aport crescut de lichide  Administrează tratamentul prescris – Colchicina, în doze regresive, ca medicație specifică, nesteroidiene (Indometacin, Fenilbutazonă). În guta cronică:  Instituie regimul alimentar (hipoproteic, săracîn purine, fără alcool etc.) și antiinflamatoare

16.  Guta este o maladie caracterizatăîn principal printr-o dezordine metabolică bine precizatăşiuşorcuantificabilăşi anume hiperuricemia (nivelul acidului uric seric mai mare de 7 mg/dl) cu determinăriîn principal articulare –determinăriatât cronice (artropatia gutoasăcronică)câtşi cu potenţial de evoluţieacută (artrita acutăgutoasă) - afectarea articulară fiind uşor de observat radiologic unde apar imagini caracteristice.  Secundar afectării articulare, apare în anumite cazuri şi o afectare renală litiaza renalăuratică iar cel mai frecvent în scădere pare a fi şi expresia clinică a depunerilor de cristale de acid uric extraarticular sub forma tofilor gutoşi,întâlniţi azi doar la aproximativ 38% din pacienţiiafectaţi de gută.  Vârsta de debut a bolii ca şifrecvenţa sa înfuncţie de vârstă, au cunoscut o scăderefaţă de deceniile trecute, probabil datorită creşterii globale a nivelului de trai.

17.  Peter Abrahams- Enciclopedia medicală a familiei, Editura Corint, 2010  Corneliu Borundel –Medicina internă pentru cadre medii, ediția a 4-a, Editura .... , 2009  Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu – Biologie, manual pentru clasa a XI-a, București, Editura Corint, 2008  Lucreția Titircă- Îngrijiri speciale acordate de către asistenții medicali, Ediția a 9-a, 2008  Lucreția Titircă –Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali, Ghid de nursing, vol. II, 2008