1. comportament prosocial si antisocial

2. Comportamentul prosocial - toate studiile sugerează că activitățile prosociale sunt esențiale pentru bunăstarea grupurilor sociale într-o gamă largă de modalități.  În psihologia socială, comportamentele se împart în comportamente prosociale, și comportamente antisociale. Un comportament al unei persoane este considerat ca fiind un comportament prosocial când el are urmări pozitive asupra sa sau asupra celorlalți indivizi din comunitatea unde comportamentul are loc, întărind astfel legăturile sociale din interiorul acestei comunități.

3. Schimbul de cele mai multe în primii trei ani de viață se face pentru motive non- empatice, cum ar fi distractiv de joc ritual social sau din artificiala. Apoi, la aproximativ patru ani, o combinația dintre conștientizarea empatică și încurajarea adulților produc un sentiment de obligație din partea copilului de a împărtăși lucrurile sale și alții copii. Ceea ce este important în acest stadiu al dezvoltării este că minorul a dezvoltat o convingere că partajarea este o parte obligatorie a unei [relație socială|relații sociale]] și implică noțiunile de corect și greșit. [2] Părinții pot seta exemple prin interacțiunile dintre ei sau prin comunicarea cu colegii, rudele sau vecinii. Dar părinții nu sunt prezenți pe parcursul tuturor interacțiunilor dintre copii când aceștia sunt mai puțin supravegheați. Construcția standardului de echitate se face zi de zi de către copii, în colaborare și negociere cu fiecare dintre ceilalți copii cu care interacționează[2]