Importanta ph-lui

1. Importanta ph-lui in organismul uman  Telespan Alexia, clasa a X a B

2. Ce este ph-ul organismului? PH-ul organismului este prescurtarea de la „potențialul de hidrogen” sau măsura concentrației de ioni de hidrogen dintr-o soluție. De asemenea, pH-ul este cel care dă măsura acidității sau alcalinității fluidelor și țesuturilor din corp. Este măsurat pe o scară de la 0 la 14: cu cât o soluție este mai acidă, cu atât pH-ul este mai mic, cu cât o soluție este mai alcalină, cu atât pH-ul este mai crescut. Aciditatea sau alcalinitatea unei soluții, inclusiv a sângelui uman, sunt indicate pe scara pH-ului.

3. Rolul pH-ului în celule, organe și membrane Pentru o stare de sănătate bună, trebuie să existe un echilibru al pH-ului (se mai numește și echilibru acido-bazic). PH-ul din corpul uman poate varia considerabil de la o zonă a corpului la alta, cea mai mare aciditate fiind în stomac, pentru a ajuta digestia și pentru a proteja împotriva microbilor. PH-ul pielii furnizează un fel de „mantie” de acid, pe post de barieră protectoare împotriva agenților patogeni din mediul înconjurător. Urina are un pH variabil, trecând de la acid la alcalin în funcție de necesitățile mediului intern.

4. pH-ul pielii PH-ul natural al pielii este între 4 și 6.5 și are ca funcție protecția împotriva microbilor. Folosirea apei și a săpunului influențează pH-ul suprafeței pielii (în Europa, pH-ul apei este undeva pe la 8, ceea ce face ca pH-ul pielii să crească la 6). Pielea este mai protejată de factori externi și mai hidratată când pH-ul este sub 5. pH-ul urinei PH-ul normal al urinei este 4.6 și 8 și contribuie la limitarea înmulțirii exagerate a bacteriilor. Dacă valoarea este sub 5, se vorbește de urină acidă, iar dacă este peste 8, de urină alcalină. Unul dintre principalii factori care influențează pH-ul urinei este hrana consumată. Dacă o persoană are un pH mare al urinei, acest lucru poate semnala prezența pietrelor la rinichi, a unei infecții urinare sau a unor tulburări renale. Dacă pH-ul urinei este prea mic, acest aspect poate indica o afecțiune precum cetoacidoza diabetică, diareea sau înfometarea. Sumarul de urină arată valoarea pH-ului, care ajută medicul la stabilirea unui diagnostc.

5. pH-ul gastric PH-ul gastric contribuie la descompunerea alimentelor și protejează împotriva microbilor. Valoarea naturală a pH-ului gastric este între 1.5 și 3.5, nivelul ridicându-se până la cel mult 6 odată cu pătrunderea hranei în stomac. După o masă bogată în proteine, pH-ul poate scădea la 1 sau 2. pH-ul vaginal PH-ul vaginal trebuie să aibă o valoare între 3.8 și 4.5 pentru a împiedica înmulțirea excesivă a bacteriilor. Valorile pH-ului vaginal sunt mai crescute înainte ca o fată să aibă prima menstruație și, de asemenea, la femeile care au trecut de menopauză. La restul femeilor, pH-ul vaginal este afectat negativ de vaginoza bacteriană, dușurile vaginale, menstruație, prezența spermei, infecțiile vaginale sau urinare, precum și de bolile cu transmitere sexuală.

6. pH-ul gastric PH-ul gastric contribuie la descompunerea alimentelor și protejează împotriva microbilor. Valoarea naturală a pH-ului gastric este între 1.5 și 3.5, nivelul ridicându-se până la cel mult 6 odată cu pătrunderea hranei în stomac. După o masă bogată în proteine, pH-ul poate scădea la 1 sau 2. pH-ul vaginal PH-ul vaginal trebuie să aibă o valoare între 3.8 și 4.5 pentru a împiedica înmulțirea excesivă a bacteriilor. Valorile pH-ului vaginal sunt mai crescute înainte ca o fată să aibă prima menstruație și, de asemenea, la femeile care au trecut de menopauză. La restul femeilor, pH-ul vaginal este afectat negativ de vaginoza bacteriană, dușurile vaginale, menstruație, prezența spermei, infecțiile vaginale sau urinare, precum și de bolile cu transmitere sexuală.

7. Tipuri de pH: PH-ul normal al organismului are o valoare între 7.35 și 7.45 și orice valoare care iese dintre aceste tipare poate avea implicații grave. pH-ul neutru PH-ul neutru are valoarea 7. Sub această valoare, se vorbește de pH acid, iar peste de pH alcalin sau bazic. pH-ul normal PH-ul normal al sângelui este situat între 7.35 și 7.45, ceea ce înseamnă că sângele este în mod natural ușor alcalin. pH-ul acid Un pH al sângelui sub 7.35 se numește pH acid și semnalează o problemă gravă a funcției pulmonare sau renale. pH-ul alcalin Un pH al sângelui peste 7.45 poate indica probleme renale, pulmonare, digestive sau anumite efecte negative ale unor medicamente.

8. Cauzele dezechilibrelor pH-ului Corpul reușește aproape întotdeauna să mențină echilibrul acido-bazic, însă fiecare dintre noi influențează într-un fel cât de mult trebuie să muncească organismul pentru a păstra pH-ul în echilibru. O creștere a acidului copleșește sistemele de control ale echilibrului acido- bazic, determinând acidizarea sângelui. În mod normal, rinichii păstrează echilibrul electroliților (calciu, magneziu, potasiu, sodiu), dar, când suntem expuși la substanțe acide, acești electroliți sunt folosiți pentru a combate aciditatea. Rinichii secretă mai multe minerale prin urină, minerale pe care corpul le scoate din celule, oase, țesuturi și organe. Absorbția vitaminelor este compromisă de pierdea mineralelor, iar toxinele și agenții patogeni încep să se acumuleze în corp. Un pH dezechilibrat este cauzat de una dintre următoarele afecțiuni: astm, diabet, boli de inimă, boli renale, boli pulmonare, gută, infecții, o hemoragie, o traumă psihică, otrăvire sau supradoză.

9. Dezechilbre ale pH-ului Un dezechilbru al pH-ului organismului poate duce la una dintre cele două afecțiuni: acidoză sau alcaloză. Acidoza Acidoza se referă la faptul că sângele este prea acid, pH-ul fiind mai mic de 7.35. Aceasta poate fi respiratorie (cauzată de o afecțiune pulmonară) sau metabolică (provocată de o afecțiune renală). Acidoza respiratorie Acidoza respiratorie apare atunci când plămânii nu mai pot elibera suficient dioxid de carbon la expirație. Acest lucru se întâmplă când plămânii sunt afectați de astm, enfizem sau pneumonie severă. Acidoza respiratorie poate fi cauzată și de adminsitrarea unor somnifere sau a unor narcotice. De asemenea, tulburările neurologice pot cauza probleme de respirație care să ducă la acidoză respiratorie. Acidoza metabolică Acidoza metabolică reprezintă o acumulare de acid în organism care originează la nivelul rinichilor. Apare atunci când corpul nu poate să elimine excesul de acid sau când pierde prea multă bază.

10. Alcaloza Alcaloza se referă la creșterea alcalinității sângelui, pH-ul ajungând la o valoare peste 7.45. Alcaloza poate fi și ea respiratorie sau renală. Alcaloza respiratorie Alcaloza respiratorie apare atunci când există prea puțin dioxid de carbon în sânge. Cauzele alcalozei respiratorii includ hiperventilația provocată de anxietate, o supradoză de aspirină sau febră mare. Alcaloza metabolică Alcaloza metabolică apare când nivelul de bicarbonat din sânge crește prea mult sau când corpul pierde prea mult acid. Poate fi declanțată de o perioadă lungă marcată de vărsături sau de abuz de diuretice, precum și de o glandă suprarenală hiperactivă. Altă cauză a alcalozei metabolice poate fi afectarea renală provocată de o pierdere serioasă de fluide sau de ingerarea unei cantități mari de bicarbonat de sodiu.

11. Semne ale dezechilibrelor pH-ului Simptomele acidozei respiratorii sunt somnolență extremă, oboseală, confuzie și dureri de cap. Netratată, acidoza respiratorie se poate agrava, ducând la comă sau chiar la deces. Simptomele acidozei metabolice pot include greață, vărsături și oboseală extremă. Netratată, poate avea aceleași consecințe ca acidoza respiratorie (comă sau deces). Simptomele alcalozei respiratorii sunt crampele musculare și spasmele. De asemenea, persoana afectată poate simți furnicături la degetele de la mâini și de la picioare sau în zona buzelor și se poate confrunta cu o stare de iritabilitate. Simptomele alcalozei metabolice sunt aceleași cu cele ale alcalozei respiratorii și anume crampele musculare și spasmele.

12. Cum se previn dezechilibrele pH-ului Pentru a preveni dezechilibrul acido-bazic, este nevoie de reducerea consumului de alimente acide, creșterea consumului de alimente alcaline și de evitarea expunerii la toxine. Reducerea aportului de alimente acide Alimentele acide al căror consum e bine să fie limitat, iar unele ar putea fi eliminate complet din dieta personală sunt: Carnea de vită, pui și porc și cărnurile procesate (salam, crenvurști, pastramă etc.) Lactatele Preparatele bogate în sodiu Zahărul adăugat Cerealele rafinate (pâine albă, paste, orez alb) Prăjelile Cofeina Alcoolul

13. Există și mâncăruri sănătoase care cresc aciditatea, dar ele nu trebuie evitate complet, ci doar consumate cu moderație ca parte a unei diete echilibrate: Carnea provenită de la animalele crescute în libertate Ouăle Leguminoasele Ovăzul Pâinea integrală Nucile

14. Evitarea expunerii la poluanți și toxine Multe medicamente, chimicale, poluați și toxine pot tulbura echilibrul acido- bazic și pot contribui la creșterea acidității: alcoolul, produsele cu conținut de cofeină, acetazolamida, opioidele, sedativele, inhibitorii anhidrazei carbonice, antiinflamatoarele nesteroidiene și aspirina, precum și alte tipuri de expunere chimică. Dacă știi, de exemplu, că apelezi des la medicamente care dezechilibrează pH-ul, e bine să ceri sfatul medicului pentru a descoperi și trata într-un mod diferit cauzele pentru care iei aceste medicamente. Dacă trăiești într-o zonă poluată, ia măsuri de protecție: folosește o mască de la farmacie când ieși din casă, instalează-ți un purificator de aer la domiciliu și, de câte ori este posibil, mergi la munte pentru a respira aer curat. Practicarea unui sport Sportul are și el un efect alcalinizant, deoarece, în timpul exercițiilor fizice, plămânii sunt mai bine ventilați și elimină mai mult dioxid de carbon, reglând pH-ul. O plimbare prin parc în pas alert, jogging-ul în spații verzi sau înotul pot fi de folos în păstrarea echilibrului acido-bazic.