Erezii Trinitare

1. Erezie, conform dicționarului DEX, este o doctrinăsaucredință care ianaștereînsânuluneiBiserici, abătându-se de la dogmeleoficialeconsacrateși care estecondamnată de Bisericarespectivă. Totuși, din comoditatecalificămprearepededrepteretică o doctrină care a avut o istorielungă. Trebuiesă ne ferim de anacronisme! Înainte de conciliul de la Niceea, din 325, estemaicorectsăvorbimdespreexcomunicări, anatemesaumaisimplu de condamnări din parteacreștinilor care aveau un rolși o funcție de autoritateîncomunitățilecreștine: Sf. IustinMartirul, Sf. Ignațiu de Antiohia. EreziiTrinitare

2. ARIANISMUL: Arie, în 318, preot la Alexandria, Beaukalis, condamnatîn 320, în 324 șiîn 325 ARIANISMUL: prima învățăturăereticăceapareînBisericasecolului IV, în Alexandria, prin care estenegatădumnezeireacelei de-a douapersoane din SfântaTreime, Fiul, princonsecințăși a celei de-a treia, DuhulSfânt. ÎnopinialuiArie, fondatorulacesteierezii, IsusCristos, CuvântulluiDumnezeueste prima creatură a luiDumnezeu, creat ex-nihilo, subordonatTatălui, de o ființăcompletstrăinăluiDumnezeu. Atacând a douapersoană a SfinteiTreimiesteatacată implicit SfântaTreime, care estecompusă, pentruarieni, din Creator, DumnezeuTatăl, șicreatură, FiulșiDuhulSfânt. Conciliul de la Niceea, din 325, întrunit de împăratulConstantin, consideră o hulășiblasfemie la adresaluiDumnezeu o asemeneaînvățăturăși o condamnădrepterezieînCrezul de la Niceea.

3. Crezul de la Niceeaaprobatșisemnat de cei “318 SfințiPărinți” Termenulcheiefiind “homoousios = deofiiință”, Fiulestedeoființă Cu Tatăl, co-veșnic, co-adorat, co-creator, DumnezeuAdevărat… Şiîntr-UnulDomnIsusCristos, FiulluiDumnezeu, Unulnăscut, Care din Tatăl s-a născut, maiînainte de toţivecii, Lumină din Lumină, Dumnezeuadevărat din Dumnezeuadevărat, născutiar nu făcut, deofiinţăcu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentrunoi, oamenii, şipentru a noastrământuire, s-a coborât din ceruri, şi s-a întrupat de la SpiritulSfântşi din Maria Fecioarăşi s-a făcutom. Şi s-a răstignitpentrunoiînzileleluiPonţiuPilat, a pătimitşi s-a îngropat. Şi a înviat a treiazi, dupăScripturi. Şi s-a înălţat la cerurişişade de-a dreaptaTatălui. Şiiarăşivasăvină cu mărire, săjudece viii şimorţii,

4. UNITARISMUL: neagăexistențaSfinteiTreimi. Unitarismuleste o credință care propovăduieștecăDumnezeuesteUnic, nu întreipersoane (Tatăl, FiulșiDuhulSfânt). Înopiniaunitarienilor, Isusesteomulcelmaiapropiat de Dumnezeu, de divin. IarDuhulSfântesteînTatăl, înIsus, fiulpredilecției sale, însăfiucașinoiceilalți, întoțicei care-l slujescpeDumnezeușiomenirea. Conform lor, Evanghelia nu pomeneștenicăieridespreSfântaTreime, de aceea o văddoarcape un simbol: DumnezeuesteViață (Tatăl); DumnezeuesteIubire (Fiul), Dumnezeueste Duh (DuhulSfânt). Virtuțilorcreștine: credință, speranțășidragoste, unitarieniimaiadaugălibertatea, rațiunea, toleranța. RolulBiblieicaizvor al revelației, însăinterpretată liber, estemenținut.

5. MACEDONIANISMULneagădivinitateașiconsubstanțialitateaDuhuluiSfânt cu Tatălși cu Fiul. Mai suntnumițișipneumatomahi, adversariaiDuhuluiSfânt, sautropicideoarece se foloseau de tropoi, figuri de stil, folsite de Scriptură, pentru a vorbidespreDuhulSfânt. Conform unuicitat din Amos, 4, 13, Tatălar fi creat “Pneuma”: El – Domnul – estecel care a creatpneuma. DeoareceDuhulSfânt nu estenăscut din Tatăl, nu poate fi deoființă cu el. Înopinialor, Dumnezeu nu poate fi decât “nenăscut”. O altăfigură de stilpentru a vorbidespreDuhulSfântestecea din Tim. 5, 21: Îngeriialeși, DuhulSfântfiindunul din aceștiîngeri. Deci el nu trebuiesă fie niciadorat, nicislăvitcadivin cu Tatălși cu Fiul. Atanasie de Alexandria răspundeacestorobiecții, arătândcăDuhulSfânt nu poate fi nici o creatură, nici un înger, fiindcă Scriptura îiatribuie prerogative divine: vine de la Dumnezeu; “umpleuniversul”; esteunicprecumTatălșiFiul. Fapteleluisunt ale unuiDumnezeu, nu ale uneicreaturi: sfințește, dăviață, marchează cu amprentaluica un sigiliu, îndumnezeieșteomul, esteDuhulTatălui. DacăDuhulSfânteste o creatură, SfântaTreimeestenegată. Credințatrinitarăestebazatăpecaracterulunicșiinseparabil al celorTreiNume Divine.

6. Conciliul de la Constantinopol I, în 381, întrunitprindecretul imperial la împăratuluiTeodosie I, esteprovocat de doctrinamacedoniană. Părințiiconciliaritrebuiesă se pronunțeasupradumnezeiriicelei de-a treiapersoane divine, salvândastfeldumnezeireaSfinteiTreimi. Înacestsens au completatCrezul de la Niceeacu un articolplin de afirmațiiexplicitedespredumnezeireaDuhulSfânt: CredemînDuhulSfânt, Domnulși de viațădătătorul, care de la Tatăl(FILIOQUE) purcede, care împreună cu Tatălși cu Fiul esteadoratșipreamărit șia grăitprinprofeți.

7. MODALISMUL Adopțianismul PATRIPASSIANISMUL PRAXEATISMUL SABELLIANISMUL MONARCHIANISMUL Monarchianismulestemaidegrabă un clasamentdecât o doctrinăînadevăratulsens al termenului. Este vorbadespre o ipoteză anti-trinitară a căreiprincipalămotivație pare să fi fostapărareacruntă a monoteismului. Monarhianismul se divide îndouăcurente: adopțianiștii, înopiniacăroraCristoseste o ființăumanăadoptată de dumnezeireaTatălui, șimodaliștii, pentru care SfântaTreime nu estedecât o manifestare a aceeașipersoane, Tatăl, sub treimoduri: Creator, Răscumpărător, Sfințitor.

8. Adopțianismuleste o erezietrinitarăcepropovăduieștecăIsusCristos nu esteCuvântuldivinîntrupat, ci este un simpluomvirtuos, “adoptat” de DumnezeucapropriulsăuFiu. Adopțianismul se credemonoteistînsă nu acceptăsaudeformeazădogmeleesențiale al e creștinismului, care afirmăcăIsusCristosesteDumnezeu, născut din Dumnezeu. Cristos, indiferent care ar fi demnitateasa, recunoscutădealtfel, estedoar o creaturăadoptată de divin. UnireaîntrefireaumanășifireadivinăînCristos are locîntr-un mod extrinsec. Promotorulacestei doctrine estePaul de Samosata, episcop de Antiohiaîn 260, pretândastfelnumeleînvățăturii sale eronate, pauliniști.

9. PatripassianismulpropovăduieștecăTatălestecel care a suferitînIsusCristos, de undeșinumele de proveniențălatină: pater = tatășipassus = suferință. Promotorulacestei doctrine esteNoet de Smirna, preotșiteolog, care a lăsatdealtfelnumeleluiînvățturii: noețieni, condamnați de Bisericauniversală.

10. Pentrupraxeeni, acelașiDumnezeuesteînacelașitimp: TatășiFiu, adicăDumnezeuascunsșiDumnezeumanifestatînlume. PromotorulacesteiînvățăturiestePraxeas, teologoriginar din Asia Mică. Tartulian din Cartaginaestecelmaiînverșunatopozant al acestei doctrine înbinecunoscutalucrare Contra Praxean = ÎmpotrivaluiPraxeas.

11. Sabelianismulpredica o versiune a SfinteiTreimi conform căreiaDumnezeuesteindivizibil, deciTatăl, FiulșiDuhulSfânteraudoartreimoduri ale aceleiașiFiințe (modalismul). Dumnezeulucrează sub forma a trei “prosopa”, mascăsaufață, succesive: esteTatălcândînfăptuieșteactul creator șica legislator, esteFiu, de la naștereasa din Fecioara Maria până la moartesapecruce, în fine, este Duh SfântpentruafințireaBisericii. PromotorulecesteiînvățăturiesteSabellius, episcop de Ptolemaisîntre 250-268, când a fostcondamnat de un sinodîntrunit la Antiohia.

12. DUMNEZEU UNIC CREATOR UNIC DUMNEZEU DUMNEZEU FIUL DUHUL SFÂNT CONSUBSTANȚALI VEȘNICI DIFERIȚI și EGLI DUHUL SFĂNT UNA SINGURĂ șiaceeași PERSOANNĂ FIUL NECREAT însă NĂSCUT DIN TATĂL CRISTOS UNA SINGURĂ șiaceeași PERSOANĂ SFÂNTA TREIME DOUĂ FIRI DIVINĂ & UMANĂ DIFERITE și EGALE DOUĂ VOINȚE DIVINĂ & UMANĂ DIFERITE și EGALE