Trândăvirea (akedia)

1. Trândăvirea (akedia) deznădejdea deplină

2. Cuprins • Citat • Definiție • Cauzele trândăviei • Simptome • Consecințe • Referințe • Cum ne cuprinde trândăvia • Terapeutica trândăviei • Recomandări • Îndemnuri biblice Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

3. Ce este trândăvirea? Definiție Nicolae Iorga • Lenea e un lux nepermis dacă ne gândim la existenţa noastră trecătoare. • “Lenea e sinucidereblândă”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

4. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

5. Ce este trândăvirea? Trândăvireaestelenevia la oricefaptăbunăşimai ales la rugăciune. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

6. Cauzele trândăviei - 1 Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

7. Cauzele trândăviei - 2 Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

8. Simptome • Are toate simptomele întristării dar în grad maxim – istovire a sufletului • Abandon şi trădare duhovnicească a lui Dumnezeu şi a semenilor • Plăcerea de a nu face nimic - Plictisealaeste un sentiment aristocratic. • Depresie generală – duce sufletul direct la moarte prin sinucidere Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

9. Consecințele akediei Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

10. Nu putem realiza ceva doar aşteptând ca totul să ne fie dat, să vină de la sine. Dacă ne lăsăm acaparaţi de această stare nu vom savura niciodată sentimentul de bucurie oferit de realizarea unei fapte bune. • Tindem să judecăm oamenii după lucrurile săvârşite şi de aceea un om leneş îşi distruge propria imagine în ochii celorlalţi riscând să fie considerat un om lipsit de valoare chiar dacă are anumite calităţi. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

11. Referințe Înlucrarea„Bazelearteisfinţeniei”, episcopulVarnava (rus) face o finăanaliză a patimiitrândăviei Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

12. “Dintretoatecele opt căpetenii ale răutăţii, duhultrândăvirii e celmairău,ziceSfântulIoanScărarul. Într-adevăr, împotrivafiecăreipatimislujeştedreptdoctorievirtuteapotrivnicăei (de pildă, împotrivalăcomieipântecelui – înfrânarea, împotrivaiubirii de avuţii – neagonisirea, împotrivatrufiei – smerenias.a.m.d.), darîmpotrivatrândăvirii nu există o astfel de virtutespecială. Iată de ce la SfinţiiPărinţi ea e numităuneori„moarteatotpierzătoare”, întrucâtcereputerimultepentru a se tămăduişiatragedupă sine toatepăcateleşimii de rele, mergând la mirenipână la lepădareaînsăşi a ideii de mântuirepersonală, iar la monahipână la dezbrăcareamantieişiîntoarcereaînlume. Înschimb, niciunadintrepatimi nu îiaducenevoitoruluiatâteacununi ca trândăvirea. Tocmaiînlupta cu aceastăpatimă se cunoaşte cum slujeşteomulluiDumnezeu – fărăfăţărniciesau cu lenevieşinepăsare, şiplataestepemăsură”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

13. Când, undeşi cum năvăleşteasupraomuluiduhultrândăvirii? • “Despre o anumităvreme a năvălirii se poatevorbinumaiîncazulmonahilor-sihaştri. PetimpulvechilorPărinţiaipustiei, vrajmaşulîiispitea de obiceiînjurulamiezii, cândsoarele se afla la zenitşi din pricinacălduriipe care începeasă o respire pustia, era firesc ca minteaşitrupulsăslăbească. Mai ales după o noaptefărăsomn, petrecută la rugăciune. Iarpână la întărirea cu hranămai era mult, pentrucă o gustaunumaispreseară, dupăapusulsoarelui. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

14. Atunci, draculaduceaasupralortrândăvirea, teama căostenelilelorsuntzadarnice, teamacă se vorîmbolnăvişi nu vafi cine să-iajute la bătrâneţe, silafaţă de sălasullor, de multăvremeînmiresmat cu rugăciunea, care, pasămite, n-armaiaducenici un folos. • Tocmai de acest demon îlîndeamnăDomnulpenevoitorsă nu se teamă, grăindu-iprinprorocul: Nu teveiteme de frica de noapte, de săgeata care zboarăziuaşi de draculcel de miazăzi(Ps. 90, 5-6). Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

15. Înce-ipriveştepemireniipăcătoşi, care trăiescdupăvoialorşi cum îitaiecapul, care dorm bine, se îmbuibă de dimineaţăşi la amiază se întăresciarăşi cu hrană, dracultrândăviriinăvăleşteasupralorîndiferitemomenteşiînlegătură cu alteîmprejurări. Existăînsăcazuricânddracullucrează cu aceeaşirâvnăşi cu strictă „punctualitate” ca şiîncazuldinainte… Odatăce a năvălitasupraomului, dracultrândăviriiîşiîntrebuinţeazătoatemijloacelepentru a-l depărtapenevoitor de lucrareaceabună”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

16. Terapeuticapatimiitrândăviei Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

17. Sfântul Teofan Zăvorâtul • “Să nu întârziiniciodatăsăteapuci de oricelucrupe care trebuiesă-l faci, căciaceapuţinăîntârziere de la începutteva duce la o a douamailungă, iar a doua la a treia, încăşimailungă, şiaşamaideparte. De aceeaşilucrulîncepefoartetârziuşi nu estefăcut la vremealuisaueste de multeoriabandonat cu desăvârşire, ca fiindpreaîmpovărător. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

18. Gustând o datădulceaţanelucrării, începisă o iubeştişisă o doreştimaimultdecâtlucrarea, şiîmplinindaceastădorinţă, ajungiîncetul cu încetul la obiceiul de a nu lucra, sau la lene, în care patima de a nu lucranimicîntr-atâtatevastăpâniîncâtveiîncetasămaiconştientizezicâteste de nepotrivităşinelegiuită, pânăcând, obosindu-techiar de aceastălene, teveiapuca din nou cu toatărâvna de lucrultău. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

19. Atunciveivedea cu ruşinecâtaifost de trândavînainte de aceastaşicât de multelucrări care s-arficuvenitsăvârşiteaipierdut din pricinaunornefolositoareşideşarte “faccevreau!” Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

20. “Fiindcă nu este de ajuns a săvârşidegrabălucrarea, ci se cade ca fiecarelucrusă fie făcut la vremeacuvenită, cerută de naturaaceluia, şi cu toatăatenţiaşisârguinţa, ca să fie câtmaidesăvârşit. Ascultăceeaceestescris: blestematcelce face lucrurileDomnului cu nebăgare de seamă(Ier. 48, 10). Şiiatăcăaduciasuprataaceastănenorocire, pentrucăteleneveştisăcugeţi la vredniciaşivaloarealucrăriipe care o ai de făcut, ca sateîndemnipe tine să o faci la vremeaeişi cu o hotărâre care sărisipeascătoategânduriledespreostenelile care o însoţesc, gânduripe care ţi le aducelenea, ca săteabată de la lucrare”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

21. “Celor care suntsârguitorişi se silescpe sine fără de cruţare la toatăfaptabună, Domnul le înmulţeşteaicidarurile Sale binecuvântate, şi le pregăteşteviaţaveşnicfericităînîmpărăţia Sa cerească, precum a zis: împărăţiacerurilor se iaprinstrăduinţăşiceice se silesc o răpescpe ea(Mat. 11, 12)”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

22. „Priveghează totdeauna, rugându-te şi sârguindu-te bine, precum i se cuvine unui luptător viteaz: mâinile celor viteji sunt întru sârguinţă(Pild. 13, 14). Nu sta cu mâinile încrucişate, amânând ţeserea hainei tale de nuntă până în momentul când va trebui să ieşi frumos împodobit întru întâmpinarea Mirelui Hristos. Adu-ţi aminte în fiecare zi că acum este în mâinile noastre, iar mâine în mâinile lui Dumnezeu, şi ca Acela Care ţi-a dăruit dimineaţa nu a făgăduit că-ţi va da şi seara. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

23. Pentru aceea niciodată să nu-l asculţi pe diavol când îţi va şopti: „Dă-mi mie clipa de acum, iar lui Dumnezeu dă-i ziua de mâine". Nu, nu! Ci toate orele vieţii tale petrece-le în chip bineplăcut lui Dumnezeu; ţine minte că în locul ceasului de faţă nu ţi se va mai da un altul şi că pentru fiecare minut din acest ceas va trebui să dai cea mai amănunţită socoteală. Înţelege că această vreme pe care o ai în mâinile tale este fără de preţ şi că, dacă o vei pierde în deşert, va veni timpul când o vei căuta şi nu o vei afla”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

24. Sfântul Teofan Zăvorâtul „Socoteşte pierdută ziua aceea în care, deşi ai făcut fapte bune, însă nu ţi-ai biruit înclinaţiile şi dorinţele tale cele rele”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

25. Părintele Constantin Galeriu • „Cât de greşit s-a interpretatuneorişisentinţarostită de Dumnezeuasuprapăcatului. "...Pentrucă... aimâncat din pomul din care ţi-am poruncitsă nu mănânci, blestematvafipământulpentru tine ! Cu ostenealăsătehrăneşti din el, întoatezilelevieţii tale... Însudoareafeţii tale îţiveimâncapâineata..." (Facere 3, 17-19). Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

26. S-a făcut de aici de cătreuniiinterpreţi, din muncăşi nu din păcat, un blestem. Or, legăturaesteîntrepăcatşiblestem. Păcatulpoartăîn el însuşiblestemul, osânda. "Păcatulîşicautăvinovatul", spunemnoi de obicei. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

27. Şimaimult ca oricând, astăzi, e învederat cum păcatulnostruapasă ca un blestemasupraatâtor zone ale pământuluiafectate de poluare, dezechilibru ecologic, sauşimaigrav, de ameninţareanucleară. Şi se înţelegecăîn stare de păcat, osteneala, trudaîşipierd din harul, din bucuriaoriginară, iarfăptura, şiceaumanăşicea a naturii, cadeîn "robiadeşertăciuniişistricăciunii“.(Rom. 8, 20-21) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

28. Munca, nevoinţa, reprezintătocmaiantidotulpăcatului. Încitatul de maisus "osteneala" e pusăimediatdupăblestem, ca o replicăsalvatoare. Ca "o lecţie de virtute, un leacpentrurănileprovocate de păcat", cum ziceSfântulIoanGură de Aur. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

29. Părintele Constantin Galeriu exemplifică Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

30. „ÎnîntreagaScriptură a Vechiului și Noului Testament muncapoartăasupraei o pecetesacră. Construireacortuluimărturiei cu toateobiectele de cult, zidireaTempluluilui Solomon, ca şi a caseiÎmpărăteşti, saualtelucrări de slujireobştească (drumuri, canale etc.) oferăprilejul de afirmare a darurilorcreatoare. Betaleel, Oholiab, meşteriiCortuluiSfânt, şiîmpreună cu eialţimeşteriiscusiţisuntplini "de duh dumnezeiesc, de înţelepciune, de pricepere, de ştiinţăşi de iscusinţa la tot lucrul, ca săfacălucruri de aur, de argintşi de aramă, de mătase..." (Ieşirea 31, 2-6). Eilucrează sub conducerealuiMoisi, iarMoisi le transmite ca un mesaj "modelularătatînmunte" (Ieşirea 25, 9 ; 26, 30). Muncalorstăastfel sub semnulinspiraţiei. Si estedeodată, activitatespiritualăşifizică, muncăcreatoare”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

31. „Dar, revelând o dimensiunefundamentală a chipuluidivinînnoi, muncacreatoare ne reveleazătotodatăsensulînsuşi al bineluişidistincţiadintrebineşirău. Întrucâtînfaptaconstructivă, producătoare de valori, îmirecunoscfărăechivoc, esenţa mea umanăprin care euşicreezşimăcreezdupăchipulşiasemănarealuiDumnezeu; slujescşiluiDumnezeuşisemenilormei; urmezModeluluisupremşidevinşieuexempluurmaşilormei, atuncireieseclarşi cu certitudinecă : bine e oricemuncă, faptă care creează, slujeştevieţii, salveazăviaţaşiconstruieştepildeziditoarepentruurmaşi; răueste tot ceeace e deşert de sens creator şidistrugeviaţasauvalorilepe care le produce”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

32. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

33. PărinteleDumitruStăniloae • MuncaesteporuncăDumenezeiascădatăomuluisaulegată de fireaomului de la începutulexistenţeilui(Fac. 2, 15; II Tes, 3, 11). Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

34. I.Celce nu împlineşteaceastăporuncă e urât de Dumnezeu (Const. Apost. Cartea II, cap. 63) şivafiosândit la judecata din urmă, pentrucă n-a pus înlucraretalanţiiprimiţi, sauputerea de a munci (Sf. Vasile). Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

35. II.Muncaestecondiţiasaulegeafundamentală a existenţeipământeşti, ea fiindmijloculexclusivprin care-şicâştigăomulcelenecesarevieţii. Cine nu vreasămuncească n-are dreptulsămănânce, deci n-are putinţasătrăiască (Fac. 2, 15; II Tes. 3, 10). Trăireafărămuncăînseamnătrăirea din muncaaltuia, deci din furt. De aceeadreptateacere ca lucrătorulsă-şiprimeascătoatăplatamuncii sale şisă nu se ianimic din ea pentruceileneşi. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

36. III.Prinmuncăomul nu-şicâştigănumaicelenecesarevieţii, ciîşişi dezvoltăputeriletrupeştişisufleteşti (Sf. Vasile, Sf. IoanGură de Aur). Muncaestemaiîntâi o nevoie a organismuluiomenesc, care are lipsă de dezvoltarecorporalăşispirituală. Dezvoltareaputerilortrupeştişispirituale se face şi la copiii care nu suntapţipentruaceasta la vârstăfragedă, dar se realizeazăpropriuzis tot prinmuncă, care estepropriecelormaturi (Andrutsos). Muncafereştemintea de gândurireleşiapoitrupul de păcate. Din acestpunct de vedere, munca, pelângăcă e condiţiefundamentalăpentruexistenţapământească, e şi o condiţieneapăratăpentrufericireacerească (Fer. Ieronim). Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

37. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

38. IV.Singurămuncaîngăduiecreştinuluisăîmplineascăefectivporuncaiubiriiaproapelui (Cuv. luiHristosdespreJudecata din urmă, Ef. 4, 28; Didahiacelor 12 Apostoli; Fer. Ieronim). Decişi din acestpunct de vedere ea e o condiţienecesarământuirii. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

39. Munca, adică, pelângăfaptulcă e uniculmijloc de întreţinere a vieţiipropriişi un factor absolutnecesarpentrudesăvârşireaproprie, mai are şi o funcţiunesocială. Funcţiuneaaceasta are la bazăurmătorulprincipiu: fiecarefoloseşteprinmuncasapesemeniisăişi are lipsă, la rândulsău de muncalor. Cândînsocietateexistă, din pricinauneinedrepteorânduirişi a uneireleorganizări, săraci, creştiniiîiajutăpeaceştiaîn mod direct din prisosulmunciilor. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

40. Cândcomunităţilecreştine au avut o organizaremaibună, ca înprimeletimpuri ale creştinismului, ajutorareacelorlipsiţi, câtşigrija de a aveafiecare o ocupaţie, au fostasumate de comunităţi. Lucrulacesta s-a perfecţionatşipermanentizatînchinoviamonahală. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

41. Activareaiubiriiaproapeluiprinmuncăiaînacestecazuri forma iubiriifaţă de comunitate. Închinoviamonahalăînsăşimuncadevinecomună. Principiulcăfiecarefoloseşteprinmuncasapesemeniisăişi are lipsă de muncalor, se manifestăaiciîn forma cătoţimuncescpentrutoţi, toţimuncescpentrusporireabuneistări a comunităţii, de care se împărtăşesctoţi. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

42. Comunitatea a primitîngradulcelmaideplinsarcina de a conduce lucrurileînaşafelîncâtnimenisă nu fie fărălucru, cândpoatemunci, şinimenisă nu fie înlipsă, când din motive de boalăsau de vârstă, nu poatemunci. Dar n-are săîntreţinănici un leneş din muncamembrilorei, pentru caaceştiasă nu se extenuezeinutil. Ea dirijeazămuncatuturormembriloreiînaşafel, ca sădearoadecâtmaibogatesprebineletuturor. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

43. Înlegătură cu aceastaamintimcătoţipărinţiiBisericiiînvaţăcămunca nu are să se facăpentru o îmbogăţirepersonală, ciprisosuleitrebuiesăserveascăaproapeluisaucomunităţii. Dar întrucâtcomunitatea nu trebuiesă-l foloseascăpentruceileneşi, rezultăcăacestprisos are să fie folositpentrusporireabuneistări a comunităţii, de care se împărtaşesctoţiceice pun prisosulmunciilor la dispoziţiaei. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

44. V.Muncaînfrumuseţeazănatura (Deut. 8, 8-9; Prov. 18, 9), o supuneşi o stăpâneşte (Fac. 1, 28), creândcivilizaţiaşicultura, prin care omul se arată ca o coroană a creaţiuniişi care îmbogăţescspiritulumanşifacposibilă o viaţădemnă de om. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

45. VI.Munca produce tot ce are omulnevoie. E unicul factor creator dupăDumnezeu. E izvorulcontinuu al tuturorbunurilor. E ceamaiscumpăcomoară (Prov. 12, 7). Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

46. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

47. VII.Muncafizicăşimuncaspiritualăsunt la fel de cinstite. MântuitorulIisusHristosşiApostolii au practicatdeopotrivăpeamândouă. De obiceiomulaplicăînmuncă o cugetareprealabilă. Faptaesteîncorporareauneiidei. De aceeamuncafizicăşimuncaintelectuală se întregescreciproc. Dar o muncăspiritualăîncordatăpoatedispensapecelce o săvârşeşte, de muncamanuală, dupăcuvântul Sf. ApostolPavel. Totuşi e maibine ca celce se îndeletniceşte cu muncaspiritualăsă practice şi o meserie, împreunând, dupăputinţă, muncamanuală cu ceaspirituală. ToţiPărinţiibisericeştiînvaţăcă nu se poateridicacinevapetreptelecelemaiînalte ale cunoştinţei, fărăsăfitrecutprinactivitateapractică, prin care omulexperiazăînconcretlegilelucrurilorşiputerileproprii. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

48. VIII. Ca un corolar al tuturorpunctelorinşirate, darşi din cuvinteleScripturiişi ale Sf. Părinţi, rezultăcămuncaeste o datorieinevitabilă, darşi o mare cinstepentruom. E o datoriecătreDumnezeu, către sine şicătresemeni. Înacelaşitimp, ea îmbracăpeomînceamaiînaltădemnitate. CăciînsuşiDumnezeulucrează. Omul care munceşteimităpeDumnezeu, continuândcreaţia, întrucâtscoate din naturăbunurilepuse de Dumnezeuîn ea în stare virtuală, şiparticipând la activitateaproniatoare a luiDumnezeu, întrucâtcontribuie la întreţinereavieţii sale şi la întreţinereasemenilorsăi. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

49. Recomandări(rezumat) • Să nu întârziiniciodatăsăteapuci de oricelucrupe care trebuiesă-l faci; • Fiecare lucru să fie făcut la vremea cuvenită, cerută de natura aceluia, şi cu toată atenţia şi sârguinţa, ca să fie cât mai desăvârşit; • Munca fizică sau spirituală să fie creatoare, exemplară şi să afirme viaţa; • Minimalizarea gândului demonic despre asprimea, durata, efortul mare al unei lucrări oarecare. Fixarea gândului că nu va fi aşa, ci plăcut, scurt şi uşor; • Lucrul în etape cu durată scurtă şi repetarea succesivă până la deprinderea continuităţii în lucrare; • Abordarea rând-pe-rând a lucrărilor ca şi cum ar fi singulare; • Priveghează totdeauna, rugându-te şi sârguindu-te bine. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

50. Îndemnuri biblice • Nevoieşte-te cu nevoinţaceabunăîntotdeauna(I Tim. 6, 12) • CelcenădăjduieştespreDomnul cu grijăvafi(Pild. 28,25) • Mâinile celor viteji sunt întru sârguinţă(Pild. 13, 14) • Întrupofteeste tot celleneş(Pild. 13, 4) • Blestematcelce face lucrurileDomnului cu nebăgare de seamă(Ier. 48, 10) • Împărăţiacerurilor se iaprinstrăduinţăşiceice se silesc o răpescpe ea(Mat. 11, 12) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim