SIMFONIA

1. SIMFONIA Personalitati precum:Joseph Haydn , Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwing van Beethoven, George Enescu

2. Ce este simfonia? Ce este simfonia? Este o lucrare muzicala de mari proportii scrisa pentru orchestra, orchestra simfonica, capabila sa redea cele mai diferite sentimente si idei umane. Simfonia este una dintre cele mai importante forme ale muzicii vechi din lumea occidentala. In aceasta forma au fost compuse unele dintre cele mai reusite lucrari muzicale si simfonia a continuat sa evolueze pana in ziua de astazi.

3. JOSEPH HAYDN Haydn introduce un climat afectiv puternic prin afilierea sa cu mișcarea artistică a vremii, numită Sturm und Drang; simfoniile sale stabilesc coordonatele formatului clasic al speciei. A scris 104 astfel de compoziții, multe cunoscute astăzi prin titluri cu aluzie programatică care, în fapt, aparțin de o dată mult mai recentă. Printre inovațiile aduse de Haydn în structura simfoniei sunt de menționat: o scurtă introducere dramatică în tempo lent cu care se deschide prima parte, continuată apoi într-o mișcare vioaie partea a doua, lentă, organizată în formă de temă cu variațiuni menuetul (partea a treia) are două triouri; metrul ternar (în trei timpi) sugerează caracterul dansului din care provine, cu același nume finalul are un tempo rapid și formă de rondo simetric, lipsit de neregularitățile rondo-ului baroc

4. Ludwig van Beethoven • Prin L. van Beethoven, simfonia capătă noi dimensiuni în conținut și formă, care aveau să surprindă publicul. Acesta a compus nouă simfonii, unele avînd un conținut programatic marcat de înalte concepții ideale și etice.  • Limbajului muzical adoptat de Beethoven în simfoniile sale este aclamat în epocă pentru mobilitate și neprevăzut. • Simfonia a III-a, „Eroica” (1803), ce reprezintă „debutul marilor epoci creatoare” (Romain Rolland), propune o primă mișcare lentă, dramatică, sub forma unui marș funebru.

5. Wolfgang Amadeus Mozart • Cele 41 simfonii ale lui W.A. Mozart reprezintă cel mai înalt nivel ajuns de acest gen în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea] La început entuziasmat de stilul lui Johann Christian Bach (fiu al lui Johann Sebastian, stabilit în Londra), Mozart va prelua mai apoi construcția simfonică elaborată de J. Haydn. Contribuțiile sale favorizează melodica (desfășurată deasupra unei trame armonice esențializate față de creațiile anterioare, melodia la Mozart este descrisă la superlativ în privința ingeniozității, a fanteziei) și orchestrația. Cele mai cunoscute simfonii ale sale sunt: „Pariziana” KV 297 (1778), „Haffner” KV 385 (1782), „Linz” KV 425 (1783), precum și ultimele patru, „Pragheza” KV 504 (1786), Simfonia în Mimajor, nr. 39 KV 543, Simfonia în Sol major, nr. 40 KV 550 și Simfonia „Jupiter”, nr. 41 KV 551 (toate în 1788).

6. George Enescu Enescu a fost unul dintre cei mai de seama dirijori contemporani. Maiestria sa dirijorala se caracteriza prin profunzimea redarii sensului operei artistice si prin sobrietatea, supletea si expresivitatea gestului. A fost un remarcabil talmacitor al creatiei lui Bach, Mozart, Beethoven, R. Strauss, Brahms, Ceaikovski, Wagner. Enescu a propagat peste hotare, alaturi de lucrarile sale care capatasera un incontestabil prestigiu international, creatiile unor compatrioti ai sai, atragand astfel atentia asupra tinerei scoli muzicale romanesti.

7. STRUCTURA SIMFONIEI CLASICE • Numarul partilor Miscarea Forma Structura formei • I ALLEGRO SONATA Expozitie–Dezvoltare-Reexpozitie • II ANDANTE LIED A; A – B; A – B – A • III MODERATO MENUET O miscare de dans 3/4 • IV PRESTO RONDO A – B – A – C – A –D –A • Prima parte în tempo rapid (de exemplu, allegro), structurată sub formă de sonată bitematică și repartizată după schema „expoziție-dezvoltare-repriză”. Uneori este precedată de o scurtă introducere lentă. • Mișcarea a doua este lentă (andante, adagio ș.a.) și permite mai multe abodrări formale; se folosesc cel mai mult forma de romanță cantabile, tema cu variațiuni și rondoul. W.A. Mozart introduce în această parte și forma de sonată (de ex.: în Simfonia KV 551). • Mișcarea a treia, în tempo de menuet (de unde și numele – pulsație moderată), constituie de obicei partea cea mai scurtă a simfoniei. Începând cu Ludwig van Beethoven, menuetul este înlocuit de scherzo, într-un tempo mai rapid și dansant. • Finalul are un tempo rapid (allegro, vivace, presto ș.a.) și este construit cel mai adesea ca rondo, dar și în formă de sonată sau ca temă cu variațiuni.

8. ORCHESTRA SIMFONICA • Cuvantul “ORCHESTRa” provine de la cuvantul grecesc “ORKAESTRA” care se traduce prin “ A DANSA”. In antichitate, corul, care insotea si comenta actiunea de pe scena tragedii grecesti, dansa. • Astazi, prin orchestra, intelegem un ansamblu instrumental numeros, adica un colectiv de muzicieni care canta la diferite instrumente executind impreuna, o lucrare muzicala de mari proportii. • Orchestra simfonica este un ansamblu instrumental in care se regasesc toate familii de instrumente de suflat si cu corzi. • Componenta orchestrei nu este fixa, definitiva, numarul instrumentelor fiind determinate de cerintele partiturilor mizicale, din dorinta compozitorilor.