200 likes | 407 Vues
Tatăl şi fiul. Muzica : Kitaro. S-a întâmplat odată că un domn a revenit de la lucru târziu, obosit şi istovit, ca de obicei, şi a văzut că în uşă îl aşteaptă fiul său , în vârstă de cinci ani. - Tăticule, aş putea să te întreb ceva? - Desigur, ce s-a întâmplat?
E N D
Tatăl şi fiul Muzica : Kitaro
S-a întâmplat odată că un domn a revenit de la lucru târziu, obosit şi istovit, ca de obicei, şi a văzut că în uşă îl aşteaptă fiul său, în vârstă de cinci ani.
- Tăticule, aş putea să te întreb ceva? - Desigur, ce s-a întâmplat? - Tati, cît ţi se plăteşte la lucru? - Nu te priveşte! a răspuns tatăl indignat. Ei, la ce-ţi trebuie?
- Pur şi simplu, vreau să ştiu. Hai, spune-mi, te rog, cât ţi se plăteşte pe oră? - În general, 500. Şi, care-i povestea? - Tati, şi fiul l-a privit de jos în sus cu nişte ochi foarte serioşi, ai putea să-mi împrumuţi 300?
- M-ai întrebat doar ca să-ţi dau nişte bani pentru o jucărie neghioabă? a strigat acesta. Fugi îndată în odaia ta şi culcă-te! Eşti un adevărat egoist! Eu lucrez toată ziua, vin sleit de puteri, iar tu te porţi aşa de prosteşte!
Piciul a plecat încet în odaia sa, închizând uşa după sine. Iar tatăl tot stătea în dreptul uşii, supărat pe rugăminţile fiului: „Cum îndrăzneşte oare să mă întrebe despre salariu pentru a-mi cere după aceasta bani?”.
Dar după ceva timp s-a calmat şi a reflectat la rece: „Poate are într-adevăr nevoie să-şi cumpere ceva foarte important cu cele trei sute, doar nu a cerut încă niciodată până acum bani de la mine.”
Când a intrat în camera băiatului, acesta sta întins în pat. – Încă nu dormi, fiule? a întrebat el. – Nu, tăticule! Stau pur şi simplu culcat, a răspuns băiatul. – Cred că ţi-am răspuns foarte grosolan, a spus tata. Am avut o zi grea, pur şi simplu nu am rezistat. Iartă-mă! Iată, ţine banii pe care mi i-ai cerut!
Băieţelul s-a aşezat în pat şi a zâmbit. – Vai, tăticule, îţi mulţumesc! a exclamat el bucuros. A întins apoi mâna sub pernă şi a scos de acolo încă câteva bancnote mototolite. Tatăl său, văzând că băiatul mai are şi alţi bani, iarăşi s-a înfuriat. Piciul a strâns toţi banii la un loc, i-a numărat bine pe toţi şi a privit iarăşi spre tată.
- De ce mi-ai cerut bani, dacă aveai deja alţii? a vociferat acesta.
– Fiindcă nu aveam suficienţi. Dar acum sunt tocmai de ajuns, a răspuns copilul. Tăticule, am aici exact cinci sute. Aş putea oare cumpăra cu ei o oră din timpul tău? Te rog, vino mâine mai devreme de la lucru!
Morala: Nu există nici o morală. Am vrut pur şi simplu să ne amintim că viaţa noastră este mult prea scurtă pentru a o dedica în mod prioritar lucrului.
Nu ar trebui să permitem ca aceasta să treacă pe nesimţite, fără a le acorda măcar o mică părticică din ea celor care într-adevăr ţin la noi, persoanelor care ne sunt cel mai aproape.
Dacă mâine nu vom mai fi, instituţia la care suntem angajaţi va găsi foarte repede o persoană care să ne înlocuiască.
Doar pentru familie şi prieteni aceasta va fi o adevărată pierdere, pe care o vor ţine minte o viaţă întreagă.
Gândiţi-vă la aceasta, căci într-adevăr îi acordăm serviciului mult mai mult timp decât familiei!
Realizat de : înv. Mioara Popa , Şcoala “Ion Basgan” Focşani • BIBLIOGRAFIE : • Colecţia “Povestiri cu tâlc, povestiri adevărate” • www.images.google.ro • Muzica - Kitaro