Burebista

2. Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaza doua curente de idei ce strabat cultura si literatura romana. Ideea de latinitate incepe sa fie afirmata la noi de generatia cronicarilor (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), apoi de stolnicul Constantin Cantacuzino si de Dimitrie Cantemir, atingand apogeul prin reprezentantii “Scolii Ardelene”(Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior). Alaturi de idei valoroase – unitatea si continuitatea romanilor si combaterea teoriei imigrationiste, a originii sud-dunarene, necesitatea adoptarii alfabetului latin, originea pur romana a poporului si a limbii, inlaturarea din limba a tuturor elementelor nelatine. Impotriva acestor exagerari se vor situa, in primul rand, reprezentantii “Junimii” (in special Titu Maiorescu).

3. Istoria romana incepe odata cu fondarea orasului,in secolul al VIII-lea I.Hr., conform legendei si se extinde pe durata a 2200 de ani pana la infrangerea ultimului imparat roman la Constantinopol in 1453. Insa,in general perioada de dupa anul 500 d.Hr., cand puterea imperiala s-a mutat din Italia spre noua capitala Constantinopol (vechiul oras Bizantium )este cunoscuta ca apartinand Imperiului Bizantin. Pentru cei mai multi istorici era cunoscuta ca “romana”se desfasoara aproximativ intre secolul al-V-lea inainte de nasterea lui Hristos pana in secolul al VI-lea d.Hr. Asa numitul “Sfant Imperiu Roman “o alianta de state germanice si italice, fondat de Charlemagne in anul 800 d.Hr., constituie o problema cu totul diferita.

4. Traditia spune ca Roma a luat nastere in anul 753I.Hr. Aceasta tine de legenda,insa pentru istorici este o data la fel de potrivita ca oricare alta pentru a marca vremurile cand pastorii si agricultorii din dealurile joase si insorite ce inconjurau o lunca mlastinoasa au dezvoltat o comunitate cunoscuta de atunci sub numele de Roma. Romanii spuneau ca numele orasului lor venea de la Romulus si Remus,doi gemeni orfani alaptati de o lupoaica pe malurile Tibrului..

5. Dacii si getii, ramura a marelui popor indo-european al tracilor, erau unul si acelasi popor – fapt recunoscut de autorii antici – si "vorbind aceeasi limba". Dintre cele peste 100 de formatiuni tribale si gentilice ale tracilor, triburile dacilor si getilor erau cele mai mari si cele mai puternice. Ocupau teritoriul cuprins între Muntii Balcani (Haemus) si Muntii Slovaciei, si de la litoralul apusean al Marii Negre pâna dincolo de bazinul Tisei.

6. Triburile numite "dacice" locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii si al Banatului, iar ale "getilor", în câmpia Dunarii, în Moldova si Dobrogea de azi. Una şi aceeasi populatie daco-getica apare la scriitorii greci de obicei cu numele generic de "geti", iar la autorii romani cu denumirea de "daci". Daco-getii s-au desprins din masa triburilor trace, începând sa-si contureze un profil de civilizatie distinct, pe la începutul mileniului I î.e.n.

7. Burebista, barbat get, luand in maini carma neamului sau, a ridicat poporul coplesit de nevoi din pricina nesfarsitelor razboaie si atat de mult l-a indreptat prin anumite deprinderi, viata cumpatata si ascultare de porunci, incat doar in putini ani a faurit o mare imparatie si a adus sub stapanirea getilor pe cei mai multi vecini. Ba chiar si de romani era de temut, deoarece trecea neinfricat Istrul si prada Tracia pana in Macedonia si Illyria. Burebista a devenit capetenia unei puternice uniuni de triburi aproximativ in anul 82 i.e.n Numeroasele sale victorii contra triburilor celtice ale boiilor si tauriscilor. Burebista

8. In cei 131 de ani care s-au scurs de la moartea lui Burebista pana la carmuirea lui Decebal, actiunea de reunificare a triburilor daco-getice a continuat fara intrerupere; incat, in anul 85 e.n., in timpul domniei regelui dac Duras-Diurpancus (predecesorul lui Decebal), “in jurul statului dac transilvanean cu centrul in Muntii Orastiei se grupasera de acum geto-dacii din Oltenia, Muntenia, Moldova centrala si de miazazi” (H. Daicoviciu). Prin urmare, un stat mai putin intins decat fusese cel al lui Burebista. Decebal

9. Din prea putinele informatii lasate de autorii antici, precum si din datele furnizate de cercetarile arheologice, rezulta ca statul dac creat de Burebista era o monarhie cu un marcat caracter militar, asemanandu-se in multe privinte monarhiilor elenistice. Societatea daco-getica era impartita in clase si categorii sociale; dar, in lipsa informatiilor in acest sens, asupra proportiilor numerice si a raporturilor dintre ele, nu se pot face decat supozitii pe baza de deductii si de analogii cu alte popoare din acele timpuri.

10. Statul dac avea un caracter aproape teocratic - in sensul ca preotimea juca un rol deosebit de important, avand o mare influenta morala si politica in stat.Regalitatea la daco-geti era considerata de autorii antici ca avand un caracter sacru. Cu toate ca nici Burebista, nici Decebal nu si-au asumat prerogative de ordin religios, totusi se credea – dupa cum nota Criton, medicul imparatului Traian – ca marele preot ii transmitea regelui anumite puteri supranaturale. In concluzie – statul daco-get nu poate fi definit ca un stat sclavagist, ci ca un stat caracterizat printr-o varianta a unui “mod de productie tributal”, a carui economie era cinstituita pe relatia de tribut.

11. Daco-getii cultivau intensiv si vita de vie. Practicau tot atat de intens albinaritul si, bineinteles, pescuitul. Cresteau vite cornute, mici si mari; iar rasa de cai foarte iuti ai getilor era renumita. Dacia era vestita si prin bogatiile ei naturale. Lemnul padurilor transilvanene era foarte cautat de greci pentru constructia corabiilor. Pamantul Daciei era foarte bogat in minereuri. Mesterii daco-geti lucrau fierul si arama, argintul si aurul. Exploatau aurul nu numai din aflorismente (locurile unde, prin eroziune, roca aurifera apare la suprafata), ci si din nisipul aurifer al raurilor de munte.

12. Mesterii daci au inceput sa foloseasca roata olarului din prima jumatate a sec. V i.e.n. Desi ceramica lucrata cu mana de daco-geti dateaza dintr-o perioada mai veche, o productie locala caracteristica, de ceramica tipic daco-getica apare mai intai in perioada secolelor V-VI i.e.n. Dupa o perioada considerata “medie” epoca de aur a acestei ceramici este atinsa intre aproximativ 100 i.e.n. si 106 i.e.n.; data de la care, odata cu cucerirea romana, ceramica daco-getica va fi mult influentata – si treptat inlocuita – de produsele lucrate cu tehnica de depurare a pastei folosita de romani.

13. BIBLIOGRAFIE “Istoria culturii si civilizatiei”, de Ovidiu Drimba Serban Renata