ÎNVĂȚAREA

1. ÎNVĂȚAREA CONDIȚII TIPURI TEORII

2. DEFINIȚIA ÎNVĂȚARII • Învățarea reprezintă dobândirea de către individ a unor noi forme de comportament , ca urmare a repetării situațiilor sau a exersărilor (Anca Dragu și Sorin Cristea , 2002) • Învățarea este procesul prin care o anumită activitate ia naștere ori se transformă , reacționând la o situație , cu condiția ca esența schimbării să nu poată fi explicată pre baza maturizării organismelor a tendințelor înnăscute de a răspunde sau a altor stări temporare . (Hilgard și Bower , 1974)

3. Din încercările de definire menționate învățarea poate fi privită : • Ca rezultat în cazul în care ea se exprimă în termeni de cunoștințe , priceperi , deprinderi , obișnuințe , familiarizare , aclimatizare , adaptare , etc ; • Ca proces , în care caz referirea se face , mai ales , la mecanismele care-l condiționează și la depășirea însăși a fenomenului , exprimat în termeni de însușire , asimilare , modificare , restructurare , întărire , etc ; • Ca acțiune operațională dirijată pedagogic sau independentă , individuală sau colectivă în care termenii sunt predare , instruire , exersare , autoinstruire , putându-le asocia tehnicile și metodele adecvate materialului de învățat și subiectului care învață

4. CONDIȚIILE ÎNVĂȚĂRII În literatura de specialitate există variate tentative de clasificare . Le vom enumera pe cele mai cunoscute ( Gagne 1975 ; Neacșu 1990 ; Negovan 2007 ) • Condiții interne ; • Condiții externe ; • Condiții individuale , intrapersonale ; • Condiții sociogrupale , interpersonale ; • Condiții biosomatice , pshiologice , pedagogice , igienico-ergonomice , ecologice , socioculturale , etc .

5. Productivă pentru studiul învățării școlare se conturează clasificarea plurifactorială cu un minimum de 7 elemente : • ELEV • PROFESOR • FAMILIA , MEDIUL FAMILIAL • ȘCOALA , MEDIUL ORGANZAȚIONAL ȘCOLAR • GRUPUL DE ELEVI • GRUPUL , ECHIPA DE PROFESORI • COMUNITATEA , SOCIETATEA CIVILĂ • TEHNOLOGII EDUCAȚIONALE • CONTEXT/ MEDIU • RELAȚII EDUCAȚIONALE

6. TIPURILE ÎNVĂȚĂRII ● După procesele psihice - psihomotorie învățarea poate fi : - perceptivă (Mânzat , 1979) - verbală - imaginativă - morală - socială ● După modul de organizare și prezentare - algoritmică a conținuturilor învățarea poate fi : - euristică - prin modelare - prin analogie - prin cercetare structurală ● După scopul general urmărit - informativă învățarea poate fi : - formativă - mixtă - de menținere - de dezvoltare

7. ● După nivelurile de conștientizare - hipnotică în plan psihologic învățarea poate fi : - spontană - mecanică - prin înțelegere - inteligentă - intuitivă ● După strategia și/sau metoda - prin lectură (5%) complexăutilizată dominant - prin citire (10%) învățarea poate fi : - cu ajutorul mijloacelor audiovizuale (20%) (Cotton , 1992) - prin demonstrație (30%) - prin discuții în grup (50%) - prin acțiune practică (75%) - prin transfer combinat cu alte metode adecvate stilului subiectului și logicii obiectului învățării (90%) ● După nivelul achizițiilor și al ierarhiei – învățarea semnal complexității se pot enumera : - învățarea stimul-răspuns (Gagne , 1965) - învățarea în lanț - învățarea asociatv-verbală - învățarea discriminativ- multiplă - învățarea conceptelor - învățarea principiilor - învățarea prin rezolvare de probleme

8. TEORIILE ÎNVĂȚĂRII TEORIILE ASOCIANISTE SAU A CONDIȚIONĂRII CLASICE • Teoria condiționării clasice (I.P. Pavlov ; J Konorski) • Teoria conexionistă (E.L.Torndike) • Teoria condiționării operante/instrumentale (B.F. Skinner) • Teoria condiționării prin contiguitate (E. Guthrie) TEORII COGNITIVE • Teoria insight-ului/gestaltului” (Wertheiner ; Köler ; Kofka ) • Teoria așteptării /behaviorist intențională (E.Tolman) • Teoria meditației (C.E. Osgood) TEORIILE ACȚIUNII • Teoria psihogenezei stadiale a operațiilor intelectuale (J. Piaget) • Teoria acțiunilor mentale (A.N. Leontiev ; P.I. Galperin)

9. ALTE TEORII - Teoria neuro- fiziologică (Lasley) • Teoria modelelor statistico –matematice (Hull) • Teoria informației și a comunicării (Shanon ; Weaver) • Teoria cibernetică (Skinner) • Teoria instruirii (J.K. Brunner)

10. NATURA ÎNVĂȚĂRII UMANE ● Omul este cea mai inteligentă ființă , posedând cel mai mare potențial de învățare manifestat de la naștere până la dispariția sa ca realitate psihofizică ● Singurul lucru cu totul caracteristic care se poate spune despre ființele omenești este că ele învață ….„Învățatul este atât de profund înrădăcinat în om , încât a devenit aproape involuntar , (….) iar educația ,invenția omului , îl face pe cel ce învață să depășească simpla învățare ” (Bruner , 1970 ) ● Învățarea cuprinde achiziționarea și practicarea de noi metodologii , noi priceperi , noi atitudini și noi valori pentru a trăi într-o lume în continuă schimbare ● Învățarea trebuie înțeleasă într-un sens larg , dincolo de noțiunile de educație și școală ; învățarea înseamnă o atitudine fundamentală atât față de cunoaștere , cât și față de viață , care pune accent pe inițiativa omului ● Învățarea este procesul de pregătire pentru a face față unor situații noi , produse fie de conștient , fie cel mai adesea , ca urmare a impactului cu experiența unor situații de viață . Practic spune M. Malița (2000) , „ orice persoană din lume școlarizată sau nu , experimentează procesul învățării , dar nimeni nu învață încă la nivelul , cu intensitatea și cu viteza necesare pentru a face față complexităților lumii moderne ”

11. Bibliografie ● Ioan Neacșu Pregătirea psihopedagogică Editura Polirom Iași 2006 ; ● Anca Dragu , Sorin Cristea Psihologie și pedagogie școlară Editura Ovidus University Press Constanța 2002 ● Andrei Cosmovici , Luminița Iacob , Psihologie școlară Editura Polirom Iași 1999

12. REALIZAT DE PENCIU MARIAN STUDENT ANUL II FACULTATEA DE STIINTE SI ARTE SPECIALIZAREA MATEMATICA -INFORMATICA