Televiziunea digital ă terestr ă

1. Televiziunea digitală terestră Perspectivele dezvoltării DVB-T Analiza unor exemple străine (Germania, Spania, Finlanda, Italia, Norvegia, Olanda, Marea Britanie, Suedia) Petre DINCĂ consilier Serviciul Juridic şi Reglementări

2. Televiziunea digitală terestrăDTTV - Digital terrestrial television DTTV - sistem de transmisie digitală, în benzile VHF şi UHF,ce utilizează standardul DVB-T Principiul de funcţionare: semnalele digitale (video, audio şi de date) sunt multiplexate (ordonate într-un flux unic) înainte de a fi modulate şi difuzate pe cale radioelectrică terestră. Astfel este posibilă difuzarea în cadrul unui singur canal (frecvenţă) a 4-6 programe tv şi a altor servicii asociate. Recepţia se poate face cu antenele existente - individuale (inclusiv cele de cameră, în unele condiţii tehnice) sau cele colective – prin intermediul unui adaptor digital (set top box), în cazul televizoarelor clasice, ori direct, în cazul televizorului digital integrat.

3. DTTV Avantaje: • 4 – 6 programe tv într-un singur canal digital de transmisie (frecvenţă); • tehnica de multiplexare permite inserarea şi a unor date asociate cum ar fi cele pentru subtitrare, versiuni lingvistice, ghid electronic de programare, servicii interactive, etc. • flexibilitatea ofertei - împachetarea programelor tv - difuzarea pe o infrastructură terestră a unor programe fără plată, alături de pachete care includ programe pay-tv (cu plată), video-on-demand, servicii interactive; • imaginea şi sunetul au o calitate comparabilă cu cea oferită de un DVD; • costuri mai mici pentru difuzare (o reducere de 5-8 ori a costurilor de transmisie); • recepţia portabilă în interiorul locuinţelor (antena de cameră); • eliberarea frecvenţelor actualmente alocate transmisiei programelor tv în sistem analogic.

4. Perspectivele dezvoltării DVB-T • Un număr de incertitudini pot fi identificate: televiziunea digitală completează sectorul audiovizual sau va intra într-o competiţie directă cu platformele satelitare şi reţelele de cablu? Este aproape evident că potenţialul acestui nou sistem digital poate să destabilizeze piaţa televiziunii difuzate prin cablu şi satelit. • Al doilea element de incertitudine este legat de ritmul de dezvoltare şi de integrare a unui sistem de difuzare digitală terestră (în funcţie de evoluţia preţului noilor receptoare, de gradul de receptivitate a publicului la noile servicii, de elasticitatea pieţei publicitare şi de capacitatea spectrului de acoperire teritorială).

5. Perspectivele dezvoltării DVB-T • În statele în care recepţia se realizează în principal prin cablu şi satelit, publicul fiind obişnuit cu „împachetarea” programelor, acesta pare să fie mai puţin interesat să investească în noua tehnologie, numai pentru aspecte legate de creşterea calităţii recepţiei. • Chiar şi în Marea Britanie unde DVB-T are cel mai mare succes, conform unui sondaj de opinie realizat în 2000 (la doi ani de la primalansare), 53% din populaţia ce utiliza recepţia analogică terestră nu-şi exprimau dorinţa de a trece spre digital decât atunci când vor fi obligaţi să o facă.

6. Perspectivele dezvoltării DVB-T • Complementaritatea suporturilor tehnice de difuzare este parţială: • din punct de vedere geografic, DVB-T se adaptează mai uşor aglomeraţiilor necablate; • din punct de vedere comercial - îmbracă mai multe aspecte: oferta de programe este mai redusă (aspect negativ), oferta programelor cu plată este mai puţin costisitoare (~10 euro, aspect pozitiv, dar care în condiţiile României unde preţul unui abonament la cablu este de 10 ori mai mic acest aspect poate să nu constituie un avantaj, dacă oferta de conţinut va fi aceeaşi); • din punct de vedere al utilizatorilor – portabilitatea, care interesează căminele cu 2 sau mai multe televizoare, constituie un avantaj.

7. Condiţiile necesare implementării DVB-T • Prima condiţie: stabilirea unui strategii care să ofere maximum de oportunităţi pentru implemetare, fără a destabiliza piaţa celorlalţi operatori (cablu, satelit), stabilirea unei perioade optime de tranziţie (o perioadă mai scurtă pentru simulcast este mai favorabilă). • A doua condiţie: dezvoltarea ofertei actuale de programe (în termeni mai degrabă calitativi şi de diversificare) şi crearea unei mase critice de telespectatori pregătiţi pentru digitalizare. Cercetările demonstrează că succesul de lungă durată este determinat de oferirea unui pachet de programe cu acces liber, dar, pe de altă parte, lansarea comercială poate fi făcută numai în măsura în care se oferă programe cu plată. Este un gen de paradox dificil de gestionat. • În acelaşi timp, perioada indispensabilă a simulcast-ului(transmisie în paralel, analogic şi digital) impune actualilor radiodifuzori un cost suplimentar. Pentru a putea depăşi acest moment trebuie oferită radiodifuzorilor şansa de a dezvolta în noul mediu digital, alături de programele libere la retransmisie, noi programe şi servicii pe bază de abonament.

8. Condiţiile necesare implementării DVB-T • A treia condiţie -stabilirea regulilor care să guverneze alocarea frecvenţelor: • alocarea pe serviciu de programe (pe canal/frecvenţă atribuită), • alocarea pe multiplex. Din punct de vedere economic este preferabilă alocarea pe multiplex, dar, din punct de vedere al asigurării pluralismului sau, altfel spus, al reducerii riscului concentrării, autorităţile de reglementare preferă alocarea frecvenţelor pe serviciu de programe.

9. Condiţiile necesare implementării DVB-T • Atribuirea pe serviciu de programe/frecvenţă permite o alocare mai fină a resurselor între candidaţi, în schimb complică gestiunea difuzării tehnice a programelor asigurată de un operator tehnic distinct, operatorul multiplexului (un canal de difuzare /serviciu de programe nu poate exista în afara multiplexului din care face parte). • Radiodifuzorii care dispun de unul sau mai multe programe audiovizuale trebuie să se grupeze cu alţi radiodifuzori care aparţin aceluiaşi multiplex pentru a desemna un operator tehnic comun.

10. Alocarea frecvenţelor • Germania, Marea Britanie, Olanda, Italia, Spania, Austria, Irlanda, Lituania – capacitatea este alocată unuia sau mai multor operatori de reţele/multiplex; • Suedia, Finlanda, Franţa – capacitatea este alocată direct posturilor. • Indiferent de modul de alocare a frecvenţelor (direct radiodifuzorilor sau unui operator de reţea/multiplex) condiţiile de acces la capacitate sunt stabilite de autoritatea de reglementare.

11. Alocarea frecvenţelor • În evaluarea modelului de reglementare, este mai relevant cum este reglementat accesul la capacitatea alocată, decât cui i s-a asignat capacitatea: • Finlanda, Germania, Suedia, Franţa – posturile au fost selectate de autoritatea de reglementare conform unei proceduri (concurs) similare celei utilizate în analogic; • Italia, Marea Britanie, Norvegia – capacitatea este gestionată de operatorul de multiplex, care este relativ liber să utilizeze capacitatea şi să selecţioneze programele tv; în acest caz, o serie de limitări şi constrângeri sunt impuse (must carry, capacitate rezervată unor categorii de radiodifuzori, etc.)

12. Alocarea frecvenţelor Din punct de vedere al structurii ofertei şi al modelului comercial reţinem două tipuri de abordări: • modelul liber la recepţie, este o versiune tehnologic avansată a ofertelor din analogic la care se asociază noi servici (de date, EPG - ghid electronic de programe, etc.); • modelul recepţie cu plată, este o alternativă la ofertele tv. prin cablu şi satelit; această abordare a fost adoptată în unele state care au dorit să impună un caracter naţional programelor difuzate terestru, ca un răspuns la creşterea numărului de programe străine difuzate prin cablu şi satelit (Olanda).

13. Alocarea frecvenţelorDificultăţi tehnice • Modificări la nivelul frecvenţelor din analogic au fost necesare în unele state (ex.: în Franţapentru prima perioadă de dezvoltare a DVB-T aprox. 500 de site-uri de emisie au suferit modificări, dintr-un total de 1500 de reamenajări necesare cu un cost total estimate de 44-84 mil. euro / Japonia - 800 site-uri de emisie şi 4,3 milioane de telespectatori au fost afectaţi, costuri estimate 150 mil. euro) Alte exemple reţinute: • Olanda – interferenţe la nivelul reţelelor de cablu; • Marea Britanie – principala problemă a fost determinată de puterea de emisie limitată a.î. să protejeze transmisiile analogice (O creştere semnificativă a puterii de emisie şi, implicit a ariei de acoperire nu mai este posibilă până la switchover – încetarea emisiilor audiovizuale în analogic). • În Germania implementarea ridică probleme mai mici, prin faptul că numai 5% din populaţie utilizează recepţia terestră. • În Italia, datorită unei grad de saturare şi a haosului din spectru, au fost necesare măsuri mai radicale în ceea ce priveşte reamplasarea staţiilor de emisie şi reducerea puterii de emisie, precum şi luarea unei decizii de restrângere la 30% din spectru alocat analogicului.

14. Oferta de programe în noul context digital Fără o ofertă de programe diversificată şi fără un public potenţial (incluzând aici atât accesibilitatea la achiziţia receptoarele adaptate, cât şi la ofertele de servicii propuse) nu există perspective favorabile dezvoltării televiziunii digitale. Studiile efectuate în statele pregătite pentru migraţia spre digital pun un accent major pe conţinutul oferit (programe): este factorul care incită publicul să achiziţioneze noile receptoare sau decodoarele necesare recepţiei.

15. Implicaţii asupra planului naţional de frecvenţe Pentru constituirea unei astfel de reţele sunt necesare modificări în planul de frecvenţe, în baza următoarelor criterii: • pentru o implementare rapidă - utilizarea cu prioritate a site-urilor cu potenţial ridicat ce difuzează în sistem analogic; • planificarea cu prioritate pentru recepţia fixă (recepţia cu antene de cameră necesită o putere de emisie mai mare); • minimalizarea modificărilor impuse site-urilor ce vor continua să asigure transmisia analogică (reamplasare, modificări de frecvenţe şi de puteri de emisie, etc.); • stabilirea unei perioade optime de difuzare simultană în analogic şi digital (simulcast), care să permită acelei părţi din public care recepţionează terestru programele să-şi adapteze sistemele de recepţie; • coordonarea cu administratorii resurselor radioelectrice din statele vecine.

16. Implicaţii asupra planului naţional de frecvenţe Patru scenarii posibile pentru dezvoltarea DVB-T, cu avantajele şi inconvenientele lor: • protejarea tuturor frecvenţelor asignate în analogic fără a le include în planul de digitalizare (impact minim pentru posturile din analogic); • protejarea tuturor frecvenţelor asignate în analogic, cu includerea lor treptată în planul de digitalizare; • frecvenţele asignate în analogic sunt „convertite” în digital şi incorporate în plan (potenţial ridicat de dezvoltare); • nici o protecţie pentru frecvenţele din analogic (potenţial maxim de dezvoltare!).

17. MPEG 2 sau MPEG 4? • Norma de compresie a datelor MPEG 4 permite dezvoltarea televiziunii de înaltă definiţie (HDTv). • HDTv rămâne însă în momentul de faţă foarte costisitoare: pentru a beneficia de calitatea superioară a imaginii este necesar un televizor de înaltă definiţie al cărui cost este de 5-15 ori mai mare. • Conform unui raport al CSA (Franţa) din iulie 2004 rezultă că la momentul analizei nici o ţară europeană nu utiliza această normă şi nici un proiect de implementare nu era iniţiat, primele decodoare HDTv urmând să fie disponibile după 2005. • O barieră în adoptarea MPEG 4 o constituie condiţiile diferite de licenţiere a sistemului de compresie: taxa se percepte pe timp de utilizare, faţă de MPEG 2 pentru care taxa este pe receptor.

18. Oferta de programe în noul context digital • Reţelele analogice sunt caracterizate ca fiind sisteme foarte închise, puţin flexibile, pentru radiodifuzori şi larg deschise pentru public. • Digitalizarea provoacă o inversare majoră: generează sisteme flexibile pentru furnizorii de conţinut, dar un acces mai controlat la programele oferite publicului (este aşteptată o restrângere a ofertelor cu acces liber). Este o tendinţă constatată pe piaţa nord americană: programele generaliste sunt într-o pierdere de audienţă în raport cu programele tematice, disponibile pe bază de abonament.

19. Oferta de programe în noul context digital • Piaţa actuală a conţinutului de programe (programe de stoc) va deveni insuficientă pentru a răspunde efectului de multiplicare a serviciilor de programe. La un astfel de nivel de concurenţă, fiecare program de tv. este nevoit să-şi afirme mai pregnant liniile editoriale care îl diferenţiează şi să-şi apere exclusivitatea programelor oferite. Costul programelor este însă într-o relaţie directă cu aceste obiective. • Succesul înregistrat în Marea Britanie a avut drept motor principal diversificarea ofertei de conţinut propusă de postul public BBC, susţinută de puterea sa financiară şi tehnică - conform studiului realizat de Grupul de lucru privind televiziunea digitală terestră (EPRA 2004).

20. Gestiunea multiplexurilorGestiunea internă În scopul facilitării gestiunii multiplexurilor şi pentru a evita litigiile dintre posturile aceluiaşi multiplex, următoarele soluţii au fost reţinute: • În SUA, Canada, Marea Britanie şi Finlanda licenţele se acordă pe multiplex, pentru a asigura o gestiune unitară; această abordare se bazează pe aspectele comerciale de exploatare a multiplexului; • Foarte rar se constată o gestiune unitară la nivelul ansamblului de multiplexuri (Suedia şi mai ales în Norvegia unde aceeaşi societate gestionează multiplexurile şi reţeaua de difuzare); în această opţiune aspectele tehnice sunt preponderente, dar nu rezolvă conflictele de interese. • În Germania se preconizează instituirea unui sistem de acordare a licenţelor pentru operatorii de multiplex, în scopul garantării unui tratament echitabil editorilor de servicii de programe. • În Franţa frecvenţele sunt acordate radiodifuzorilor care, de comun acord, propun o societate distinctă care să gestioneze multiplexul. În caz de eşec, se organizează un nou concurs.

21. Gestiunea multiplexurilorGestiunea externă • Este necesară asigurarea unei coordonări atât în ceea ce priveşte acoperirea iniţială, cât şi a ritmului de dezvoltare a diferitelor multiplexuri. • Spre exemplu, în Marea Britanie acoperirea iniţială foarte inegală a complicat dezvoltarea DVB-T şi a indus o incertitudine la nivelul radiodifuzorilor (o primă cauză a eşecului înregistrat iniţial).

22. ANALIZA UNOR EXEMPLE EUROPENE

23. Analiza eşecului primului program de lansare a DVB-T în Marea Britanie (reţeaua ITV Digital) • Tehnologie insuficient de fiabilă: acoperirea teoretică neconfirmată, alegerea unor decodoare ieftine, dar puţin fiablile şi cu un risc crescut de piratare, calitatea proastă la recepţie; • Dificultăţi comerciale: ofertă puţin atractivă (doar 3 multiplexuri!), acoperire incertă, strategie de marcă ezitantă, promovare insuficient de penetrantă. • Principala lecţie a experienţei britanice: acoperirea cu 6 multiplexuri este singura care are valoare din punct de vedere comercial!

24. Lecţia engleză. Primul eşec de proporţii. • În octombrie 1998 On Digital începe emisia programelor digitale: o serie de programe cu acces liber împreună cu programe noi, cu plată. • În primăvara anului 2002 se consemnează eşecul financiar al acestei reţele, devenite între timp ITV Digital.

25. Lecţia engleză ITC organizează un nou concurs. Cele trei mux sunt atribuite astfel: • 1 mux este acordat BBC, • 2 mux sunt acordate CCI (Crown Castle International este un consorţiu american care avea să participe şi în Franţa la privatizarea TéléDiffusion de France).

26. Lecţia engleză • BBC şi CCI se asociează pentru a creea DTV Services Ltd, o societate ce îşi propunea promovarea platformelor digitale “Freeview” şi DTT. La acest proiect se asociează şi BSkyB. • Noile platforme „Freeview” şi DTTintră în serviciu în octombrie 2002: prima oferă servicii cu acees liber conţinând 30 de posturi tv şi 20 posturi de radio, iar DTT conţine servicii cu plată. • În martie 2004 Top Up TV lansează pe reţeaua DTT primele 10 programe cu plată. • Această reevaluare a strategiei comerciale a avut un impact şi la nivelul platformelor digitale satelitare: în 2003 BBC modifică regimul de difuzarea a programelor sale, în digital pe satelit, de la recepţia cu plată, la servicii cu acces liber, politică urmată şi de BSkyB. • Toate aceste modificări de strategie se încheie în aprilie 2005, când ITV(reţeaua posturilor comerciale terestre) preia şi mux-ul ce aparţinea operatorului SDN.

27. Stadiul actual În martie 2005 Ofcom estimează dimensiunile pieţei digitale britanice: 61.9% de locuinţe (15,4 mil. de locuitori) au acces la televiziunea digitală prin intermediul următoarele platforme: • Pay TV digital (nr. de abonaţi) • Satelit 7,3 mil. • Cablu: 2,5 mil. • TV prin reţele ADSL (reţele de bandă largă): 20.000 • Total: 9,9 mil. • Free-to-view digital (nr. de abonaţi) • Terestru: 4,5 mil. • Satelit (Free to View): 445.000 • Total: 5,5 mil.

28. Stadiul actualAnalogic • Una dintre consecinţele menţinerii regimului simulcast: 27% dintre locuinţele britanice rămân în afara zonelor de recepţie digitală (din raţiuni de protecţie la interferenţe a serviciilor din analogic puterea emiţătoarelor digitale este limitată). • Plecând de la aceste considerente şi luînd în calcul elemente de protejare a intereselor întregii populaţii, autorităţile britanice au stabilit următoarea strategie (denumită test de disponibilitate): înainte de a declara switch off, oricine trebuie să aibe disponibilitatea de a putea recepţiona principalele posturi de „serviciu public” în format digital (fie prin cablu, satelit sau terestru).

29. Serviciile publice de televiziune • În terminologia britanică în categoria serviciilor publice de televiziune sunt grupate toate programele care sunt difuzate pe cale radioelectrică terestră: • BBC 1, BBC 2 - posturile companiei publice BBC • Posturile comercial (ITV 1 - din cadrul reţelei ITV, Channel 4 şi Five). • Conform legislaţiei britanice, şi nu numai! - posturile care utilizează spectrul radioelectric terestru au un statut special: beneficiind de utilizarea frecvenţelor terestre, aparţinând domeniului public, prin legislaţie au serie de obligaţii particulare. Atunci când s-a configurat strategia trecerii la digital, în contrapartidă s-au bucurat de un drept rezervat! • În analogic, programele britanice sunt difuzate printr-o reţea constituită din 50 de staţii de emisie şi aprox. 1100 de retranslatoare.

30. Structura multiplexurilor • Cele 6 multiplexuri sunt denumite: 1, 2, A, B, C şi D. • Trei dintre mux. sunt destinate serviciilor publice. Operatorii de multiplex au obligaţia de a asigura difuzarea principalelor canale BBC 1, BBC 2, ITV1, Channel 4, S4C, Five şi Teletext – serviciu de teletext licenţiat încă din 1972!

31. Multiplex 1 - BBC • TV: BBC One, BBC Two, BBC Three, CBBC Channel, BBC News 24 • Radio: BBC Radio Scotland, BBC Radio nan Gaidheal, BBC Radio Ulster, BBC Radio Foyle, BBC Radio Wales, BBC Radio Cymru • Servicii interactive: BBCi

32. Multiplex 2 - Digital 3 şi 4 (ITV şi Channel 4) • TV: ITV1, ITV2, ITV3, Channel 4, GMTV, GMTV 2, E4, ITV News, More4 • Servicii interactive: Teletext on 4, Teletext

33. Multiplex A • TV: Five, ABC1**, S4C Digidol**, S4C~2**, Tele-G**, QVC**, UKTV Gold*, Turner Classic Movies|TCM*, Boomerang*, Cartoon Network*, Discovery Channel*, Discovery Real Time*, Television X*, UKTV Style*, UKTV Food*, Bloomberg*, British Eurosport*, Toonami*, price-drop.tv • Radio: BBC Radio 1, BBC Radio 2, BBC Radio 3, BBC Radio 4, Mojo, Heat. * pay-tv ** program regional

34. Multiplex B - BBC • TV: BBC Four, CBeebies, BBC Parliament, Community Channel • Radio: BBC 1Xtra, BBC Radio Five Live, BBC Five Live Sports Extra, BBC 6 Music, BBC 7, BBC Asian Network • Interactive: BBCi

35. Multiplex C - Crown Castle UK • TV: Sky Travel, Sky News, UKTV History, Sky Sports News, E4 (channel)|E4 +1 • Radio: talkSPORT, 3C (radio)|3C, Premier Radio

36. Multiplex D - Crown Castle UK • TV: UKTV Bright Ideas, The Hits, ftn, The Music Factory|TMF, Thomas Cook TV, Ideal World, Men & Motors • Radio: BBC World Service (English language European version), The Hits Radio, Smash Hits!, Kiss 100, Magic 105.4, Q, Oneword, Jazz FM 102.2, Kerrang

37. Digital - Acoperire • În prezent DVB-T este transmis prin 80 de staţii de emisie (50 staţii şi 30 de retranslatoare), cu următoarea acoperire: • 82% dintre locuinţe sunt în zona de acoperire a Mux 1 şi 2 • 73% dintre locuinţe au acces la toate cele 6 mux. • O creştere semnificativă a ariei de acoperire nu mai este posibilă până la switchover.

38. Stadiul actual • Ofcom a iniţiat un studiu tehnic pentru alegerea soluţiei optime care să permită o acoperire de 98,5% din locuinţe, cel puţin pentru oferta actuală de programe. • Utilizarea frecvenţelor este conformă planului de la Stockholm. • Actualmente, programele digitale sunt transmise între frecvenţele utilizate în analogic. Pentru a proteja programele analogice puterea de emisie în digital este limitată, în schimb transmisia în analogic este menţinută la valori ale puterii aprobate pentru a asigura aria de acoperire.

39. Concluzii • Freeview s-a constituit mai înâi pe o analiză a erorilor tehnice şicomerciale ale lui ITV Digital. Îmbunătăţirile tehnice sunt primordiale: dublarea puterii de emisie, trecerea în mod 16 QAM şi un planul de egalizare a acoperirilor multiplexurilor. • Din punct de vedere comercial - o susţinută campanie de publicitate, pe toate suporturile media în jurul unui slogan simplu: A simple way to get digital TV • Înfiinţarea unui centru de informaţii telefonic şi a unui site internet care permite telespectatorilor să afle, cu destul de mare acurateţe, dacă locuinţele lor se află în zona de acoperire. • În mod paradoxal, naturaparteneriatului Freeview reprezintă un avantaj. ITV Digital a suferit de relativa sa izolare în raport cu ceilalţi operatori ai lui DTTV, îndeosebi BBC-ul, puţin implicată pentru început, cât şi operatorilor excluşi din DVB-T (BskyB). • Freeview reuşeşte să reunească doi mari editori de conţinut (reţeaua BBC şi reţeaua ITV), cât şi un operator tehnic puternic (Crown Castle UK ):o împărţire a riscurilor şi o implicare puternică şi complementară a membrilor consorţiului.

40. Televiziunea digitală terestră în FranţaPerioada experimentală În 1996 se constituie două grupuri de lucru conduse de ANFR (Agenţia Naţională a Frecvenţelor), CSA şi Ministrul Industriilor. Concluzii preliminare: • reţeaua de teledifuziune TDF (TéléDiffusion de France) care asigură emisia posturilor publice poate suporta 6 multiplexuri care, împreună, pot oferi 25-30 de posturi Tv la 75-85% din populaţie. • necesitatea pregătirii cadrului juridic adaptat digitalului (modificarea legii audiovizualului). • În 1997 TDF a fost preluată de societatea americană care a dezvoltat reţelele digitale terestră din Marea Britanie. Primele experimente au loc în 1998 la Metz, Rennes, Vannes şi Lorient, conform următorului plan de frecvenţe:

41. Perioada experimentală

42. Perioada experimentală Experimentele au avut drept scop: • evaluarea ariei de acoperire a unui emiţător terestru, verificarea ariei de recepţie (antene colective, antene de recepţie exterioare şi de cameră); • evaluarea implicaţiilor asupra emiţătoarelor analogice ce emit în canalele adiacente; • testarea echipamentelor de emisie şi recepţie; • testarea de către posturile de televiziune a noilor servicii multimedia (inclusiv ghidul electronic de programe), a tehnicii de control a accesului (acces condiţionat), a reacţiei publicului, etc.

43. Modificarea legislaţiei În paralel au fost efectuate studii de impact, rapoarte, etc., necesare pregătirii cadrului juridic. În acest scop, au fost stabilite următoarele princiile generale: • încredinţarea rolului global de reglementare unei singure instanţe (CSA); • autorizarea la nivel de program de televiziune oferit (canal/canal în loc de multiplex/multiplex), în baza unui concurs; • asigurarea liberei concurenţe în toate segmentele reţelei; • minimalizarea impactului economic asupra celorlalte sectoare audiovizuale existente (cablu, satelit, MMDS, etc); • adoptarea unei soluţii care să minimalizeze perioada de tranziţie spre digitalizare; • asigurarea compatibilităţii echipamentelor ce pot fi utilizate.

44. Modificarea legislaţieiPrincipii reţinute • Se rezervă sectorului public (France Télévision) 2 multiplexuri (France 2, France 3, La Cinquième, Arte/La Sept, RFO); • Posturile comerciale„istorice” (TF1, M6 şi Canal +) pot obţine între 2 şi 6 canale digitale, după următoarea schemă: minimum 2 canale rezervate (un canal pentru „simulcast”,plus un program nou în digital) • 1 multiplex se rezervă televiziunilor regionale şi locale; • Se organizează un concurs deschis şi celorlalte posturi comerciale care pot obţine max. 5 canale. • Posturile naţionale pot propune programe delocalizate (trecerea pentru anumite zone şi ore pe un program local, facilitate uşor de controlat într-o reţea digitală)

45. Punerea în practică • CSA a realizat o planificare a spectrului astfel încât să nu fie perturbate posturile de televiziune analogică (modificări de amplasamente şi de frecvenţe). Etape: • 2004 – scoaterea la concurs a frecvenţelor (6 luni); • martie 2005 – începerea emisiei pentru programele libere la recepţie. Grad de acoperire 35% din teritoriu, 17 site-uri de emisie; • septembrie 2005 - începerea emisiei pentru programele cu plată. Grad de acoperire 50%. • iunie 2006 – grad de acoperire 65%; • 2007 – 85% din teritoriu.

46. Costuri estimate (2003 – 2008) • FRS – fondul pentru reamenajarea spectrului Notă: în primii 2 ani s-a asigurat de către Guvern o prefinanţare (32 mil. euro)

47. Programe cu plată (1 sep. 2005): 7 AB1Canal+ EurosportLCIParis PremièreTF6TPS Star Martie 2006 (7+4) Canal J, Canal+ Cinéma, Canal+ Sport şi Planète Programe cu acces liber (martie 2005): 14 TF1France 2France 3Canal+ (programmes en clair)France 5M6ArteDirect 8W9TMCNT1NRJ 12La Chaîne parlementaireAssemblée nationaleLa Chaîne parlementairePublic Sénat Decembrie 2005 (14+4) BFM TV, I-Télé, Europe 2 TV et Jeunesse TV Situaţia actuală

48. Aria de acoperire septembrie 2005 (17 + 14 site-uri de emisie)

49. Octombrie 200673 site-uri de emisie, 85% din populaţie

50. Suedia