E N D
Revoluţia franceză de la 1848 In Franta revolutia de la 1848 urmarea liberalizarea in continuare a societatii si participarea la viata politica a unui numar mai mare de cetateni.
Declansata in Italia, revolutia a continuat in Franta, in Austria , Germania si in spatiul romanesc. La Paris in februarie 1848, in urma unor puternice manifestatii de strada, reprimate brutal, regele Ludovic-Filip a fost obligat sa abdice si a fost proclamata republica.
A fost aleasă o adunare constituantă în martie 1848, care a emis constituţia republicii. Puterea executivă aparţinea guvernului provizoriu, iar puterea legislativă, adunării naţionale.
Guvernul provizoriu constituit decreta votul universal si garanta dreptul la munca prin crearea pentru muncitori a Atelierelor Nationale. Alegerile din aprilie 1848 au pecetluit soarta Atelierelor, care au fost desfiintate la 4 iunie 1848.
Decizia de suprimare a singurului ,mijloc de existenta pentru mii de oameni a produs la Paris o agitatie extraordinara si a scos din nou (intre 23 si 26 iunie) multimile in strada. 2000 de morti , 25 000 de arestari si 11 000 de persoane inchise sau deportate reprezinta pretul ordinii instaurate de generalul Cavaignac.
Dupa aceasta revolta muncitoreasca reprimata sangeros in iunie 1484, in toamna aceluias an este adoptata Constitutia, care favoriza clasa mijlocie (burghezia) careia I se garantau drepturile politice cum ar fi participarea la conducerea statului si cele economice, adica dreptul la proprietate.
Preşedinte al Franţei este ales Louis Napoleon Bonaparte care va profita de situaţia politică şi, în decembrie 1852, se va proclama împarat sub numele de Napoleon al III-lea, iar Franţa va intra în al doilea imperiu.