STUDIUL NOULUI TESTAMENT CURS - anul I Anul universitar 2009-2010 Semestrul I

1. STUDIUL NOULUI TESTAMENT CURS - anul I Anul universitar 2009-2010 Semestrul I Pr.Prof.Univ.Dr. Stelian TOFANĂ

2. Noul Testament Curs 1 Necesitatea, disciplinele Studiului, împărţirea cărţilor şi metode de cercetare Sfânta Scriptură - depozitară a unei părţi din Revelație colecţia Vechiului Testament(patriarhi, prooroci - sec. XV - sec. V î.d.Hr.) - dublă colecţie de cărţi: colecţia Noului Testament (descoperirea supranaturală - direct prin Dumnezeu Fiul - Evr.1,1)

3. 1. Noţiunea de "Noul Testament" • Prima colecţie de cărţi sfinte, care se încheiase în sec. V î.d.Hr., a fost numită în greaca vorbită pe vremea Mântuitorului diaq»kh (legământ). • La apariţia colecţiei a doua de cărţi sfinte - B…blia nšaj diaq»khj ( kain¾j diaq»khj ) cărţile Legământului Nou - Legământul Nou). • Numirea de diaq»kh - a apărut în momentul în care autorii Septuagintei (prima traducere grecească a cărţilor sfinte cinstite de iudei – sec III i.Hr) au tradus cuvântul ebraic „berit »,  care însemnează "legământ", "învoială", "pact", prin cuvântul grecesc diaq»kh

4. Pe la mijlocul sec. II d.Hr. - Sfânta Scriptură a fost tradusă în limba latină (Itala), grecescul diaq»kha fost tradus prin latinescul "testamentum". • justificare în citatul din Evrei 9,15, unde diaq»khare sensul de "dispoziţia din urmă". • moartea Mântuitorului pe cruce a încheiat cu omenirea un aşezământ nou, care rămâne definitiv, deoarece, Cel care l-a încheiat, a murit.

5. 2. Necesitatea studiului Noului Testament • un studiu complex şi sistematic al Noului Testament, trebuie să ia în considerare câteva aspecte: a -necesitatea studiuluiîmprejurărilor externe ale apariţiei textului, a limbii în care a scris autorul, a culturii epocii sale, sau a sa personală, a stării de spirit în momentul scrierii etc. b - dificultatea traducerii textului originar dintr-o limbă veche, care nu se mai vorbeşte şi din a cărei vocabular, grecii de azi, mai folosesc doar jumătate.

6. c -textul sfânt cuprinde pe lângă adevăruri naturale şi adevăruri supranaturale - descoperite aghiografilor fie prin vedenii, fie prin acţiuni şi imagini simbolice, fie prin pilde, asemănări etc., aşa încât pe unele nici chiar autorii nu le-au putut descifra deplin. Aplicând la descifrarea acestor expuneri doar regula generală a sensului literal, uşor se poate ajunge în erori. d - multe din adevărurile de credinţă -depăşesc raţiunea

7. Problema restabilirii unui text cât mai aproape de originar şi a interpretării lui corecte, a devenit azi o preocupare de bază a teologiei, în general, şi scopul imediat al Studiului biblic, în special. • Origen, la abia două secole numai de la apariţia acestei dumnezeieşti opere se întreba: Cine sunt autorii cărţilor sfinte? Ce cultură au avut? Ce înţeles au dat ei anumitor cuvinte? De unde diferenţele, nu puţine, de la text la text, de la traducere, la traducere? etc

8. 3. Disciplinele Studiului Noului Testament 1. Introducerea sau isagogia cărţilor Noului Testament • Obiectul introducerii - de a urmări istoria cărților sfinte din momentul apariţiei lor până în zilele noastre. • Are 2 părți - partea generală - istoria canonului Noului Testament; istoria textului Noului Testament; istoria traducerilor Noului Testament. - partea specială - problema autorului, împrejurările scrierii, scopul, destinatarii, limba scrierii, autenticitatea, integritatea ei etc.

9. 2. Arheologia biblică - o disciplină mai nouă - oferă informaţii privind împrejurările sociale, geografice, politice, culturale, religioase ale timpului scrierii şi apariţiei cărţilor canonului Noului Testament. 3. Istoria şi gramatica limbii originare (greceşti) a Noului Testament. 4. Istoria epocii Noului Testament - stabileşte cadrul istoric al datelor şi evenimentelor cuprinse în cărţile Noului Testament, în funcţie de istoria poporului iudeu şi a lumii greco-romane (de la Alexandru cel Mare, până la ultima mare răscoală iudaică - sec. IV î.Hr. - 135 d.Hr.).

10. 5. Hermeneutica biblică - începuturile acestei discipline biblice îşi are rădăcinile în sec. II, în lucrarea episcopului Meliton de Sardes - h kleij (170 d.Hr) - obiectul hermeneuticii - fixarea principiilor şi a regulilor cu ajutorul cărora să se poată realiza o exegeză corectă a textului sfânt Hermentica se împarte în trei capitole mari: - Noematica - teoria sensurilor Sf. Scripturi - Euristica - aflarea şi identificarea sensurilor în diferite texte biblice. - Proforistica - aplicarea sensului celui mai potrivit textelor biblice, dificil de interpretat.

11. 6. Exegeza sau interpretarea Noului Testament - cea mai veche şi cea mai importantă dintre disciplinele Studiului biblic. - pilda Semănătorului –"Tâlcuieşte-ne nouă pilda aceasta" (Mt.13, 36). 7.Teologia Noului Testament - o sistematizare a adevărurilor de credinţă evidenţiate de textele sfinte.

12. 4. Împărţirea cărţilor Noului Testament • Cea mai veche grupare - sec. II - Evanghelii şi Apostol • Mai recentă - în 3 grupe, după cuprinsul cărţilor şi după genuri literare: a) cărţi cu caracter istoric - Sf. Evangheliiși Faptele Apostolilor – b) cărţi cu caracter didactic-doctrinar -Epistolele Sf. Pavel şi Epistolele soborniceşti. c) cărţi cu caracter profetic -Apocalipsa,descriind prin acţiuni simbolice, vedenii şi descoperiri supranaturale prezentul şi viitorul Bisericii lui Hristos în lupta definitivă cu puterea celui rău şi victoria deplină asupra acestuia.

13. Împărțirea pe capitole și versete: - capitole - sec. XIII, de la cardinalul Ştefan Landgton (+1228) - după apariţia tiparului, a fost adoptată în toate ediţiile tipărite ale Bibliei. -versete- editorul Robert Ştefan, care o introduce în ediţia Vulgatei din 1548.

14. 5. Metode de cercetare Scopul urmărit în Studiul Noului Testament este: • a - de-a stabili un text al Noului Testament cât mai aproape de textul originar, prin cercetarea şi comparaţia manuscriselor, a lecţionariilor, citatelor şi traducerilor din primele secole creştine, cu ajutorul filologiei comparate, paleografiei şi arheologiei. • b - de a scoate înţelesul autentic exprimat de autorii Noului Testament în scrierile lor.

15. Metode : - metoda istorică şi care domină până la sfârşitul sec. XVII. În folosirea acestei metode, părerile Sfinţilor Părinţi, sunt supremul argument. - metoda critică istorică inaugurată de Richard Simon prin trei lucrări ale sale apărute la Rotterdam între 1689-1693. - metoda "istorico-critică“ – sec. XVIII - o îmbinare a metodei istorice cu cea critică - întrebuinţată până azi.

16. În Protestantism, din metoda inaugurată de Richard Simon se dezvoltă trei metode mai însemnate: • 1 - metoda critico-istorică, adoptată de protestantismul conservator şi reprezentată în domeniul biblic prin Fr. Delitzsch, Th. Zahn. B.Weiß etc. Deosebirea faţă de metoda istorico-critică este că se dă întâietate cercetărilor critice cu mijloace ştiinţifice asupra textului, dovezile istorice venind numai ca o confirmare a rezultatelor obţinute. • 2 - Metoda critică liberală (critică negativă), cu principalele două şcoli: - şcoala tübingiană extremistă, întemeiată de F.Chr.Baur, având urmaşi pe Zeller, Renan - şcoala neocritică întemeiată de A. Ritschl cu urmaşii Hilgenfeld, Julicher, Wrede etc. Prin această metodă, cărţile Noului Testament sunt cercetate ca şi oricare alte cărţi ale literaturii universale, inspiraţia este contestată, dovezile patristice sunt nesocotite.

17. Noi direcţii în interpretarea Sf. Scripturi - interpretarea existenţialistă - interpretarea profund psihologică - interpretarea feministă - interpretarea materialistă - interpretarea sociologică - interpretarea contextuală - interpretarea intertextuală etc.