Download
1 / 25
320 likes | 742 Vues
Mitul creatorului. Glosar. Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credinţele popoarelor antice, despre originea universului şi a fenomenelor naturii, despre zei şi eroi legendari .
E N D
Glosar • Mituleste o povestire fabuloasă care cuprinde credinţele popoarelor antice,despre originea universului şi a fenomenelor naturii,despre zei şi eroi legendari. • Simbolul –semn,obiect,imagine care reprezintă indirect (in mod convenţional sau în virtutea unei corespondenţe analogice)un obiect,o fiinţă,o noţiune,o idee,un sentiment. • CREATORUL-persoană care creează,care fundează ceva. • Arta poetica –text ce exprimă concepţia despre creaţie,condiţia Creatorului şi menirea artei.
Texte suport • MEŞTERUL MANOLE- Lucian Blaga • MISTREŢUL CU COLŢI DE ARGINT- Ştefan Augustin Doinaş • NOAPTEA DE DECEMVRIE- Alexandru Macedonski • GLOSSA- Mihai Eminescu • PLUMB-George Bacovia • SCRISOAREA I –Mihai Eminescu • TESTAMENT-Tudor Arghezi • FLOARE ALBASTRĂ- Mihai Eminescu • LUCEAFĂRUL-Mihai Eminescu
CREATORUL Tema Creatorului ca model exemplar de la începuturile ei şi până în contemporaneitate străbate literatura. De-a lungul timpului,Creatorul a fost considerat rând pe rând,un ales,o voce a demiurgului,un privilegiat şi un răzvrătit. Filosofi,psihologi, scriitori de marcă au contribuit,într-un fel sau altul,la realizarea unui profil mitico-legendar al acestuia.
Valorificand Mitul Jertfei pentru Creatie,armonios reconstruit, Lucian Blaga, ilustreaza conditia creatorului scindat intre marile iubiri: Mira, simbol al vietii, al dragostei si al puritatii omenesti si Biserica, simbol al vocatiei creatoare. Astfel, Manole este macinat pe de-o parte de pasiunea lui arzatoare pentru constructie, pe de alta de imensa dragoste pe care o poarta Mirei.
Numai prin disparitia creatorului se poate realiza o opera durabila, nemuritoare . Din această cauză creatorul trebuie sa sacrifice orice legatura care obliga, pentru a se dedica exclusiv creatiei. Creatia presupunesacrificiul suprem.
Drama creatorului care sugereaza dualitatea fiintei umane ce va trebui sa-si implineasca destinul este magistral ilustrata prin descrierea zidirii femeii iubite. Având la temelie sacrificiul creatorului sau, zidul Bisericii va rezista si va fi unic, asa cum si Manole va trai vesnic prin puterea sa de renuntare. El se va intoarce impotriva propriei creatii, dorind sa o darame pentru a-si putea scoate iubita sotie, dar biserica nu mai apartine acum creatorului, ci eternitatii.
Sacrificiul pentru o idee sau atingerea absolutului prin creatie o intalnim in doua poeme apartinand unor epoci diferite: ,,Noapte de decemvrie” scrisa de Macedonski, teoretician al simbolismului, si ,,Mistretul cu colti de argint” scrisa de Stefan Augustin Doinas.
Noaptea de decemvrie De Alexandru Macedonski Amplul poem debuteaza cu imaginarea spatiului restrans, limitat la camera umilă a poetului,in care acesta isi duce existenta avand totusi revelatia absolutului.
Propunând o problematică etico-filozofică, fixează condiţia omului de geniu într-o lume prea îngustă pentrua înţelege aspiraţiile acestuia Cele două personaje construite antitetic ilustrează dualitatea fiinţei umane care deşi are tentaţia absolutului trebuie să Învingă toate obstacolele.
Emirul strabate in linie dreapta pustiul si moare inainte de a -şiîmplini visulIn acelasi timp, Pocitan, urmand o cale ocolita, bucurându-se de umbră şi răcoare, ajunge la Meka
Semnificatii si simboluri:Emirul - credinta nestramutata intr-un ideal, capacitatea de a ramane fidel drumului ales.Pocitan- drumeţul pocit - omul lipsit de aspiratii inalte.Meka- absolutul.
Mistretul cu colti de argint,de Ş. A. Doinaş Dezvoltand motivul literar al vanatorii initiatice ilustreaza tema cautarii absolutului. Simboluri: Printul -omul superior cautand idealul. Servitorul-fiinta obisnuita incapabila sa observe puncte de stralucire pe fundalul lumii fantastice.
,,Ca si in poezia ,,Noapte de decembrie” si aici este vorba de un idealism in sensul moral de obstinatie in urmarirea unui tel ideal si de jertfa ce intra in chip necesar la temelia oricarui vis. Printul este deci creatorul, idealul, Mecca lui. In planul creatiei ar putea fi vorba despre perfectiunea artei.Creatorul nu ajunge sa cucereasca idealul si este ucis de idealul in care crede.”EugenSimion
SCRISOAREA Ide M. EminescuTema - condiţia geniului Poem filozofic de factură romantică,ilustrează condiţia omului de geniu în ipostaza savantului, în raport cu timpul şi societatea, surprinde totodată geneza,evoluţia şi stingerea Universului.
În partea a treia a poemului se creionează printr-o antiteză memorabilă portretul savantului, ce simbolizează superioritatea omului preocupat de problemele grave ale Universului. ,,Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi, Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul in urechi; Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic Universul fără margini e în degetul lui mic.’’
Sub înfăţişarea umilă descoperim forţa demiurgică a gândirii care-i permite să călătorească mii de ani pentru a vedea cosmogonia, evoluţia universului si extincţia acestuia.
Speranţele geniului de a-i fi recunoscute meritele sunt însă irealizabile,iar destinul său este nefericit: căzut din înalta armonie cosmică,bătrânul savant nu găseşte aici decât răutate. Pot fi identificate teme si motive literare:nefericirea geniului,naşterea şi prăbuşirea lumilor cereşti,antiteza dintre timpul universal, infinit şi timpul uman, derizoriu.
De-oi muri îşi zice-n sineAl meu nume o să-l poarteSecolii din gură-n gurăŞi l-or duce mai departe Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel, Nu slăvindu-te pe tine...lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă. ...................................................................... Neputând să te-nţeleagă crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subţire.
Incapabili săîlînteleagă, urmaşii nu vor avea nici puterea de a-I recunoaşte meritele, de aceea, bătrânul dascăl trebuie să se resemneze, să se izoleze în lumea ideilor pure. Poate vreun pedant cu ochii cei verzui peste un veac ........................... Aticismul limbii tale o să-l pună la cântari, Colbul ridicat din carte-ţi l-o sufla din ochelari Şi te-o strânge-n două şiruri, aşezându-te la coadă, În vreo notă prizărită sub o pagină neroadă.
PLUMB Realitatea exterioară Propune două planuri: Planul trăirilor eului liric
Se conturează şi al doilea plan poectic-lumea lăuntrică; în acest univers de plumb, eul poetic se simte închis într-un metaforic cavou La un prim nivel de interpretare tema o reprezintă moartea,universul creat aici, fiind unul funerar.
Cavoul - metaforă simbol al lumii limitate, incapabile să recunoască meritele creatorului sau ale operei de valoare.
METAFORELE ,,sicriele de plumb’’, ,,flori de plumb’’, ,,coroane de plumb’’ ,,amor de plumb’’ , ,,aripele de plumb’’ redau imaginea unui univers agonizant,lipsit de culoare pe care nici sentimentul iubirii nu-l mai poate evita.
