Echipa 1

1. Echipa 1 CeusanCatalin Katona Monica NemesCamelia Petra Dorina

2. Cernobîl este un oraș părăsit din Ucraina nordică, în regiunea Kiev, în apropiere de frontiera cu Belarus, la 51°16′N, 30°13′E. • Orașul a fost părăsit în anul 1986 din cauza calamității nucleare de la Centrala Atomoelectrică Cernobîl, care se află la 14,5 km spre nord-vest de localitate. Centrala electrică a fost denumită după oraș și s-a aflat în raionul Cernobîl, iar locatitatea și centrala n-au fost conectate direct. În timpul construirii centralei, un oraș denumit Pripiat a fost construit pentru lucrători. • Chiar dacă orașul este în principal nelocuit, câțiva oameni trăiesc încă acolo. Case ocupate nu sunt diferite față de cele nelocuite, însă pe ele se află scrieri care declară că „proprietarul acestei case trăiește aici”. De asemenea, lucrători în patrulă și personalul administrativ al zonei de alienație sunt staționați în oraș pentru paza temporară. • Înainte de accident, orașul a avut o populație de aproximativ 14.000 locuitori.

4. Cernobîl a fost un sat regal în Marele Ducat al Lituaniei în secolul XIII, în ținutul Kiev care acum face parte din Ucraina. A fost acordat ca o țară feudală lui Filon Kmita, un căpitan al cavaleriei regale, în anul 1566. Provincia în care s-a aflat Cernobîl a fost cedată Regatului Poloniei în 1569, și după aceea, anexată de Imperiul Rus în anul 1793. • Înainte de secolul XX Cernobîl a fost locuit de țărani ruteni și polonezi, și de asemenea, de o mare comunitate evreiască. În timpul Primului Război Mondial, satul a fost ocupat de germani și, în timpul războielor civile dintre 1917 și 1920 – de Armata Poloneză și Armata Roșie. În anul 1921 Cernobîl a devenit parte a Republicii Sovietice Socialiste Ucraineane. • Între 1929 și 1933 Cernobîl a avut de suferit foarte mult datorită masacrelor din timpul campaniei de colectivizare a lui Stalin și foametei care i-a urmat. Comunitatea poloneză din Cernobîl a fost deportată în Kazahstan în 1936 și cea evreiască a fost exterminată în timpul ocupației germane între 1941 și 1944. • După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Cernobîlul a devenit o parte a Ucrainei – națiunii independente.

6. Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrică Cernobîl, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla la 51°23′23″N, 30°5′58″E, în apropiere de orașul părăsit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale. • Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie nucleară, încetinind extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să devină mai puțin secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus au fost supuse decontaminării continue și substanțiale. E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau incomplete și ulterior autoritățile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiație” din certificatele de deces. • Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați în 2002.

7. Camera de comandă a reactorului 4 – locul unde operatorii au privit înmărmuriți cum reactorul scapă de sub control.

8. Reactorul 4 întimpulconstrucției

9. Fum încărcat cu particule radioactive se ridică din resturile reactorului 4

10. Una dintre primele imagini ale reactorului distrus, luată de Igor Kostin la câteva ore după accident

11. Norul ucigaş • Particulele radioactive emise în timpul exploziei, au fost deplasate spre nord de vânt. În noaptea de 26 spre 27 aprilie au străbătut peste 1.000 de km, ajungând deasupra Rusiei. Apoi, deasupra Biolorusiei şi a Mării Baltice. Pe 28, otrava a ajuns în Suedia, unde este detectată creşterea nivelului de radioactivitate lângă una dintre centralele atomoelectrice din Forasmuch, din estul Suediei. Comunitatea europeană a fost imediat alertată. Se întampla la 3 zile după accident, în timp ce Gorbaciov încă încerca să adune informaţii. În tot acest timp, în reactorul distrus, 1.200 de tone de magmă fierbinte continua să ardă la 300ºC, degajând gaze şi praf radioactiv în atmosferă. Pe 1 mai, vântul îşi schimbă direcţia, contaminând Kievul. Populaţia e încă neinformată. Un articol mic, în josul paginii 3 a ziarului Pravda, minimalizează pericolul şi precizează ca pericolul a trecut. Aşa că oamenii ies la clasica paradă de 1 Mai muncitoresc. O paradă ce întâmpina moartea, o defineşte scurt Igor Kostin.

13. Bioroboți curățând resturile radioactive ale reactorului 4 de pe acoperișul reactorului 3

14. „Întâmplări” după destrămarea Uniunii Sovietice • Puţini ştiu că după destrămarea Uniunii Sovietice, centrala nucleară de la Cernobîl a mai fost martora unor serii de „incidente”. Astfel, la finele anului 1991, ziare precum România liberă titrau un alt dezastru a fost evitat la timp. Despre ce era vorba concret? Din informaţiile ce au „răsuflat” în mass-media vremii se pare ca un incendiu s-ar fi declanşat în sala turbinelor a reactorul nr. 2, lucru ce a antrenat o accelerare incontrolabilă a turbinei. Vibraţiile au fost atât de puternice încât au provocat prăbuşirea acoperişului, deteriorând pompele hidraulice de răcire a inimii reactorului nuclear. Din această cauză, temperatura lui a crescut foarte mult. Pentru a limita dezastrul, inginerii au improvizat o pompă de joasă presiune pentru a injecta lichid de răcire în reactor. Patru ani mai târziu, mai exact în noiembrie 1995, un incident grav a avut loc din nou la Cernobîl, în reactorul nr. 1. Ca o coincidenţă, ambele incidente au avut loc cu puţin timp înainte de închiderea respectivelor reactoare nucleare…