G ÂNDIREA

1. GÂNDIREA Procese, funcții, analize

2. Prezentare generală • Gândirea se definește ca proces cognitiv central ce distinge esenţialul de fenomenal, concretul de senzorial, prin intermediul abstractizării și generalizării coordonate în acțiuni mentale. • Extrage și prelucrează informații despre relațiile categoriale și determinative în forma conceptelor, judecăților și raționamentelor. • Pe plan ideativ→ ajută la cunoaşterea evenimentelor viitoare → conduita prospectivă • Are caracter abstract: identificarea esenţialului şi generalului, edificarea relaţiilor. • Operaţiile gândirii: • analiza; • sinteza; • comparaţia; • abstractizarea; • concretizarea; • generalizarea.

3. Interdependența operațiilor gândirii (1) • Operaţiile enumerate sunt interdependente: • orice analiză presupune comparaţie şi sinteză • generalizarea = o formă superioară de sinteză • abstractizarea = analiză prin sinteză • Contează: • motivaţia, • scopul, • acţiunea practică → operaţiile gândirii nu se detaşează de practică • Gândirea (prin acţiunea mentală) realizează cunoaşterea: pe baza confruntării între cunoştinţele vechi şi informaţiile noi (necunoscute); • Situaţia problematică = transformarea necunoscutului în cunoscut

4. Interdependența operațiilor gândirii (2)

5. Gândirea – aspecte ontogenetice (1)

6. Gândirea – aspecte ontogenetice (2)

7. Gândirea – aspecte ontogenetice (3) • Particularități la preșcolari:

8. Gândirea – aspecte ontogenetice (4) La şcolari: • modalităţi de a înţelege şi a opera raţional - observaţia, intuiţia; • cititul deschide calea spre elemente ştiinţifice, social – istorice; • situaţiile problematice sunt rezolvate prin algoritmi; • înţelegerea: activitate cognitivă prin care se descoperă relaţii, • depăşeşte simpla receptare a cunoştinţelor, • este un proces activ de construcţie mentală, • iniţial este intuitivă, nemijlocită, operează cu imagini, reprezentări, • ulterior devine mijlocită, operează cu noţiuni, sesizează relaţiile; • iniţial presupune înţelegerea întregii probleme, fără sesizarea esenţialului, • ulterior – înţelegere logică şi generalizare; • se formează sisteme noţionale; • se sesizează reversibilitatea: obiect concret – noţiune; • se face trecerea progresivă: acţiune cu obiect → acţiune mentală (operaţie abstractă);

9. Gândirea – aspecte ontogenetice (5) La școlari:Galperin sesizează 5 etape în dezvoltarea acţiunilor mentale

10. Gândirea – rolul și importanța asocierilor În gândire, un rol important îl au asocierile = legături temporare: • prin contiguitate – între obiecte ce coexistă în timp şi spaţiu; • prin asemănare – între obiecte asemănătoare; exemplu: asonanţă – omonimele (asemănătoare ca formă, deosebite prin conţinut), rimă; • prin contrast – între noţiuni cu conţinut opus; ex.: bine – rău; • prin cauzalitate; • Gândirea asociativ – logică: • predomină asociaţiile după conţinut şi cauzalitate; • ceea ce se doreşte exprimat se pune în fraze scurte; • Gândirea asociativ – mecanică: • asociaţii prin contiguitate, asemănare, asonanţă, ritm; • fraze lungi, ocolite; • noţiuni concrete, încărcate afectiv;

11. Tulburările cantitative – de ritm şi coerenţă • 1. Accelerarea ritmului ideativ

12. Tulburările cantitative – de ritm şi coerenţă • 2. Încetinirea ritmului ideativ:

13. Tulburările calitative (de conținut)

14. Tulburările calitative (de conținut).Ideea Dominantă • Ideea dominantă: • după o discuţie, lectură, spectacol => o idee inedită • vine cu implicaţii care, pentru pacient, au o semnificaţie importantă = susceptibilitatea insului la acea idee) • se detaşează de celelalte şi se impune gândirii; • fenomenul este reversibil; • se încadrează în spectrul normalului; NEVROZE – idee dominantă – PSIHOZE

15. Tulburările calitative (de conținut). Ideea obsedantă (1)

16. Tulburările calitative (de conținut). Ideea obsedantă (2)

17. Tulburările calitative (de conținut). Ideea obsedantă (3) Fobiile - „Grădină cu rădăcini greceşti” a lui Devaux şi Logre:

18. Tulburările calitative (de conținut).Impusliunile (1) • Acte particulare, lipsite de raţiune, inacceptabile, ridicole, manifestarea lor liberă ar avea consecinţe negative: • subiectul se opune, • se încarcă emoţional, • apar teamă şi panică; • Compulsiune = teama de a nu da curs tendinţei impulsive, legate de anumite idei obsesive contrastante (care contrazic flagrant convingerile) • pacientul recunoaşte aspectul parazitar, are voinţă să se stăpânească • astfel, compulsiunea nu se transformă în act impulsiv; • teama există atât timp cât pacientul este în situaţia respectivă (ex.: compulsiunea defenestrării trece la parter, compulsiunea pruncuciderii trece dacă mama nu e singură);

19. Tulburările calitative (de conținut).Impusliunile (2) Pacienţii îşi iau măsuri de apărare:

20. Tulburările calitative (de conținut).Ideea prevalentă (1)

21. Tulburările calitative (de conținut).Ideea prevalentă (2) • Hipocondrie = când ideile obsedante sau prevalente sunt orientate asupra modului în care funcţionează organele; • deşi antrenează şi elementele afectivităţii, voinţei şi percepţiei (percepţia tulburărilor organice cu o oarecare conştienţă a irealităţii lor), natura ei este ideatorie; • Ideea hipocondriacă: • include aspecte multiple ale personalităţii, • nu realizează o boală ca atare, ci numai „stări hipocondriace” • simpla preocupare pentru funcţionarea organelor poate deveni obsedantă, însoţită de teamă, • poate subordona celelalte idei (idee prevalentă ); • când prin interpretare se detaşează de real => idee delirantă;

22. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – ASPECTE GENERALE

23. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL SISTEMATIZAT

24. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL NESISTEMATIZAT

25. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL NESISTEMATIZAT (1) Conținutul delirului nesistematizat:

26. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL NESISTEMATIZAT (2) Ideile delirante expansive: macromanice, pe fond afectiv expansiv, euforic

27. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL NESISTEMATIZAT (3) Ideile delirante depresive

28. Tulburările calitative (de conținut).Ideea delirantă – DELIRUL NESISTEMATIZAT (4) Ideile delirante mixte (combinate)– nu semnifică mixtura ideativă sau multiplicitatea temelor delirante, ci ambiguitatea tonalităţii afective: a. Ideile de interpretare (Sérieux, Capgras): - aspectul ideativ rămâne o caracteristică generală a tuturor ideilor delirante; - tendinţă excesiv analitică - tendinţa interpretativă se aplică: • evenimentelor exogene: • evenimentelor endogene b. Ideile de gelozie, erotomanie (Clérambault): - ideile de gelozie, erotomanie - se dezvoltă în lanţ pornind de la o verigă princeps şi realizând un sector delirant al vieţii psihice - pe când ideile de interpretare se dezvoltă în reţea c. Ideile de persecuţie - Michaux le include aici, căci nu pot fi niciodată detaşate de anxietate d. Ideile de influenţă - ca şi cele de relaţie = variante ale delirului de interpretare; convingerea că se află sub imperiul unor forţe xenopatice, străine personalităţii insului e. Ideile metafizice - convingerea că elucidează originea vieţii, lumea, sufletul, reîncarnarea, metempsihoza

29. Tulburările calitative (de conținut).Alte tipuri de delir – apariția, mecanismul, cauzele

30. Tulburările calitative (de conținut).Alte tipuri de delir – apariția, mecanismul, cauzele

31. Cercetarea gândirii • Depinde de vârstă, instruire, profesie. • Presupune: • a compara obiecte, noţiuni, • asemănări, deosebiri • prin analiză, sinteză; • evidenţierea esenţialului şi particularului; • Generalizarea, compararea <=> sortarea imaginilor; • Abstractizarea, concretizarea: • să înţeleagă definiţii, noţiuni matematice, • exemplificări, • să înţeleagă proverbe, zicale, texte, probleme, • să emită judecăţi, raţionamente.