Proiect REMOR

1. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Implicatiile psihologice ale divortului parintilor asupra dezvoltarii copiilor. Consecintele neachitarii creantelor de intretinere Una dintre cele mai traumatizante experiente pentru un copil este divortul parintilor sai. Este una dintre intamplarile nefericite ale vietii, care isi lasa amprenta asupra unui suflet tanar si impresionabil, marcandu-l, intr-un anumit fel, pentru toata viata. Impartirea custodiei este adesea o lupta intre cei doi parinti si, de foarte multe ori, singurul care are de suferit cel mai mult este copilul.

2. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR • In ultimii 20 de ani familia monoparentala a devenit un fapt mult mai intalnit decat familia nucleara (formata din mama, tata si copil). In ziua de azi vedem tot felul de familii monoparentale: formate doar din mama, doar din tata, doar din bunici. • Viata intr-o familie monoparentala poate fi foarte stresanta pentru copil si parinte. Parintele singur poate fi depasit de responsabilitatile cresterii unui copil, pastrarii unui serviciu, achitarii facturilor. Veniturile financiare sunt mult mai reduse in cazul unui singur parinte. • Parintele singur se confrunta cu mult mai multe probleme si presiuni decat familia nucleara. O parte din acestea sunt: • Vizitele si problemele legate de custodia copilului • Efectele conflictului continuu dintre parinti • Mai putine ocazii pentru parinte si copil de a petrece timp impreuna • Efectele divortului asupra performantelor scolare ale copilului si asupra relationarii acestuia in grupul de egali • Problemele cauzate de noii parteneri / partenere ale parintelui

3. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Oferind copilului un climat de profunda securitate in conditiile caruia se poate dezvolta armonios, grupul familial ii confera tot-odata un ideal de sine, o imagine linistitoare a propiului eu, un antidot pentru nelinistile sale interioare. Numai o familie unita si care prezinta conduite armonioase ale membrilor sai este capabila sa asigure un climat educativ propriu dezvoltarii conduitelor normale si pozitive ale copilului, deoarece identificarea cu ambii parinti, imitarea comportamentului acestora si insusirea pe aceasta baza, a unor convingeri si atitudini favorabile solicita imperios un potential functional definit de integralitate si coerenta care sa asigure complementaritatea rolurilor si sarcinilor familiale. Cand unele functii ale familiei sunt deterioare sau absente, apar traume sufletesti pe care copilul le resimte in modul cel mai acut cu putinta, la nivelul constiintei sale morale in curs de formare. Intetionat sau nu, sistematic sau spontan, parintii exercita si influente in plan moral, constituindu-se asa numita “Constiinta morala” primara, care actioneaza ca un fel de “voce” a parintilor, asigurand pe de o parte reglarea conduitelor, iar pe de alta parte o anumita securitate afectiva a copilului.

4. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR In familiile destramate sau caracterizate prin lipsa de armonie a parintilor au fost identificate mai multe cazuri de copii cu defecte de vorbire, tulburari nervoase si de caracter, perturbari sau retardari in dezvoltarea intelectuala si scolara si chiar perturbari ale moralitatii ceea ce demonstreaza ca exista o stransa legatura intre asa-zisa “patologie a copilariei mici” si psihologia sau comportamentul parintilor. Exista si alte situatii familiale similare care favorizeaza tendinte caracteriale pregnant deviante: copilul minte in permanenta, savarseste acte de furt, demonstreaza agresivitate, este iritabil, lipsit de sensibilitate, dovedindu-se ceea ce se numeste “copil dificil”. Aceste conduite deviante dezvoltate inca din perioada de preadolescenta constituie premisa formarii unei constiinte morale deficitare, care poate stimula ulterior copilul la savarsirea unor acte cu caracter antisocial.

5. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR • Diferentele inregistrate in comportamentul moral si in valorile morale ale copiilor de aceeasi varsta se explica cel mai adesea prin diferentele inregistrate in practicile parintilor in materie de educatie. • Ocupandu-se de dezvoltarea judecatilor morale la copil ca parte integranta a procesului de dezvoltare cognitiva oferita de procesul educatiei parentale, Jean Piaget distinge trei faze: • realista, in cursul careia regulile morale sunt vazute de copil ca externe lui si existand in sine, fiind absolute si neschimbatoare; • egocentrista, in cadrul careia copilul accepta obligatia de a se conforma regulilor, dar nu simte ca a luat parte la crearea lor, motiv pentru care va incerca sa le schimbe conform intereselor sale; • faza cooperarii si a respectului mutual, in care are loc internalizarea moralitatii (“morala reciprocitatii”) si acceptarea ei ca mod de reglementare a propriului comportament si a comportamentului altuia.

6. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR • Concluziile care rezulta din conceptia lui Jean Piaget sunt: • Cunoasterea morala este baza actiunii morale, astfel incat nici un copil nu-si poate dezvolta o moralitate matura pana nu a trecut printr-o “morala a constrangerii”. • Influentele familiei si ale parintilor trebuie dublate cu cele ale factorilor din afara; astfel, cu cat copilul este mai bine integrat intr-un grup de prieteni, cu atat isi va dezvolta mai puternic o morala a reciprocitatii care valideaza de fapt adevarata dimensiune a comportamentului sau moral autonom. • A fi parinte este deci mai mult decat o simpla calitate fata de care ne putem exalta. Ea presupune experienta, pricepere, rabdare, cu alte cuvinte toate insusirile care se cer pentru exercitarea unei adevarate profesii ”profesia de parinte”. Iar pentru realizarea unor performante existenta unui climat familial favorabil si armonios si competenta in educatie reprezinta premise de baza.

7. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR De-a lungul timpului au existat numeroase controverse pe tema influentei familiale asupra dezvoltarii copilului. Unii specialisti considera ca parintii nu au un rol primordial în conturarea personalitatii tânarului, în timp ce altii sunt de parere ca mediul familial este definitoriu. Pe aceeasi linie, au existat si exista înca discutii referitoare la influentele negative pe care le are sau nu familia monoparentala (sau absenta ei) asupra copilului. Daca în trecut familia monoparentala (cu un singur parinte) era privita cu rezerve, în prezent, specialistii si nu numai afirma ca este preferabil ca tânarul sa creasca cu un singur parinte decât într-o familie aparent unita si cuprinsa în permanenta de certuri si dispute conjugale. Desi nu s-a ajuns la o concluzie categorica în ceea ce priveste efectele familiei dezorganizate asupra copiilor, sunt imposibil de combatut unele dificultati ce apar în astfel de situatii. În societatea actuala se vorbeste din ce în ce mai des despre eliminarea diferentelor dintre feminin si masculin însa este putin probabil sa se poata înlatura diferentele dintre rolul matern si cel patern.

8. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Divortul, abandonul caminului de catre unul dintre parinti, de cele mai multe ori tatal, separarea propriu-zisa a parintilor, adoptia realizata de o persoana singura, decesul sau nasterea unui copil nelegitim sunt tot atâtea situatii în care copilul este nevoit sa se adapteze unui mediu familial restrâns care îl poate înlocui cu greu pe cel anterior. Cresterea si dezvoltarea copilului în cadrul unui astfel de mediu lasa de cele mai multe ori urme adânci în evolutia sa psihica iar absenta unuia dintre parinti este resimtita la cote înalte. Daca în cazul familiei întregi responsabilitatile sunt împartite între cei doi parinti si se completeaza, parintele singur este nevoit sa îsi asume dublu rol încercând sa substituie absenta celuilalt, afectând astfel si îndeplinirea obligatiilor proprii.

9. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Tatal singur mai diminueaza spiritul autoritar, devine mai protectiv si grijuliu, acorda o mai mare atentie nu atât aspectelor disciplinare cât mai ales celor legate de educatia propriu-zisa. De cele mai multe ori, pentru a înlocui lipsa mamei, el apeleaza la diferite persoane din afara familiei propriu zise pentru ajutor: bunici, matusi, etc. În cazul fiicelor astfel crescute, acestea devin „stapâne si mame” ale casei asumându-si îndatoriri cu mult peste capacitatile unui tânar. Ele vor fi cele care îngrijesc fratii mai mici, fac curatenie, mâncare, ofera suport emotional tatalui. De multe ori se întâmpla ca tânarul sa îsi piarda rolul de protejat si sa devina partener, confident si chiar sustinator moral al parintelui. El este supus unei maturizari pentru care nu este pregatit si care îi poate afecta serios dezvoltarea. Conflictele ce vor aparea în familia monoparentala tind sa imite vechile conflicte maritale: „semeni cu taica-tu”, „parca ai fi maica-ta”, etc. Copilul este presat sa preia rolul celui absent dar, în acelasi timp, poate fi pedepsit deoarece se comporta ca fostul sot.

10. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR În cazul mamelor singure dificultatea cea mai des întâlnita este cea de ordin material. Încercând sa suplineasca veniturile care ar fi fost aduse de tata, mama ajunge sa se suprasolicite si astfel nu mai poate acorda suportul emotional necesar copilului. De asemenea, încercând sa detina macar într-o anumita masura autoritatea specifica tatalui, diminueaza gesturile de afectiune privand astfel copilul de caldura specific materna. Parintele singur resimte adeseori sentimentul de neputinta: „nu mai pot; nu stiu ce sa fac sa nu mai simta ca nu are ambii parinti lânga el”. Cercetarile au aratat ca acei copii ce cresc într-un mediu dezorganizat întâmpina mult mai frecvent probleme în viata sociala, educationala sau chiar la nivelul starii de sanatate.

11. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Lipsa unuia dintre parinti are influente negative începând cu lipsa afectivitatii ajungând pâna la afectarea socializarii si integrarea în societate. Probabilitatea de a identifica abandon/esec scolar sau chiar delicventa este mai mare în acest caz. Tinerii crescuti cu un singur parinte au sanse mai mari sa construiasca la rândul lor o familie asemanatoare celei în care ei s-au dezvoltat. Copiii care asista la despartirea parintilor sunt marcati de numeroase probleme psihologice si relationale. Modul în care îi afecteaza difera în functie de vârsta, sex, mediul familial anterior rupturii, relationarea cu fiecare parinte si cu fratii, prezenta sau lipsa suportului emotional. Cel mai mult sunt afectati copiii care trec prin aceasta experienta la vârste fragede, sub sase ani. Ei tind a deveni mai dependenti, mai neascultatori, mai agresivi, mai putin afectuosi decât cei care se dezvolta într-un mediu familial complet. Întreaga lor dezvoltare este bulversata.

12. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Daca ruptura familiala survine în jurul vârstei de sase-opt ani, iese la iveala o mare tristete, frustrare, confuzie, anxietate, cautarea contactului cu parintele absent. Baietii sunt cel mai vulnerabili în aceasta perioada, la ei întâlnindu-se esec scolar si dificultati de integrare scolara. Pe timp ce trece, despartirea parintilor este privita cu din ce în ce mai multa sobrietate însa experienta lasa urme adânci: sentiment de amenintare si neliniste, deceptie, indignare morala, dispret, rusine. La zece-cincisprezece ani dupa divort se resimte un sleeper efect: copiii de ambele sexe au probleme relationale, traiesc sentimente de anxietate si vinovatie, asteapta atitudini de respingere din partea partenerului si rup frecvent relatiile cu persoanele de sex opus. Alte cercetari arata ca efectele cresterii cu un singur parinte sunt relative. Nu toata lumea face fata în aceeasi maniera situatiei. Resursele materiale si culturale de care dispune parintele singur, modul în care sunt mobilizate, este diferit în fiecare caz. Legatura dintre esecul scolar al copiilor si monoparentalitate este dependenta si de situatia economica a familiei si de nivelul cultural.

13. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Studiile antropologilor au aratat ca, în mod surprinzator, comunicarea parinte-copil este deseori mai buna în familiile monoparentale. Cu toate acestea, pot aparea neajunsuri generate de complexele psihologice ale parintelui, care atrag complexe psihologice ale copilului. Parintele care îsi creste singur copilul simte deseori o stare de frustrare sau disconfort în timpul dialogurilor mai intime cu micutul, chiar daca încearca sa fie foarte sincer. Aceasta usoara anxietate, foarte frecvent neconstientizata, îl face pe micut sa nu aiba curajul sa fie deschis atunci când vorbeste cu parintele. Psihologii danezi considera ca e vorba de un fel de blocaj psihologic complex, generat de o falsa vinovatie resimtita fata de micut. Chiar si eforturile constiente speciale de a înlatura aceasta problema nu dau întotdeauna cele mai bune rezultate, deoarece este vorba de o foarte puternica refulare a expresiei vinovatiei, direct din subconstient.

14. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Teama mamei de comunicare determina o reactie de distantare a copilului. Aceasta creeaza o si mai mare teama de comunicare a parintelui, care la rândul sau va amplifica distantarea copilului. De regula, constientizam situatia atunci când este prea târziu.

15. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Închiderea în sine, adica mutarea întregii vieti reale într-o lume a gândurilor noastre, nu este numai consecinta fricii de comunicare sau a depresiilor. Deseori, parintele ramas singur cu copilul devine mai interiorizat din cauze pur biologice. Neurochimistii belgieni au dovedit ca un parinte care-si creste singur copilul sau copiii îsi antreneaza în mod involuntar instinctul parental. Activarea intensa a zonelor din creier responsabile de instinctul parental creeaza un flux special de serotonine, care blocheaza cea mai mare parte a instinctelor normale, inclusiv asa-zisii centri ai comportamentului social. Ca urmare, parintii devin mai putin exteriorizati, mai putin abili în folosirea limbajului, gesturilor normale ca si a mimicii de comunicare. Micutul observa si respinge un comportament al unui adult care are blocat instinctul social, chiar daca acel adult este aparent foarte comunicativ. Aceasta se datoreaza faptului ca toti copiii sunt „programati” genetic sa recunoasca si sa respinga comportamentul adultilor nesociabili, care pot avea un potential periculos.

16. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Conceptul de “complex al familiei incomplete” a fost introdus anul trecut de psihologul dr. Thomas V. Dallens de la Universitatea Cambridge. E vorba despre starea confuza resimtita de cei care, odata cu despartirea de partenerul de viata, se simt incompleti, invalizi, ratati, desfigurati. Acest fenomen se petrece în 30% din familiile monoparentale în care mama este custodele si în 40% din cazurile în care tatal îsi creste singur copiii sau copilul. Efectul descris de psihologul britanic este asemanator iluziei de durere ce persista dupa pierderea unui brat sau picior. În acest caz, surprinzator, durerea descompletarii sufletesti se reflecta biochimic la nivelul creierului, paralel cu chimia aparitiei depresiei reactive. Astfel, se înregistreaza o secretie excesiva a unor adrenaline ce dezorganizeaza întreg comportamentul de comunicare si mai ales cu cei din familie, inclusiv comunicarea cu propriii copii.

17. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Nu trebuie sa uitati ca o familie completa si perfecta poate fi alcatuita si doar din mama si copil, sau doar din tata si copil, dar atunci cand nici unul din cei doi nu uita de responsabilitatea pe care o are fata de cel mic. Cel mai adesea in cazul separarii, sau divortului si cel mai frecvent in cuplurile care se despart intr-o atmosfera conflictuala, instanta este cea care se ocupa de drepturile celui mic. Stabilirea pensiei de intretinere pentru copil este un drept al copilului si nu al sotului care il creste, deci asupra acestui drept parintele nu poate renunta. Parintii au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copii lor, chiar daca acestia sunt din casatorie, din afara casatorieoi sau adoptati. Drepturile parintesti se exercita numai in interesul copilului.

18. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Parintii au obligatia sa asigure intretinerea copiilor lor, au dreptul si obligatia sa indrume copilul in cadrul familiei, sa asigure conditiile necesare pentru dezvoltarea fizica, psihica si morala a copilului, sa asigure sanatatea si educatia copilului. In urma separarii ar trebui evitate luptele pentru custodia copilului, de obicei acestea ii afecteaza pe toti cei implicati... si in special pe copii. Daca procesul de separare este la inceput, ganditi-va la mediere ca modalitate alternativa de solutionare a problemei divortului. Va poate ajuta sa economisiti o multime de timp si de bani si ajuta si la prevenirea dificultatilor emotionale, prin evitarea unui razboi purtat in public. Va poate ajuta de asemenea pe dumneavoastra si pe fostul sot sau fosta sotie catre planificarea unui viitor de cooperare impreuna ca parinti, ceea ce este un mare beneficiu pentru copiii vostrii. Mediera divortului poate sa fie potrivita sau nu in situatia voastra, dar este o optiune buna de luat in considerarare.

19. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR In ceea ce priveste obiectul acestui Seminar, si anume propunerile Comisiei Europene de uniformizare a procedurilor de recuperare a creantelor de intretinere din statele membre ale Uniunii Europene, doresc sa fac urmatoarele aprecieri din punct de vedere psihologic asupra perceptiei copiilor. In acest sens, in cazul despartirii parintilor urmata de plecarea unuia dintre acestia intr-un alt stat, apare problema achitarii obligatiilor de intretinere. Avand in vedere si faptul ca vizitele din partea parintelui care nu locuieste cu copilul vor fi mult diminuate sau posibil absente, orice dificultati in plata pensiei de intretinere ar putea fi interpretate de copil ca abandon din partea parintelul respectiv.

20. Seminar U.N.B.R. 13 – 14 Martie 2008 I.N.P.P.A. București Calea Văcărești 185 Prezentare: ANCA SÂRBESCU RELEVICI Proiect REMOR Consecintele asupra psihicului in dezvoltare al copilului ale unei astfel de situatii in care parintele plecat in strainatate nu achita pensia de intretinere, pot fi foarte grave. Copilul se poate simti abandonat de acel parinte nu numai din punct de vedere material, dar si afectiv. Avand in vedere aceste aspecte, consider recomandabila adoptarea unei reglementari unitare la nivelul Uniunii Europene care sa permita usurarea procedurilor de punere in executare a hotararilor prin care se stabileste pensia de intretinere. * * * * * * * F I N A L * * *