LEGEA LUI DUMNEZEU

1. LEGEA LUI DUMNEZEU Studiul 10 pentru 6 septembrie 2014

2. DĂTĂTORUL LEGII “El este acela care, în adunarea israeliţilor din pustiu, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.” (Fapte 7:38) În Vechiul Testament, “îngerul Domnului” este Iisus, căruia i se atribuie caracteristici divine, şi este numit “Domnul” (Iosua 5:13-15; Judecători 13:17-20; Zaharia 3:1-2) Acest Înger este cel care i-a apărut lui Moise în rugul aprins (Exod 3:2-6) şi pe muntele Sinai (Fapte 7:38). Isus însuşi este cel care a dat cele Zece porunci şi diversitatea de legi Pe care o găsim în Pentateuh.

3. ISUS A PĂSTRAT LEGEA “Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5:17) Isus nu a venit să încalce legea. Prin învăţăturile Sale şi prin exemplul Său, a venit să dea un înţeles mai profund Legii. “Misiunea Lui era „sa vesteasca o Lege mare si minunata” (Is.42, 21). El trebuia sa arate natura spiritu-ala a Legii, sa prezinte principiile ei mult mai cuprinzatoare si sa lamureasca obligatia ei vesnica… [Isus] a fost o reprezentarea vie a caracterului Legii lui Dumnezeu.” E.G.W. (Cugetări de de Muntele Fericirilor, pag. 49)

4. Legea amplificată Isus a amplificat şi a dat un adevărat sens Legii, bazându-se pe propria autoritate ca dătător al Legii.

5. DURITATEA INIMII “ Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la început n-a fost aşa.” (Matei 19:8) Cum a aplicat Isus conceptul adulterului, condamnat de porunca a 7-a? Matei 5:28-32 Isus ne avertizează că, în realitatea, adulterul implică, deasemenea, gândul şi dorinţele imorale. Folosind metafora (“dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine”), Isus ne învaţă să luăm măsurile necesare pentru a evita (a fugi) de ispită, înainte ca aceasta să se transforme în păcat. Datorită slăbiciunii lui Israel, Isus a suportat, un timp, poligamia şi divorţul. Dar acum, onorează sfinţenia şi perpetuitatea căsniciei.

6. TRĂDAREA “Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.”Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”; şi nu-l mai lăsaţi săfacă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.”(Marcu7:10-12) După farisei, dacă un om îi dedica lui Dumnezeu posesiunile sale (adică, le lăsa în posesia templului), era scutit de păstrarea poruncii a 5-a, chiar dacă el însuşi putea continua să se folosească de ele. În niciun fel filozofiile sau tradiţiile umane pot înlocui cele Zece Porunci scrise de degetul lui Dumnezeu. “Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” (Marcu 7:7)

7. ESENŢA LEGII “Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?Isus i-a răspuns:„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.”(Mat.22:36-38) Dumnezeu vrea de la noi o predare completă, care să fie motivată de dragoste. O astfel de predare, va avea ca rezultat ascultarea de voia divină, reflectată în cele Zece Porunci. Tânărul bogat a păstrat cele Zece Porunci (Matei 19:16-22), dar nu a fost dispus să predea totul Învăţătorului: “vino şi urmează-mă”. Ascultarea fără dragoste este fără valoare. Ascultarea şi predarea completă lui Dumnezeu sunt atât de strâns unite, încât una fără cealaltă sunt doar o prefăcătorie a vieţii creştine.

8. “În învăţăturile Sale, Domnul Hristos a arătat cât de cuprinzătoare sunt principiile Legii rostite pe Sinai. El a constituit o reprezentaţie vie a validităţii acestei Legi, ale cărei principii rămân pentru totdeauna marele standard al neprihănirii – standardul după care vor fi evaluaţi toţi oamenii în marea zi în care vor fi deschise cărţile şi va începe Domnul Hristos a venit pentru a exemplifica neprihănirea în toate privințele ei și, în calitate de conducător al omenirii, pentru a-i dovedi omului că poate realiza aceeași lucrare, împlinind fiecare aspect al cerințelor lui Dumnezeu. Prin harul nemăsurat oferit oamenilor, nici un om nu trebuie să piardă cerul. Desăvârșirea caracterului poate fi realizată de toți cei ce luptă pentru ea. Aceasta este prevederea fundamentală care stă la baza noului legământ al Evangheliei. Legea lui Iehova este copacul; Evanghelia constituie florile parfumate și roadele lui.” E.G.W. (Minte, Caracter, Personalitate, vol. 2, pag.571)