Ergonomia si locul de munca

1. Ergonomia si locul de munca În medicina muncii

2. Ce este ergonomia ? • gr.“ergos”=muncă, “nomos“=lege • 1857- Zostrzebowski, biolog-”Perspectivele ergonomiei ca ştiinţă a muncii” • Istoric: • Sec.XIII-Armand de Villeneuve (caldura, umiditate,pulberi) • Sec.XV-XVI-Leonardo da Vinci (miscarile, organizarea muncii) • Sec.XVI-XVII-Galileo Galilei (oboseala)

3. DEFINITII • OM-UNEALTA DE LUCRU • OM-UNEALTA DE LUCRU- MEDIUL DE MUNCA • OM-UNEALTA DE LUCRU- MEDIUL DE MUNCA-MEDIUL DE VIATA

4. Definiţii: • Ştiinţă a muncii • Caracter interdisciplinar: • ştiinţe biologice: fiziologia, antropometria, biochimia, biofizica, psihologia • igiena muncii • discipline tehnice

5. Ergonomia abordează întregul evantai al condiţiilor de muncă ce pot afecta confortul şi sănătatea muncitorilor: • iluminatul, zgomotul, temperatura, trepidaţiile • concepţia posturilor de muncă, a uneltelor, maşinilor, scaunelor, a pantofilor, • sarcinile de muncă • munca în schimburi, orarul, pauzele • Dacă ergonomia este aplicată la momentul concepţiei uneltelor, a sarcinilor, posturilor de muncă, ea permite evitarea erorilor nocive • Importanţa ergonomiei rezidă din numărul mare de muncitori afectaţi de proasta concepţie a locurilor de muncă

6. Ergonomia este ştiinţa care vizează adaptarea muncii la om preferabil forţării lucrătorului să se adapteze la muncă. Ergonomia poate fi • de concepţie • de corectie

7. Principii ergonomice de bază Rezolvarea problemei: studiu de caz, ergonomic pentru rezolvarea problemei • Pentru muncă de migală ce necesită inspectarea materialelor, masa de lucru va fi mai joasă decât pentru munca grea • Pentru activităţile de montaj, componenteletrebuie plasate astfel încât muncitorul să utilizeze muşchii puternici pentru activitatea de bază. • Uneltele manuale care cauzează inconfort sau lovituri trebuie modificate sau schimbate. Cel mai bun consilier este chiar utilizatorul lor. • Trebuie evitate manevrele care obligă muncitorul să menţină o poziţie inconfortabilă (braţe suspendate, poziţie aplecat, ş.a.). • Muncitorii vor fi instruiţi în sensul utilizării de manevre cu minimum de diferenţă de înălţime, folosind gravitaţia. • Se va reduce timpul în ortostatism (munca şezând este mai puţin obositoare). • Se va efectua rotaţia sarcinilor, pentru a reduce perioadele cu manevre repetitive, de obicei plictisitoare • Se vor poziţiona muncitorii şi echipamentele astfel încât manevrele să permită apropierea braţelor de corp şi articulaţia mîinii întinsă

8. Postul de muncă Locul ocupat de muncitor când îş îndeplineşte sarcinile de muncă • Toate posturile de muncă trebuie concepute având în grijă problema muncitorului. Activitatea trebuie să se deruleze într-o manieră confortabilă, eficace, armonioasă. O bună concepţie a postului de muncă permite menţinerea unei poziţii corecte şi confortabile. În caz contrar, apar: • Dureri de spate, • Se dezvoltă / se agravează suferinţe date de mişcări repetitive. • Probleme circulatorii la nivelul gambelor. Principale cauze ale acestor probleme sunt: • Scaune prost concepute, • Postură ortostatică prelungită, • Necesitatea menţinerii braţelor prea departe, • Iluminat insuficient ce obligă muncitorul să se apropie de obiectul privit.

9. O regulă generală este necesitatea de a respecta dimensiunile corpului (talia) pentru a alege / adapta postul de muncă în vederea realizării confortului !

10. Înălţimea capului • Asigurare de spaţiu suficient, chiar pentru muncitori cu talie maare • Plasaţi consolele de afişaj la nivelul ochilor sau mai jos, pentru că majoritatea persoanelor privesc în mod natural în jos. Înălţimea umerilor • Panourile de comandă – plasate la înălţime cuprinsă între umeri şi talie. • Evitaţi să plasaţi deasupra umerilor obiectele sau dispozitivele de comandă frecvent utilizate. Dimensiuni • Plasaţi obiectele cât mai aproape pentru evitarea mişcărilor de întindere şi a celor deasupra capului. • Plasaţi obiectele necesare activităţii astfel încât muncitorul cel mai „mare” să nu se întindă pentru a le atinge. • Menţineţi materialele şi uneltele frecventutilizate aproape de corp şi înainte Înălţimea coatelor • Ajustaţi suprafaţa de lucru în aşa fel încât să fie la înălţimea coatelor sau uşor mai jos. Înălţimea mâinilor • Obiectele ce trebuie ridicate să fie dispuse între înălţimea mâinii şi a umerilor. Lungimea gambelor • Ajustaţi înălţimea scaunelor în funcţie de dimensiunea gambelor şi înălţimea suprafeţei de muncă. • Lăsaţi suficient spaţiu pentru ca muncitorii să aibă spaţiu suficient (chiar şi cei înalţi). • Asiguraţi un suport de picioare ajustabil, care să permită modificarea posturii Mânerele • Dimensiunea mânerelor uneltelor, manetelor trebuie adaptată dimensiunii mâinilor • Prevedeţi un spaţiu de lucru suficient pentru mâinile mari. Corpolenţa • Asiguraţi spaţiu suficient pentru muncitorii corpolenţi.

12. Sugestii pentru conceperea unui post de muncă ergonomic: • Dispoziţia în spaţiu a operaţiilor şi uneltelor să asigure activitatea şi a stângacilor. • Dotaţi fiecare post de muncă cu un scaun, chiar dacă activitatea se desfăşoară în ortostatism. Posibilitatea luării de pauze periodic permite modificarea poziţiei corpului şi reduce efectul ortostatismului prelungit. • Eliminaţi strălucirile, pâlpâirile şi umbrele. Este esenţial de asigurat un bun iluminat. • Dacă muncitorul se simte bine, confortabil, postul este bine conceput

13. Poziţia şezând Dacă o activitate nu implică forţă fizică mare şi poate fi realizată într-un spaţiu limitat, va fi realizată, de preferinţă, în poziţie şezând. • Notă: Poziţia şezând nu va fi menţinută întreaga zi, sunt necesare schimbarea poziţiei corpului şi pauze în ortostatism • Muncitorul trebuie să atingă cu uşurinţă întreaga suprafaţă de lucru, fără a se întinde sau a suspenda braţele. • Dacă scaunul este bine conceput, poziţia şezând este menţinută drept , în faţa lucrului, aproape şi comod. • Şezutul şi spătarul trebuie concepute astfel încât suprafaţa de lucru să fie în apropierea şi la nivelul coatelor. • Spatele trebuie să fie drept şi umerii destinşi. • Dacă este posibil, se va asigura suport ajustabil pentru coate, antebraţe sau mâini.

17. Scaunul de lucru – criterii ergonomice • Scaun adaptat muncii, suprafeţei de lucru / a mesei. • Ideal, înălţimea scaunului şi a spătaruluitrebuie ajustate separat. Înclinarea spătarului de asemeni reglabilă. • Scaunul trebuie să permită deplasarea înainte – înapoi a muncitorului. • Muncitorul trebuie să aibă suficient loc sub masă pentru a-şi întinde gambele şi a le modifica poziţia cu uşurinţă • Picioarele trebuie să se sprijine în întregime pe sol, sau pe un suport. • Scaunul trebuie să fie uşor încurbat în jos în partea din faţă. • Scaunul stabil ar trebui să aibă 5 picioare. • Cotierele trebuie să fie ajustabile, să permită apropierea de masă şi să poată să fie demontate dacă muncitorul nu le doreşte. • Materialul şezutului să împiedice transpiraţia, să fie comod (moale), să nu permită alunecarea • Suporturi pentru braţe.

19. Munca în ortostatism De evitat, pe toată durata schimbului, când poate provoca: dureri lombare, edeme gambiere, probleme circulatorii, dureri de picioare, oboseală musculară. • Dacă o activitate se efectuează în picioare va fi asigurat şi un scaun, pentru pauze. • Muncitorii trebuie să lucreze cu braţele pe lângă corp şi fără a se apleca sau a-şi torsiona spatele. • Suprafaţa de lucru trebuie să fie ajustabilă în funcţie de talia muncitorului şi de sarcina de lucru. • Dacă suprafaţa nu este ajustabilă, se va asigura un suport (platformă) pentru înălţarea muncitorilor mai scunzi; pentru cei înalţi va fi înălţată suprafaţa de lucru printr-un suport. • Trebuie dotat cu un suport pentru picioare, în vederea schimbării poziţiei şi scăderii tensiunii dorsale. Deplasarea centrului de greutate şi sprijinul consecutiv pe câte un picior reduce tensiunea dorsală. • Solul trebuie acoperit cu un covor care să reducă duritatea suprafeţei de sprijin. Pavimentul de beton sau metal trebuie acoperit pentru absorbţia şocurilor. Solul trebuie să fie curat, plat şi nealunecos. • Muncitorii cu activitate ortostatică trebuie să poarte încălţăminte cu suport arcuit şi talon plat. • Este necesară asigurarea de spaţiu suficient, inclusiv pentru genunchi, pentru a permite schimbarea poziţiei. • Manoperele se efectuează la 20 - 30 cm înaintea corpului

21. Activitatea trebuie desfăşurată astfel încât să permită muncitorului să îşi ţină braţele şi coatele apropiate de corp.

22. Pentru determinarea înălţimii suprafeţei de lucru, trebuie ţinut seama de factorii: • înălţimea muncitorului • natura activităţii • mărimea articolului asupra căruia lucrătorul acţionează • unelte şi echipamente utilizate. • muncitorul trebuie plasat în faţa lucrului; • corpul trebuie să fie lângă obiectul muncii • la schimbarea orientării, deplasaţi picioarele şi nu răsuciţi trunchiul sau umerii

23. Unelte manuale şi comenzi • Evitaţi uneltele de proastă calitate • Alegeţi unelte ce permit utilizarea muşchilor cei mai puternici ai umărului, braţelor şi gambelor şi mai puţin a pumnului şi degetelor • Evitaţi să ţineţi o unealtă ridicată continuu, sau grea.Uneltele comode permit apropierea coatelor de corp, cu evitarea leziunilor braţelor şi umerilor. • Alegeţi mânere suficient de lungi pentru a „umple”mâna. Astfel se reduce presiunea în palmă şi pe articulaţiile degetelor de la mână. • Nu utilizaţi unelte ce conţin spaţii în cere pielea / degetele pot fi prinse. • Uneltele cu mâner dublu (cleşte, foarfece) să nu fie prea alte sau prea lungi • Nu alegeţi unelte cu profil, pentru că sunt adaptate doar pentru anumită dimensiune a mâinii şi pot favoriza presiuni ale mâinilor mici sau mari • Alegeţi mânere uşor de manipulat, izolate electric, fără unghiuri drepte • Evitaţi uneltele care duc la poziţie incomodă sau forţată • Alegeţi unelte bine echilibrate şi asiguraţi-vă că sunt utilizate în poziţie comodă. • Întreţineţi bine / corect uneltele • Uneltele trebuie să fie utilizabile şi pentru stângaci.

25. Nu utilizaţi unelte ce lasă spaţii în care se poate prinde pielea sau degetele !

27. Comenzi • Întrerupătoarele, manetele şi butoanele de comandă trebuie concepute pentru muncitor şi tipul de activitate: • Să fie accesibile pentru operatorul în poziţie normală, şezând sau în ortostatism îndeosebi când comenzile sunt frecvente. • Alegeţi comenzi adecvate sarcinii. Astfel, alegeţi comenzi manuale pentru precizie şi rapiditate şi pedale pentru comenzile ce necesită forţă (O pedală / muncitor). • Comenzile să poată fi realizate cu ambele mâini. • Zăvorul să fie acţionat de mai multe degete. • Este important de distins clar comenzile de urgenţă în comparaţie cu cele uzuale. Distincţie prin separare fizică , culoare diferită, etichetă, protecţia maşinii. • Conservaţi comenzile pentru împiedicarea activării lor accidentale. • Comenzile trebuie date cu uşurinţă. Se ţine seama în proiectarea lor de specificul naţional.

29. Munca în forţă • Munca manuală trebuie cunoscută şi efectuată pentru a evita TMS. O muncă cu efort fizic efectuată timp îndelungat antrenează accelerarea respiraţiei şi a pulsului. Dacă muncitorul nu are bună condiţie fizică riscă să obosească repede. Dacă este posibil, este util de introdus dispozitive mecanice pentru munca fizică. • Munca în forţă nu trebuie să depăşească capacitatea muncitorilor. • Muncile grele necesită întreruperi, în care se realizează alte activităţi, mai uşoare. • Este necesară asigurarea de pauze pentru odihnă. Notă: O muncă ce nu necesită nici un efort fizic duce la oboseală şi plictis.

30. Pentru o concepţie bună a postului de muncă şi a activităţii fizice grele trebuie ţinut seama de următorii factori: • Greutatea sarcinii, • Frecvenţa cu care este ridicată sarcina, • Distanţa faţă de muncitor, • Forma încărcăturii, • Durata necesară pentru operaţiunea de ridicare, susţinere, ş.a.

31. Reducerea greutăţii sarcinii: • recondţionarea produselor pentru reducerea taliei sarcinii, • reducerea numărului de obiecte transportate în total, • muncă în echipă la ridicarea obiectelor grele. Transformarea sarcinii în vederea manipulării uşoare: • modificarea taliei şi formei sarcinii astfel ca centrul de gravitate să fie cât mai aproape de persoana care ridică, • purtarea sarcinii la nivelul şoldului, • utilizarea de mijloace mecanice pentru ridicarea sarcinilor cel puţin până la înălţimea şoldului • utilizarea mai multor persoane / mijloace mecanice pentru a deplasa sarcina, • tragerea sarcinii cu accesorii: cărucioare, corzi sau curele, • transferarea greutăţilor spre părţile puternice ale corpului cu ajutorul pârghiilor, chingilor, centurilor.

32. Utilizarea tehnicilor de fixare pentru facilitarea menţinerii: • utilizarea de etajere sau de suporturi, paleţi de înălţime apropiată • la utilizarea paleţilor articolele trebuie dispuse echilibrat, cele grele la margini în vederea repartizării uniforme a greutăţilor pe palet. Atenţie, există pericolul de cădere a obiectelor de pe palet şi rănire. Reducerea distanţei la care trebuie transportate sarcinile: • ameliorarea dispunerii suprafeţei de muncă • modificarea amplasamentului zonei de producţie şi ariei de stocaj. Reducerea frecvenţei de ridicare a sarcinilor: • asigurarea a mai mulţi muncitori • utilizarea de dispozitive mecanice • modificarea ariei de stocaj / de muncă. Reducerea torsiunilor corpului: • menţinerea sarcinilor înaintea corpului • păstrarea de suficient spaţiu pentru ca întregul corp să se poată întoarce • întoarcerea se realizează prin deplasarea picioarelor şi nu prin rotirea corpului.

33. Concepţia operaţiilor • factorul uman: caracteristici mentale şi fizice + condiţii de sănătate şi securitate Lista de criterii ergonomice pentru conceperea / modificarea unei operaţii: • natura operaţiei de efectuat; • modul în care trebuie efectuat; • număr de operaţii de efectuat; • ordinea în care operaţiile trebuie efectuate; • natura echipamentelor necesare pentru a îndeplini operaţiile. Operaţiile bine concepute trebuie să: • permită muncitorului să îşi modifice poziţia corpului; • includă diverse operaţii stimulante pentru spirit; • lase muncitorului latitudinea de a-şi varia activităţile în funcţie de necesităţile proprii, de obiceiuri şi de mediul de muncă; • dea muncitorului sentimentul că a îndeplinit o sarcinăe; • asigure o formaţie suficientă pentru a îndeplini operaţiile necesare şi maniera de a le efectua • prevadă un ritm de muncă şi pauză care lasă muncitorului timp suficient pentru a-şi îndeplini sarcinile şi pentru a se odihni • prevadă o perioadă de adaptare pentru noi operaţii, îndeosebi dacă necesită efort mare fizic, pentru ca muncitorul să se poată obişnui progresiv.

34. Ridicarea şi transportul corect al greutăţilor • operaţii obositoare, risc de accident, leziuni ale braţelor • necesară estimarea greutăţii, nivelul la care se manipulează • necesară metodă de lucru sigură, echipamente adecvate Ridicarea obiectului se realizeaza aproape de corp, altfel muşchii spatelui şi ligamentele se întind şi presiunea pe discurile intervertebrale creşte. • Tensionarea muşchilor abdominali şi ai spatelui – spatele rămâne în aceeaşi poziţie tot timpul cât ridică / susţine obiectul. • Obiectul ridicat se mentine ferm cu întreaga mână, într-un unghi corect în raport cu umerii. Nu poate fi ţinut bine un obiect cu vârful degetelor. • Dacă este posibil, se ridica sarcina cu ambele mâini. • Ridicarea greutăţii şi mişcarea de rotaţie a corpului simultană creşte riscul TMS. Greutăţi maxime recomandate de OIM: • Bărbaţi: .......................................... ocazional 55 kg, frecvent 35 kg • Femei: .. ........................................ ocazional 30 kg, frecvent 20 kg

36. Poziţia gambelor. Plasare lângă obiect. Cu cât ne găsim mai aproape de obiect, cu atât îl putem ridica mai bine.

38. Ridicarea laterală a unei greutăţi Ridicarea greutăţii şi mişcarea de rotaţie a corpului simultană creşte riscul TMS.

39. Nu ridicaţi nimic dacă aveţi dureri de spate! Dacă a dispărut durerea, începeţi să ridicaţi cu precauţie şi progresiv!

43. Limite maxime admise pentru manipularea manualã a maselor (în kg) rar: sub 5% din durata schimbului; - frecvent: între 6 - 10% din durata schimbului; - foarte frecvent: peste 10% din durata schimbului. NOTÃ: -

44. Accidente şi boli curente Leziunile pot apare la: • utilizarea repetată a uneltelor vibratorii (ciocanul pneumatic); • unelte şi manevre care necesită o torsiune a articulaţiilor, ca în cazul mecanicilor; • utilizarea forţei în poziţie inconfortabilă; • aplicarea unei presiuni excesive cu aceeaşi parte a mâinii, spatelui, degetelor, altor articulaţii; • muncă cu braţele menţinute deasupra capului; • muncă în poziţie îndoită a spatelui (aplecat); • ridicarea sau purtarea de sarcini. În general leziunile evoluează lent (ani, luni)

47. Durere lombara joasa Spondiloza Discopatie Hernie de disc Durerea de spate

48. cauze

49. Efecte