1 / 13

Prieteni adev ă rați

Prieteni adev ă rați. de BRISTENA LUP. Era odată o fată Bella de o frumusețe nemaivăzută: înaltă, subțire, cu părul blond și cârlionțat, cu ochii albaștri ca seninul cerului și cu buzele roșii ca sângele ce curge clocotind prin vene.

nowles
Télécharger la présentation

Prieteni adev ă rați

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. Prieteni adevărați de BRISTENA LUP

  2. Era odată o fată Bella de o frumusețe nemaivăzută: înaltă, subțire, cu părul blond și cârlionțat, cu ochii albaștri ca seninul cerului și cu buzele roșii ca sângele ce curge clocotind prin vene. Tot ce atingeacu pielea ei fină și lucioasăsetransforma în ceva magic.

  3. Într-o zise plimba prin casă. Nu avea ce să facă. Cum se plimba ea așa, în fața ușii de la cameră văzu o carte care nu era înainte acolo. Din curiozitate, lua cartea în mânăși începu să o răsfoiască. Au fascinat-o puținele cuvinte pe care le-a cititși felul în care erau scrise. Se hotărî s-o citească în întregime.

  4. Seara, înainte de culcare, luă cartea în mânăși începu s-o citească. Era o carte mare și groasă. În fiecare seara citea din ea câte puțin. Trecuseră câteva luni, dar Bella încă nu terminase de citit cartea. În ultimul timp se simțise foarte rau, iar acum îi soseau rezultatele analizelor pe care și le făcuse.

  5. În sfârșit, un doctor care o consultase pe copilade13 ani îi adusese hârtiile cu analize. Vorbi cu părinții fetei, iar Bella auzi că mama sa a izbucnit în plâns.Bella vru să meargă să vadă ce s-a întamplat, dar se hotarî să nu se amestece în discuțiile celor mari. Ea așteptă cuminte încamera ei. După câteva minute, părinții săi, urmați dedoctor, intrarăîn camera ei. Medicul o consultășiapoi zise:

  6. -Acum e bine! Vă las singuri. Sper să-i puteți spune. Părinții copilei confirmară dând din cap, iar apoi doctorul ieși din cameră. Fata tresări:

  7. -Ce e? Ce să-mi spuneți?Ce e cu mine? Mama copilei se uită tristă la ea, iar apoi la soțul său. -Îi spunem!hotărî tatăl. -Nu! Nu putem! Îi vom face rău! strigă mama,disperată. -Ce e?! urlă Bella gata, gata să plângă. -Nimic,draga mea! Nimic! spuse mama sa. -Dacă nu îi spui tu, îi spun eu! strigă tatăl. -Nu! răspunse furioasă mama. Atunci fata interveni: -Mamă, lasă-l pe tata să spună! Acum sunt mare, nu mai sunt un copil mic pe care puteți să-l mințiți! Dacă nu îmi spuneți ce am, va fi mai rău!

  8. Tatăl începu să-i explice astfel: -Draga mea, noi te iubim mult, foarte mult, de aceea îți voi spune ce ai. Fata mea, tu…suferi de o boală gravășinu mai ai decât 7-8 luni de trăit… În acel moment,Bella crezu că viața i se sfârșise și că timpul plecării venise mai repede. Căzu leșinată pe pat, iar parinții ei imediat săriră s-o ajute.. -Ți-am spus! Ți-am spus să nu îi zici! Acum uite, uite ce ai facut! În acel moment, tatăl își dori cel mai mult să fie în locul fiicei sale. O stropiră cu apă, iar aceasta își reveni încet.

  9. Trecură câteva zile de când a aflat vestea, iar d-ra Bella se comporta ca și cum nu ar fi avut nimic. Ea încerca săîși traiască din plin ultimele luni. În fiecare seară, înainte de a se culca, citea din cartea pe care o găsise. Nu putea citi mult odată, deoareceobosea din cauza bolii sale.

  10. Într-o seară, după ce citise din carte, se pregătea să se culce, dar auzi ceva: -Au! Nu mă mai lovi! Lasă-măîn pace! -Uf! Ce sensibilă ești! Mai încet, mai încet! Ne poate auzi cineva! Bella se uită sub pat și începu sățipe, după care se urcă pe pat. -Cine sunteți voi? -Eu sunt Lila. El e Lolo. -Cine? -Ei, cine? Personajele din cartea ta. -A, da! Cine?! -Of! Ți-a spus Lila. Suntem personajele din cartea ta. -Nu! Nu! Nu! Nu este posibil! E un vis! Precis visez! -Nu visezi. -Da‘ voi cum ați ieșit din carte?

  11. Și cele două personaje îi explicară Bellei cum au ieșit și de ce. -Acum înțelegi? -Mmm…Da! Bella se împrieteni cu Lila și cu Lolo. Luniletrecură, iar boala fetei ajunsese în stadiulfinal. Bella abia mai putea să mănânce, iar prietenii ei nu o părăsiseră.

  12. După moartea ei, în timp ce se îndrepta spre lumină, apăruseră Lila și Lolo. -Prieteni, ce faceți voi aici? -Credeai că te vom lasa sa mori așa pur și simplu? Nici gând! -Dar cum? Mi-a sosit ceasul. -Nu încă! Într-o seară, fata se simți foarte rău. Nu mai putea nici să vorbească. Dintr-o dată Bellei i se opri respirația. Părinții ei se speriaseră foarte tare, deoarece inima fiicei lor tăcea. Era clar. Bellei îi sosise ceasul.

  13. Și cele două personaje nu au lăsat-o să ajungă la lumină.Brusc, inima fetei începu să bată. Era mai plină de viață ca niciodată. Bella își deschise ochii, iar părinții ei rămăseseră fără glas: -Dar…cum? Cum s-a întâmplat asta? -A fost o…o minune! Ce mult se bucuraseră amandoi! -Mulțumesc! Mulțumesc din tot sufletul! le spuse Bella Lilei și lui Lolo. -Acum ai scăpat de boală! Nu mai ai de ce sa te temi! -Vă mulțumesc atât de mult! Din acel moment, Bella fu sănătoasă Poate chiar mai sănătoasă decât noi, decât altădată.

More Related