STUDIEREA Ş I APROFUNDAREA DIVERSELOR ASPECTE Ş I PROBLEME ALE NO ŢI UNILOR DE FONETIC Ă A LIMBII ROM Â NE

1.  Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. (Romani 12:7) N O Ţ I U N I D E F O N E T I C Ă STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME ALE NOŢIUNILOR DE FONETICĂ A LIMBII ROMÂNE Lecţii recapitulative pentru elevii din clasele V - XII Prof. IOAN HAPCA

2. DEFINIŢIA FONETICII • FONETICA este o ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiţia şi evoluţia sunetelor limbajului articulat. • LINGVISTICA este ştiinţa care studiază limba şi legile ei de dezvoltare.

3. DENUMIREANOŢIUNILOR DE FONETICĂ • s i l a b a, a c c e n t u l ş i i n t o n a ţ i a • v o c a l a, h i a t u l ş i d u b l e t u l • s e m i v o c a l a, d i f t o n g u l ş i t r i f t o n g u l • c o n s o a n a, ,, i ” s c u r t ş i a l f a b e t u l • a l t e r n a n ţ a f o n e t i c ă, • t r a n s c r i e r e a f o n e t i c ă • ş i p r o n u n ţ a r e a o r t o e p i c ă • a s i m i l a r e a, d i s i m i l a r e a ş i s i n c o p a • cuvinte problematice în exprimare

4. ALCĂTUIREA SILABEI • CONŢINE OBLIGATORIU O VOCALĂ •  O VOCALĂ CU SAU FĂRĂ ALTE SUNETE DINTR-UN CUVÂNT : inimioară = i -ni - mioa - ră ; •  DOUĂ CUVINTE SCURTE ROSTITE ÎMPREUNĂ : nu-mi dă, mi-l dă, ţi-o duc, să-ţi duc, dă-mi, fă-ţi ; •  UN CUVÂNT SCURT + UN FRAGMENT INIŢIAL : mi-arată, ne-aduce, m-alintă, ţi-apucă, şi-apoi ; •  UN FRAGMENT FINAL + UN CUVÂNT SCURT : • a dus-o, ducă-mi, într-o, dintr-o, printr-un, dintr-un ; •  UN FRAGMENT FINAL + UN FRAGMENT INIŢIAL : într-adevăr, floare-albastră, spune-acum ;

5. ALCĂTUIREA SILABEIŞIOMOFONIA Omofonia este un fenomen fonetic care constă în rostirea identică a două structuri grafice diferite. Acest fenomen favorizează comiterea celor mai frecvente greşeli de ortografie, care pot fi prevenite numai prin însuşirea temeinică a cunoştinţelor de gramatică. • altădată (adverb = odinioară) // altă dată (adjectiv + substantiv) ; • altfel (adverb = altminteri) // alt fel (adjectiv + substantiv) ; • a-i = (prepoziţie + pronume personal) ai = (articol, substantiv, interjecţie, verb auxiliar) ; • a-l = (prepoziţie + pronume personal) // al = (articol posesiv) ; • a-şi = (prepoziţie + pronume reflexiv) // aşi = (substantiv) ; • a-ţi = (prepoziţia infinitivului + pronume) // aţi = (verb auxiliar) ; • nai (substantiv) // n-ai (adverb + verb) ; demers (substantiv) // de mers (verb la supin) • oştire, otavă (substantiv) // o ştire, o tavă (articol + substantiv) ; • oarecare // oare care ? ; oarecând // oare când ? ; oarecum // oare cum ? ; • alegeţi (voi) // alege-ţi (tu) ; ai da // a-i da ; aţi pregăti // a-ţi pregăti ; ca şters // c-a şters etc.

6. VOCALE ŞI SEMIVOCALE • Vocalele (emise prin vibraţia clară a coardelor vocale): a, ă, î, (â), e, i, o, u, dintre care ultimele patru pot deveni semivocale dacă sunt rostite împreună cu o altă vocală. • Cea mai „instabilă" dintre acestea este „i” care îşi pierde calitatea de vocală, devenind semivocală, când este combinată cu oricare dintre celelalte vocale, indiferent de poziţia faţă de ele: ai, ia, ăi, îi, ei, ie, oi, io, iu, ui, ca în cuvintele: rai, iar, măi, mâine, mei, ied, doi, iod, iute, cui, şi chiar în combinaţie cu ea însăşi, ca în cuvântul vii, situaţie care creează dificultăţi în ortografiere deoarece al doilea i, fiind semivocală şi rostindu-se asemănător cu primul, este mai greu de sesizat şi de aceea este omis în scris. • (continuare în pagina următoare)

7. VOCALE ŞI SEMIVOCALE • (continuare din pagina precedentă) • Urmează „u” care, în calitate de semivocală, poate apărea în destul de multe combinaţii: ua, au, uă, ău, eu, iu, îu, ou, ca în cuvintele: ziua, dau, rouă, zău, seu, ştiu, molâu, nou. • Vocala „e” devine semivocală numai în combinaţie cu „a” şi „o” şi numai antepusă acestora: ea, eo, ca în cuvintele: rea şi vreo, iar vocala „o” îşi pierde această calitate numai când este antepusă vocalei „a”: oa, ca în cuvântul: doar. • Pentru sesizarea deosebirii dintre vocale şi semivocale, cel mai simplu este să se compare rostirea fiecăreia dintre vocalele: e, i, o, u mai întâi singure, apoi împreună cu vocala „a”.

8. DESPĂRŢIREA CUVINTELOR ÎN SILABE(reguli şi exemple) V = vocală ; S = semivocală ; C = consoană • { V — CV }: toa - tă ; sea - ra ; • { V — V } : po - e - zi - e ; a - u - ri - e ; • { S — CV } : doi - na ; mâi - ne ; • { V — S } : plo - uă ; jo - ia ;  • { VC — CV } : şap - te ; for - me ; • { V — C(r,l)V } : ne - gre ; a - flă ; 1)NOTĂ •  { VC — CCV } : pen - tru ; cin - ste ; • { VCC — CV } : jert - fă ; sculp - tor ; 2) NOTĂ

9. NOTĂ LA DESPĂRŢIREA CUVINTELORÎN SILABE 1) A doua consoană ,, r ” sau ,, l ” atrage numai consoanele : b, c, d, f, g, h, p, t, v, : abrutiza = a - bru - ti - za ; acru = a - cru ; codru = co - dru ; Afrodita = A - fro - di - ta ; agrar = a - grar ; cupru = cu - pru ; patru = pa - tru ; cadavru = ca - da - vru ; cablu = ca - blu ; buclă = bu - clă ; aflu = a - flu ; oglindă = o - glin - dă ; pehlivan = pe - hli - van ; cataplasmă = ca - ta - plas - mă ; atlet = a - tlet ; dovleac = do - vleac, iar celelalte consoane nu sunt atrase : gârlă = gâr - lă ; vâslă = vâs - lă ; omletă = om - le - tă ; izlaz = iz - laz ; izraelit = iz - ra - e - lit ; islamism = is - la - mism ; işlic = iş - lic      2) Despărţirea se face numai după a doua consoană în grupurile : ltp, mpt, mpţ, nct, ncţ, ncs, ncv, ndv, rct, rtf, stm : ,,În funcţie de punctaj, sculptorii astmatici şi delincvenţi vânează lincşii cei somptuoşi din ţinutul arctic şi aduc jertfă pentru redempţiune ( izbăvire ) un sendvici.”      3) Litera ,, x ” înainte de litere care notează consoane se desparte ca şi cum ar reprezenta un singur sunet, împotriva silabisirii normale, adică mascând modul real de silabisire : a-xă [ak-să] ; e-xa-men [eg-za-men] ; tex-til [tek-stil] ; ex-tra-fin [ek-stra-fin].

10. DESPĂRŢIREA CUVINTELORCOMPUSEÎN SILABE • despre = de - spre ; • portaltoi = port - al - toi; • altundeva = alt - un - de - va; • dreptunghic = drept - un - ghic • untdelemn = unt - de - lemn • astfel = ast - fel ; • voltamper = volt - am - per ; • dinapoi = din - a - poi • paisprezece = pai - spre - ze - ce

11. DESPĂRŢIREA CUVINTELORDERIVATEÎN SILABE • { derivate cu prefixe } : inegal = in - e - gal ; • analfabet = an - al - fa - bet ; • sublinia = sub - li - ni - a ; • dezarmat = dez - ar - mat • inadecvat = in - a - dec - vat • { derivate cu sufixele }: - lâc, - nic, - şor : • savantlâc = sa - vant - lâc ; • vârstnic = vârst - nic ; • târgşor = târg - şor ;

12. INTERZICERA DESPĂRŢIRII ÎN SILABE LA SFÂRŞIT DE RÂND Nu se despart în rânduri diferite: • 1) cuvintele compuse din abrevieri literale: UNESCO nu U-NES-CO, ROMSILVA nu ROM-SIL-VA, ASIROM nu A-SI-ROM etc. • 2) abrevierile unor formule curente: a.c., î.e.n., ş.a.m.d., interj., neacc., neart., nehot. etc. • 3) numeralele ordinale notate prin cifre romane şi arabe: al XX-lea, al 8-lea, etc. • 4) substantivele proprii, când se termină în silabe ce au valoarea unor cuvinte monosilabice cu un anumit sens: Sado-veanu nu Sadovea-nu, Emi-nescu nu Emines-cu, Dra-gomir nu Drago-mir, Cornea nu Cor-nea, Floarea nu Floa-rea etc.

13. ACCENTUL LIBER AL CUVINTELOR • { — _|_ } : (ULTIMA) adevăr, antic, autor, aviator, basma, barbar, bolnav, castan, caracter, dicţionar, duşman, fenomen, macara, macaragiu, măsea, matur, sever; • { — _|_ — } : (PENULTIMA) albastru, bine, codru, diferenţă, eroare, ficţiune, garanţie, haos, ilustru, înclinare, justificare, lacună, maleabil, neastâmpăr, obraznic; • { — _|_ — — } : (ANTEPENULTIMA) atitudine, batjocură, civilizaţie, deschidere, elastică, fabulă, gratitudine, inaptitudine, îndărătnică, juxtapunere, lingură ; • { — _|_ — — — } : (ANTEANTEPENULTIMA) atitudinile, doctoriţă, lapoviţă, literele, păsărele, valurile, vânturile ; (a patra de la sfârşit) • — _|_ — — — — } : douăsprezece, nouăsprezece, (al) nouăsprezecelea ; (a 5-a) • Accentul unui cuvânt plurisilabic pune în evidenţă o silabă printr-o pronunţare mai intensă. Silaba accentuată este în contrast cu silabele neaccentuate.

14. ACCENTUL LIBER AL CUVINTELOR, PICIORUL METRIC ŞI RITMUL PICIORUL METRIC ŞI RITMUL • troheul ( _|_ -- ) = ritm trohaic; • iamb ( -- _|_ ) = ritm iambic; • dactil ( _|_ -- -- ) = ritm dactilic; • amfibrah ( -- _|_ --) = ritm amfibrahic; • anapest ( -- -- _|_ ) = ritm anapestic.

15. ACCENTUL LIBER AL CUVINTELOR ŞI OMOGRAFELE Omografele sunt cuvintele care coincid grafic, dar se accentuează diferit • (EXEMPLE: Acele se folosesc la cusut, dar acele fete nu pot coase. O fată veselă spală o veselă murdară.) • ácele, acéle; véselă, vesélă ; adună, adună ; ară, ară ; bară, bară ; birui, birui ; boi, boi ; căi, căi ; cântă, cântă ; călătorii, călătorii ; comis , comis ; cotă, cotă ; copii, copii ; cuminţi, cuminţi ; companie, companie ; continuă, continuă ; clasă, clasă ; dată, dată; dezvoltă, dezvoltă ; duduie, duduie ; dotă, dotă ; dură, dură ; fugi, fugi ; haină, haină ; ieşi, ieşi ; împrăştie, împrăştie ; masă, masă ; manevra, manevra ; mări, mări ; mârâi, mârâi ; muri, muri ; mură, mură ; modele, modele ; măsură, măsură ; mânji, mânji ; nota, nota ;perpetuă, perpetuă ; pustii, pustii ; reclamă, reclamă ; repede, repede ; roşi, roşi ; sări, sări ; scânteia, scânteia ; scumpi. = scumpi ; suflă, suflă ; scutură, scutură ; strică, strică ; strigă, strigă ; snopii, snopii ;stropii, stropii ; suportă, suportă ; suflecă, suflecă ; torturi, torturi ; tremură, tremură ; umbrele, umbrele ; urmă, urmă ; urmări, urmări ; veselă, veselă ; veseli, veseli ; voi, voi.

16. I N T O N A Ţ I A( modulaţia vocii în timpul rostirii cuvintelor ) • Apelativ — Imperativă ( ton apelativ pentru vocativ şi ton poruncitor sau rugător pentru imperativ ) : — Elevo, intră în clasă ! • Interogativă ( ton ascendent, interogativ ) — Ai spus ceva ?—    N-ai auzit nimic ? • Enunţiativă — Neutră( ton descendent, uneori, constant, neutru ): — Toţi înţeleg ce-ai spus. — Totuşi, deseori, am impresia că nu suntem înţeleşi cum trebuie. • Exclamativă ( ton constant, cu prelungirea ultimei vocale ) : — Ce frumos e versul acesta !,,O ! te admir, progenitură de origine romană !” (M. Eminescu); • Segmentelor incidente ( ton mai jos decât al enunţului constant, neutru ) : ,,De-oi muri — îşi zice-n sine — al meu nume o să-l poarte / Secolii din gură-n gură …(M. Eminescu)

17. SUNETELE LIMBII ROMÂNE • 34 total sunete specifice limbii române, din care : • 7 v o c a l e : a, ă, â, e, i, o, u ; • 22 consoane: m, n, r, s, ş, v, z, c, č, k', b, l, h, d, t, ţ, f, j, p, g, ğ, g' • 4 semivocale : e, i, o, u ; (Aveai doar grâu . [ avěaĭ ] [ dŏar ] [ grâǔ ]) • 1 ,, i ” scurt (nesilabic) : Pe dealuri, aceşti fraţi duc pomi, cireşi, carpeni, plopi ori brazi ;

18. ,, i ” scurt (nesilabic) • la forma nearticulată de plural sau, pentru feminine, (şi) de genitiv-dativ singular a unor substantive şi adjective de felul : elevi (2 sil.), paşi (1 sil.), corturi (2 sil.) ; albi (1 sil.), buni (1 sil.), cruzi (1 sil.), cărţi (1 sil.), coji (1 sil.), uşi (1 sil.), tari (1 sil.), verzi (1 sil.); • la persoana a II-a sg. şi pl. a unor moduri şi timpuri de felul : (să) rupi (1 sil.), (să) speli (1 sil.), (să) rupeţi (2 sil.), (să) spălaţi (2 sil.), rupseşi (2 sil.), spălaşi (2 sil.); • în forme ale unor pronume sau adjective pronominale ca : îmi (1 sil.), îţi (1 sil.), îşi (1 sil.), să-mi (1 sil.), să-ţi (1 sil.), să-şi (1 sil.) ; însumi (2 sil.), însuţi (2 sil.), însuşi (2 sil.) ; aceşti (2 sil.), acelaşi (3 sil.) ; câţi (1 sil.), alţi (1 sil.) ; nimeni (2 sil.); • la finala unor adverbe ca : asemeni (3 sil.), astăzi (2 sil.), deunăzi (3 sil.), iarăşi (2 sil.), totuşi (2 sil.), adeseori (4 sil.), uneori (3 sil.), precum şi în conjuncţia ori (1 sil.) • la primii termeni ai unor cuvinte compuse cu ori şi câţi : oricare (3 sil.), oricine (3 sil.), orice (2 sil.), oricât (2 sil.), oricând (2 sil.), oricum (2 sil.), oriunde (3 sil.) ; câţiva (2 sil.).

19. CLASIFICAREA CONSOANELOR • 10 CONSOANE SURDE : c, č, k', f, h, p, s, ş, t, ţ ; • 12 CONSOANE SONORE : b, d, g, ğ, g', j, l, m, n, r, v, z ; • NOTĂ : Înainte de consoane surde se pronunţă numai consoane surde, iar cele sonore sunt excluse : /kt/ — act ; /pt/ — opt ; /sk/ — scor ; /sf/ — sfat, /ft/ — ofta ; /st/ — este ; /sč/ — scenă ; /sp/ — sport ; /ht/ — ahtiat ; /şt/ — eşti ; /sk'/ — schi ; /st/ — stuf ;

20. HIATUL, DIFTONGUL, TRIFTONGULşiDUBLETUL(definiţii şi exemple) • Hiatul este grupul de sunete format din două vocale alăturate rostite consecutiv în silabe diferite. (Poezia ideală e ambiguă în idee.) • Diftongul este grupul de sunete format dintr-o vocală şi o semivocală alăturate, rostite într-o silabă. Doi scriu trei poeziinumai ziua. • Triftongul este grupul de sunete format dintr-o vocală şi două semivocale alăturate, rostite într-o singură silabă.(Vreau să iau ce tu voiai să iei când priveai printre pleoape o leoaică c-o aripioară.) • Dubletul este grupul de două litere identice alăturate într-un cuvânt : ,,aa” (contraatac), ,,ee” (licee), ,,ii ”(fiinţă), ,,oo” (alcool), ,,uu ” (vacuum), ,,cc ” (accent), ,, nn ” (înnorat), ,,rr ” (intrregional). • Dublete în neologisme ,, ss ” (fortissimo), (pianissimo), (gauss, pl. gauşi), (loess), mass-media) ; ,,tt ” (kilowatt), (larghetto) ; ,,ll” (allegro) ; ,,zz” (mezzo-soprană)

21. HIATURI ŞI DIFTONGI • aa, ae, ai, ao, au. [a = ă] • ea, ee, ei, eo, eu. • ia, ie, ii, io, iu. [i = î] • oa, oe, oi, oo, ou. • ua, ue, ui, uo, uu.

22. HIAT DIN VOCALE DIFERITESAU DIN ACEEAŞI VOCALĂ • Hiatul poate fi format din vocale diferite: a-e, a-i, a-o, a-u, ă-i, â-a, e-a, e-i, e-o, e-u, i-a, i-e, i-o, i-u, î-i, o-a, o-e, o-i, o-u, u-a, u-e, u-i, u-o, ca în cuvintele: aer, naiv, haos, aur, faină, căuş, real, leit, neon, neuron, ziar, vie, fior, diurnă, mârâit, boa, poet, doime, noutate, scuar, duet, suiş, fluor, sau din aceeaşi vocală, repetată: a-a, e-e, i-i, o-o, u-u, ca în cuvintele: supraaglomerat, feeric, viitor, alcool, vacuum. • Hiatul dispare dacă între cele două vocale se intercalează o semivocală, fapt inadmisibil în scriere, dar destul de frecvent în vorbirea neîngrijită mai ales când a doua vocală a hiatului este e : aier, feieric, poieziie şi altele).

23. DIFTONGII ASCENDENŢIŞI DIFTONGII DESCENDENŢI Diftongii sunt formaţi dintr-o vocală şi o semivocală. • Diftongiiascendenţi sunt formaţi dintr-o semivocală +vocală /SV/: seară, iarbă, iepure, iolă, iubi, soare, steaua, rouă; (ea, eo, ia, ie, io, iu, oa, ua, uă) • Diftongiidescendenţi sunt formaţi dintr-o vocală +semivocală /VS/: mai, tei, cutii, căi, căpătâi, noroi, pui, august, meu, fiu, tău, râu, tablou; (ai, ei, ii, ăi, îi, oi, ui, au, eu, ii, ău, îu, ou.)

24. TRIFTONGI • iau; [să iau] • iai; [tu voiai] • iei ; [ să iei] • ioa ; [ aripioară ] • eau; [vreau] • eai ; [ priveai] • oai ; [ leoaică ] • eoa ; [ pleoape ]

25. STRUCTURA TRIFTONGILOR • Triftongii sunt formaţi dintr-o vocală şi două semivocale, având structura: semivocală + semivocală + vocală /SSV/ (leoarcă, inimioară; eoa, „ioa) sau semivocală + vocală + semivocală /SVS/ (priveai,vreau, vuiau, lupoaică, biruiai, iei; (eai,eau, iau, oai, iai, iei).

26. NOTĂ LA DIFTONGIŞI TRIFTONGI • În cuvintele care conţin consoanele č, ğ,k', g' nu există diftongi sau triftongi care să înceapă cu semivocalele e, i. • Deci, în ceas, geam, chiar, gheaţă, maghiar, ghiaur nu sunt diftongi, iar în cuvinte ca ziceau, vegheau nu sunt triftongi. • În cuvinte ca ziceau, vegheau sunt diftongi.

27. CUVINTE CU VOCALE ÎN HIATŞI DIFTONGI • contraatac, aeroport, tain // taină, naos, aur // sau, făină // dăinui, păun // flăcău ; • real // deal, creez, teină // neicuţă, acordeon // vreo, muzeul // muzeu ; • istoria // piatră, istorie // trebuie, fiinţă // fiică, biolog // iod, fiul // fiu, a vâjâi // câine ; • coagula // poate, coerent, poet, a se boi // doi, alcool, zoologie, noul // nou ; • a lua // ziua, unguent, influenţă, altruist // cui, duoden, atuuri // luă // rouă, (hiat la: ambiguu, reziduu);

28. ALFABETUL LIMBII ROMÂNE ( 31 de litere rostite tradiţional) • a, A = ,,a”; ă, Ă = ,,ă”; â, Â = ,,î din a”; b, B = ,,be”; c, C = ,,ce”; d, D = ,,de”; • e, E = ,,e”; f, F = ,,fe”; g, G = ,,ghe”; h, H = ,,ha”; i, I = ,,i”; î, Î = ,,î”; j, J = ,,je” • k, K = ,,ca”; l, L = ,,le”; m, M = ,,me”; n, N = ,,ne”; o, O = ,,o”; p, P = ,,pe”; • q, Q = ,,chiu”; r, R = ,,re”; s, S = ,,se”; ş, Ş = ,,şe”; t, T = ,,te”; ţ, Ţ = ,,ţe”; • u, U = ,,u”; v, V = ,,ve”; w, W = ,,ve”; x, X = ,,ics”; y, Y = ,,i grec”; z, Z = ,,ze”

29. NOTĂ LAALFABETUL LIMBII ROMÂNE ( 31 de litere) • În simboluri matematice, fizice, chimice etc. literele au denumirea stabilită de limbajul ştiinţei respective ; de exemplu, m şi n se citesc em şi en. • În scrierea cuvintelor străine, neadaptate ortografic, se folosesc litere pe care alfabetul limbii române nu le are ; de exemplu : • ä : G. Fr. Händel, händelian ; • ö : Köln, W. C. Röntgen, röntgenoterapie ; • ü : Zürich, München etc.

30. SCRIEREA CORECTĂ A LITERELOR ,, î ” ŞI ,, â ” • ,, î ” se scrie la începutul cuvântului : înscriere, întoarcere, împărat, îmi, îţi, îi, îl, îşi… • ,, î ” se scrie la sfârşitului cuvântului : amărî, coborî, doborî, hotărî, pârî, pogorî, urî, vârî … • ,, î ” se scrie în cuvântul compus şi cu prefix sau prefixoid :bineînţeles, neînsemnat, reîncepe, reîntors, preîntâmpinare, autoînchidere, subînţeles, macroîncăpere, multiîncercat, pseudoînchidere… • ,, â ” se scrie în interiorul cuvântului :cântec, dânsul fântână, lucrând, pământ, sfânt, vânt…

31. ALTERNANŢA FONETICĂ (schimbarea regulată a unui sunet în rădăcina sau tema cuvântului) • Alternanţele fonetice sunt schimbări ale sunetelor unui cuvânt sau ale sunetelor din cuvintele aceleiaşi familii de cuvinte, cu ajutorul cărora se marchează diferenţa dintre formele gramaticale sau dintre derivate şi cuvântul de bază. • Diferenţele se pot referi la număr: carte / cărţi ; bancă / bănci ; seară / seri ; soare / sori ; la gen : negru / neagră ; la caz : NA toţi / DG tuturor ; la persoane : pot / poţi ; la moduri : fac (indicativ) / făcut (participiu).

32. ALTERNANŢE VOCALICE • a — e :fată // fete ; pată // pete ; masă // mese ; aerian // aerieni ; şadă // şezi ; • a — ă : cană // căni ; mare // mări ; sanie // sănii ; sare // săruri ; agaţă // agăţ ; • ă — e :măr // meri ; păr // peri ; văr // veri ; tânăr // tineri ; supăr // superi ; • o — u :soră // surori ; noră // nurori ; mort // muritor ; dor // durea ; • â — i :cuvânt // cuvinte ; tânăr // tineri ; vândut // vindem.

33. ALTERNANŢE CU DIFTONGI • e — ea sau ea — e :creţ // creaţă ; măreţ // măreaţă ; plec // pleacă ; măsea // măsele • o — oa sau oa — o :os // oase ; ros // roase ; mor // moare ; şcoală // şcoli ; boală // boli • ău — ai sau âu — ai :ferăstrău // ferăstraie ; pârâu // pâraie • ia — ie sau ie — ia :băiat // băieţi ; piatră // pietre ; iarnă // ierni ; iapă // iepe ; ied // iadă

34. ALTERNANŢE CONSONANTICE SIMPLE • d — z :brad // brazi ; molid // molizi ; solid // solizi ; aud // auzi ; văd // vezi ; • s — ş :as // aşi ; bas // başi ; gras // graşi ; ras // raşi ; cos // coşi ; • t — ţ :cumnat // cumnaţi ; frate // fraţi ; lat // laţi ; caut // cauţi ; • z — j :obraz // obraji ; grumaz // grumaji ; treaz // treji ;

35. ALTERNANŢE CONSONANTICE COMPUSE • sc — şt :bască // băşti ; ciobănesc // ciobăneşti ; numesc // numeşti ; • str — ştr : maistru // maiştri ; albastru // albaştri ; • st — şt :basist // basişti ; maşinist // maşinişti ; degust // deguşti ; • şc — şt :morişcă // morişti ; puşcă // puşti ; mişcă // mişti ; pişcă // pişti ;

36. ALTERNANŢE CONSONANTICE SIMPLE ŞI COMPUSE • c — c + e, i : amic // amice // amici ; pică // să pice // pici ; urc // urce // urci • c — ch + e, i : bloca // blochez ; stoca // stochez ; parca // parchez ; • g — g + e, i : fulg // fulgi ; lung // lungi ; sparg // sparge // spargi ; şterg // şterge // ştergi ; • g — gh + e, i :larg // largheţe ; naviga // navighez; • x — şc :sfinx // sfincşi ; fix // ficşi ; ortodox // ortodocşi ;

37. TRANSCRIEREA FONETICĂ1 • [ v ] transcrie pe v şi / sau w ; • [ i ] transcrie pe i şi / sau y ; • [ č ] transcrie pe c + e, i ; • [ k' ] transcrie pe ch + e, i ; • [ĕ,ĭ, ŏ, ǔ] transcriu semivocalele.

38. TRANSCRIEREA FONETICĂ2 • [k]transcrie pe c, k şi qu • [ks şi gz ] transcriu pe x • [ğ ] transcrie pe g + e, i • [g' ] transcrie pe gh + e, i • [ī ] transcrie pe ,, i ” scurt

39. NOTĂ LATRANSCRIEREA FONETICĂ • Programul „PowerPoint” nu permite transcrierea fonetică, corectă şi tradiţională, a semnelor distincte, de aceea, folosim alte semne: • [ĕ, ĭ, ŏ, ǔ] transcriu semivocalele • [ ī ] transcrie pe ,, i " scurt.

40. CUVINTE TRANSCRISE FONETIC • văcar [ văkar ], vacanţă [ vakanţă ], Weber [ nume propriu, se pronunţă : vebăr ], kilowatt [k'ilovat ], quasar [kuasar ] Quito [nume propriu, se pronunţă : k'ito ], kaliu [ kalĭu ] • Irinuca [ irinuka ], yoga [ĭoga ], yankeu [ĭank'eǔ ], complex [ kompleks ], Alexandra • [ aleksandra ] pix [ piks ], prefix [ prefiks ], excursie [ ekskursie ], exemplu [ egzemplu ] • duce [ duče ], ceapă [ čapă ], baci [ bač ], cineva [ čineva ], ger [ğer ], frige [ friğe ], • geamgerie [ ğamgerie ], ginere [ ğinere ], fragi [ frağ ], giardiază [ğardiază ]= boală parazitară • chenar [ k'enar ], cheamă [k'amă ], unchi [ unk' ], chiar [ k'ar ], gheaţă [ g'aţă ], gherghină [ g'erg'ină ], ghimpe [ g'impe ], unghi [ ung' ], ghiol [ g'ol ] • deal [ děal ], pleosc [ plěosk ], nuia [ nuĭa ], iepure [ ĭepure ], copii [ copiĭ ], iod [ ĭod ], cui [ kuĭ ], doar [ dŏar ], steaua [ stěaǔa ], ori [ orī ], îmi [ îmī ], vezi [ vezī ], popi [ popī ], fraţi [ fraţī ], domni [ domnī ], Brâncuşi [ brânkuşī ]

41. CORESPONDENŢĂ RESPECTATĂ ŞI CORESPONDENŢĂ NERESPECTATĂ ÎNTRE SUNET ŞI LITERĂ • În general, există corespondenţă între sunet şi literă: o literă reprezintă un sunet: carte (5 sunete, 5 litere); masă (4 sunete, 4 litere) • Uneori, această corespondenţă nu se respectă, fiindcă aceeaşi literă poate nota sunete diferite. • Literele c şi g, când nu sunt urmate de h, e, i, reprezintă sunete care se rostesc ca în cuvintele: car, cort, gard, grabă. • Când sunt urmate de e, i, aceleaşi litere redau sunete care se rostesc ca în cuvintele cer, cine; ger, girafă; în aceste exemple, e şi i au valoare de sine stătătoare (notează un sunet). Deci: girafă =6 litere, 6 sunete (g-i-r-a-f-ă). Dar o literă poate reprezenta simultan două sunete.Astfel, litera x reprezintă sunetele: ks şi gz. • ks: sufix, prefix, excepţie, excursie etc. • gz: examen, exemplu, exerciţiu etc.

42. CORESPONDENŢĂ NERESPECTATĂ ÎNTRE SUNET ŞI LITERĂ • Prin două sau trei litere alăturate poate fi redat un singur sunet. • Grupurile ch, gh, înainte de e sau i, notează câte un singur sunet:chenar,chitanţă, gheţar, ghimpeetc.; în aceste exemple, e şi i au valoare de sine stătătoare, iar h este literă ajutătoare (literele ajutătoare nu se pronunţă, ele ajută numai la pronunţarea literelor împreună cu care apar). Deci: chenar =6 litere, 5 sunete (ch-e-n-a-r). • Grupurile de litere ce, ci, ge, gi au valoarea unui singur sunet atunci când literele eşi isunt folosite ca litere ajutătoare, ca în cuvintele: deci, fragi, ciorbă, geam.Deci: fragi = 5 litere, 4 sunete (f-r-a-gi). • Tot aşa, grupurile che, chi, ghe, ghi au valoarea unui singur sunet când e, i şi hsunt numai litere ajutătoare, ca în cuvintele:unchi, unghi,cheamă, chiar,gheaţă.Deci unchi = 5 litere, 3 sunete (u-n-chi).

43. ACELAŞI SUNET REDAT PRIN LITERE DIFERITE (1) • Sunetul „î” este notat cu „î” la începutul cuvântului : înscriere, întoarcere, împărat, îmi, îţi, îi, îl, îşi…, • la sfârşitului cuvântului : amărî, coborî, doborî, hotărî, pârî, pogorî, urî, vârî …, • la cuvântul compus şi cu prefix sau prefixoid: bineînţeles, neînsemnat, reîncepe, reîntors, preîntâmpinare, autoînchidere, subînţeles, macroîncăpere, multiîncercat, pseudoînchidere…, • dar şi cu „â” în interiorul cuvântului :cântec, dânsul fântână, lucrând, pământ, sfânt, vânt… • Literele „î”,„â”sunt admise în nume proprii de familie după dorinţa purtătorilor lor (I. Agârbiceanu, C. Brâncuşi, I. Sîrbu, N. Bîzu).

44. ACELAŞI SUNET REDAT PRIN LITERE DIFERITE (2) • Sunetul „c” este redat prin litera „c” în car, prin „k”în kaliu, prin „q” în numele propriu Qatar (se pronunţă cátăr). • • Acest sunet se notează, în lucrări de fonetică, k:kar, kaliu, katar. • Sunetului „v” îi corespund literele „v” şi „w”, în var, vopsea şi în watt, Weber (nume propriu; se pronunţă vébăr), iar lui „i” îi corespund literele „i” şi „y”, în iar, iaz şi în yankeu. • Litera „k” şi grupul de litere „qu”, urmate de „e”, „i”, redau acelaşi sunet ca grupul de litere ch: kilogram, Quinet (nume propriu se pronunţă chiné). • Acest sunet se notează, în fonetică, k':k'ilogram, k'ine.

45. PRONUNŢAREA ORTOEPICĂ(rostirea corectă a cuvintelor ) ,, e ” sau ,, ie ” iniţial • Se pronunţă şi se scrie ,,e” iniţial , în majoritatea neologismelor : echer, echidistant, echilibru, echinocţiu, echipă, echitate, echivalent, echivoc, eclipsă, ecologie, economie, ecou, ecuator, ecuaţie, edificiu, edil, editură, educaţie, efect, eficient, efort, egoism, elastic, efectiv etc. • Se scrie ,,e” iniţial, dar se pronunţă ,,ie”, numai în cuvintele :eu [ ieu ], el [ iel ], ei [ iei ], ele [ iele ], eşti [ ieşti ], este [ ieste ], e [ ie ], eram [ ieram ], erai [ ierai ], era [ iera ], eraţi [ ieraţi ], erau [ ierau ]; Excepţie : ea [ se pronunţă ,,ia”, nu ,,iea” ]; • Se pronunţă şi se scrie ,,ie” iniţial, în cuvinte vechi : ied, ieftin, iepe, iepure, ierarh, ierarhie, ierbar, ierbos, ierburi, ieri, iernat, iertare, iesle, ieşean, ieşire, iezer ;

46. PRONUNŢAREA ORTOEPICĂ(rostirea corectă a cuvintelor ) ,, oa ” sau ,, ua ” (1) • Diftongul scris ,, oa ” iniţial se pronunţă ,, ua ” : oablă [uablă]< (oblu), oacheş [uak'eş]< (ochi), oaie [uaie]< (oi), oală [uaie]< (olar), oameni [uaneni]< (om), oară [uară] (în prima oară [uară]), oarbă [uarbă]< (orb), oarecine [uarečine], oarecând [uarekând], oarecum [uarekum], oase [uase]< (os), oaste [uaste]< (ostaş), oază [uază];  • Diftongul scris ,, oa ” în interiorul cuvintelor se pronunţă ,, ua ” : căprioară [kăpriuară] < (căprior), gălbioară [gălbiuară]< (gălbior), înfioară [înfiuară]< (înfior), junioară [juniuară]< (junior) mioară [miuară]< (mioriţă), roşioară [roşiuară]< (roşior), soţioară [soţiuară]< (soţior), superioară [superiuară]< (superior), surioară [suriuară], vioară [viuară], aşchioară [aşk'iuară], farfurioară [farfuriuară], linioară [liniuară], sălcioară [sălčiuară], capricioasă [kapričiuasă], copioasă [kopiuasă], glorioasă [gloriuasă], graţioasă [graţiuasă], mânioasă [mâniuasă], orgolioasă [orgoliuasă], preţioasă [preţiuasă], serioasă [seriuasă], sfioasă [sfiuasă], sperioasă [speriuasă], studioasa [studiuasă], vicioasă [vičiuasă], victorioasă [viktoriuasă], bunăoară [bunăuară], deoarece [deuareče], odinioară [odiniuară];

47. PRONUNŢAREA ORTOEPICĂ(rostirea corectă a cuvintelor ) ,, oa ” sau ,, ua ” (2) • Diftongul scris ,, oa ” în interiorul cuvintelor devine şi se pronunţă hiatul ,, ua ” : afectuoasă [afektuasă], aspectuoasă [aspektuasă], defectuoasă [defektuasă], fructuoasă [fruktuasă], impetuoasă [impetuasă], maiestuoasă [maiestuasă], respectuoasă [respektuasă sau respektoasă], sinuoasă [sinuasă], somptuoasă [somptuasă], tumultoasă [tumultuasă], virtuoasă [virtuasă] • Diftongul scris ,, oa ” în interiorul multor cuvinte se păstrează în pronunţie : ( datorită alternanţei fonetice ,,oa”/,,o”) boală, coace, coadă, coajă, coardă, coase, coate, coboară, cunoaşte, desfăşoară, desfoaie, doare, doarme, împresoară, înnoadă, înoată, însoară, omoară, poartă, poate, roade, roagă, scoală, soarbe, stoarce, toacă, chioară, ochioasă, ghioagă, cioară, cioată, lucioasă, picioare, (dar şi fără alternanţă fonetică) balansoar, boare, coafa, coafor, croazieră, culoar, curtoazie, doar, exploata, fermoar, foaier, fumoar, lavoar, patinoar, pavoaza, poală, poantă, savoare, voala ;

48. PRONUNŢAREA ORTOEPICĂ(rostirea corectă a cuvintelor ) DIFTONGUL ,, ia ” (1) • ,, ia ” (nu ,,ie”) se pronunţă şi se scrie la început de cuvânt : ia,iacă, iacobin, iad, iadă, iahnie, iaht, ialomiţean, iamb, ianuarie, iapă, iar, iar, iarăşi, iarbă, iarmaroc, iarnă, iarovizare, iască, iasomie, iatac, iatagan, iată, iaurt, iaz, Ialomiţa, Iaşi ; (Excepţie : pronumele personal ,,ea”) • ,, ia ” (se pronunţă şi se scrie după o vocală (alta decât ,,i”) , cu / fără alternanţa ,,ie”: [ a ] baia, bătaia, caiac, claia, droaia, faianţă, foaia, odaia, oaia, ploaia, văpaia, Aglaia, Mamaia ; • [ ă ] căia, îmbăia, înclăia, învăpăia, mormăia, mucegăia, răpăia, sforăia, şovăia, tăia, trăia; • [ î ] bâjbâia, bâlbâia, bâţâia, bâzâia, cârâia, fâlfâia, fâsâia, gâfâia, gâgâia, hârâia, mângâia, mârâia ; • [ e ] aceleia, acesteia, căreia, cheia, deraia, femeia, încleia, întemeia, poleia, scânteia, sleia ; • [ o ] altoia, boia, croia, foia, îndoia, înnoia, joia, răţoia, războia, roia, spoia, Stoian, Zoia ; • [ u ] aceluia, acestuia, altuia, bănuia, căruia, cheltuia, despuia, făgăduia, găzduia, instruia, jefuia ;

49. PRONUNŢAREA ORTOEPICĂ(rostirea corectă a cuvintelor ) DIFTONGUL ,, ia ” (2) • ,, ia ” se pronunţă şi se scrie după ,,b”, p”, ,,m”, ,,f”, ,,v” cu / fără alternanţa ,,ie”: • [ b ] abia, biată / biete, obială / obiele, • [ p ] piatră / pietre, piaţă / pieţe, • [ m ] amiază / amiezi, dezmiardă / dezmierzi, • [ f ] fiasco, fiară (fiare), fiare / fier, fiarbă / fierbe, • [ v ] viaţă / vieţi, • ,, ia ” se pronunţă şi se scrie la sfârşitul formelor de masculin pluralale pronumelor şi adjectivelor pronominale demonstrative : aceia, aceiaşi (în opoziţie cu formele de feminin singular : aceea, aceeaşi) • ,, ia ” (se poate constitui între cuvinte conjuncte sau în sinereza altor cuvinte) : i-a dat, mi-a dat, ţi-a dat, şi-a dus, i-aştept, ţi-aminteşti, şi-acolo, codri-aprinşi

50. NOTĂ LA PRONUNŢAREA ORTOEPICĂ(rostirea corectă a cuvintelor ) DIFTONGUL ,, ia ” • ,, ia ” se pronunţă şi se scrie după ,,ch”, ,,gh” , când nu există forme alternante : • chiar, • chiabur, • ghiaur, • maghiar ; • (dar aici nu există diftongul ,, ia ”: [k'ar], [k'abur], [g'aur], [mag'ar])