GHEORGE TITEICA

1. GHEORGE TITEICA Gheorghe Ţiţeica (4/16 octombrie 1873—5 februarie 1939) s-a născut la Turnu Severin, ca fiu al lui Radu Ţiţeica şi al soţiei acestuia Stanca, născută Ciolănescu. Radu Ţiţeica. originar din Cilibia-Buzău, a fost la început fochist pe vapoare austriece, mai pe urmă mecanic pe vapoarele „Navigaţiei fluviale române", întreprindere de stat care făcea transporturi pe Dunăre. A murit relativ tînăr, la 10 iulie 1892, cînd fiul său Gheorghe împlinise 18 ani, dar nu-şi trecuse încă bacalaureatul.

2. La terminarea liceului, la examenul de bacalaureat dat la 1 septembrie 1892, a excelat şi a atras atenţia examinatorilor. în 1892 a dat examen de intrare în cunoscuta Şcoală normală superioară de la Bucureşti, condusă de literatul Alexandru Odobescu, cu examene de intrare extrem de riguroase şi cu număr redus de locuri (30 pentru toate disciplinele universitare); cu acest prilej Ţiţeica a avut iarăşi un strălucit succes[2]. A urmat la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de ştiinţe, secţia de matematici, avînd ca pro­fesori pe Spiru Haret, David Emmanuel, Constantin Gogu, Dimitrie Petrescu şi generalul Iacob Lahovary. Dintre aceştia 1-a impresionat în special

3. Titlul tezei de doctorat în matematici este Sur les congruences cycliques et sur les systhèmes triplement conjuguées. Subiectul este inspirat din lucrările profesorului său Darboux (fig. 105) asupra sistemelor de coordonate curbi­linii din spaţiul cu trei dimensiuni formînd un sistem triplu conjugat. în comisia de doctorat a avut pe Gaston Darboux ca preşedinte şi pe Goursat şi Koenigs ca membri.A pornit de la memoriul lui G. Darboux, Sur les coordonnées curvilignes obliques. 104.: Diploma de doctor in ştiinţele matemtaticii de Jâv^orbona a lui; Glii Ţiţeica.

4. vîrsta de 27 de ani, a fost numit profesor agregat la catedra de geometrie analitică şi trigono­metrie sferică, la care fusese titu­lar profesorul său Constantin Gogu, decedat în 1897. în sfîrşit, la 3 mai 1903 este numit titular al acestei catedre. Ulterior catedra îşi schimbă numele în geometrie analitică şi superioară. La această catedrăŢiţeica preda geo­metria analitică la anul I şi geo­metria superioară la anul III de la Facultatea de ştiinţe. La geome­tria superioară trata în fiecare an alte capitole. Iar forma în care expunea geometria analitică o schimba de la un an la altul. Ţiţeica făcea şi unele cursuri sau lecţii speciale. De exemplu, în 1920, a făcut un curs special de Teoria reţelelor.

5. între 1919 şi 1923 a fost decan al Facultăţii de ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti, iar după 1920 preşedinte al comisiei române din Institutul internaţional de cooperare intelectuală la Societatea Naţiunilor (Geneva). • în trei rînduri (1926, 1930 şi 1937) a ţinut lecţii ca agreat la Facultatea de ştiinţe din Paris, la Sorbona. De exemplu, în toată luna februarie 1930 a ţinut un curs special de Reţele şi congruenţe. Cursuri a ţinut de asemenea la universităţile din Bruxelles (1926) şi Roma (1937). • în 1930 este ales membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Mary- land (S.U.A.), apoi membru al Societăţii de ştiinţe din Liège (1934), membru la Societas Scientiarum Varsoviensis (1933), iar în 1934 este proclamat Doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.

6. Despre conferinţele ţinute la Sorbona ca profesor agreat, matematicienii Paul Montei şi Arnaud Denjoy au menţionat, la primul Congres al matema­ticienilor români ţinut la Turnu Severin în 1929, că „Universitatea franceză se simte foarte onorată că numără printre profesorii săi, pe savanţii români, Ţiţeica şi Pompeiu".

8. Fiindca suprafetele Titeica, numite de el suprafete S, au fost descoperite in 1906 (memoriile 23 si 24) , iar curbele si retelele Titeica, dupa aceasta data vom analiza succint, in ordine cronologica, opera lui Titeica spre a ne da seama si de evolutia gandirii sale matematice. In teza de doctorat in matematici Titeica studiaza [8]-precum am aratat- sistemele triplu conjugate , afland o clasa importanta Ω₁ , caracterizata prin faptul ca in afara de x,y,z, exista o solutie in R a sistemului lui Laplace pentru care expresia x²+y²+z²-R² este de asemenea o solutie, cu alte cuvinte el arata ca sistemul lui Laplace admite patru solutii x,y,z,R intre care estista o relatie patratica. Titeica ajunge apoi [16] la rezolvarea unei alte probleme interesante. Intr-adevar, se cerea sa se determine suprafetele care admit o retea conjugata invariabila printr-o deformare continua a acestor suprafete. Si Titeica descopera ca aceste suprafete sunt cele tetraedrale , date prin:

9. . Unde A,B, si C si a,b,c, , sunt constante . Mai mult inca , el arata ca deformarea avuta in vedere lasa invarianta linia asimptotica obtinuta cand facea

10. Gheorghe Ţiţeica a fostînmulterînduripreşedintele „Societăţiimatematice din România", preşedinte al „Societăţiiromâne de ştiinţe" (prima oară ales în 1908), preşedinte al „Asociaţieiromânepentruînaintarea