Lelia Mossora

1. Lelia Mossora Pridvor de dragoste 2008 INDEX

2. Coperta : Niculina Vizireanu Pridvor de dragoste 2008 INDEX

3. Pe-o margine de clipă Pe-o margine de vis s-au oprit culorile toamnei toate… Pe-o margine de sărut te-ai aşezat ca roua dimineţii mele dintâi când am pipăit culoarea zorilor impreună... Pe-o margine de clipă te-am aprins ca pe o candelă în altarul iubirii şi te-am numit OM INDEX

4. atât cât să îţi simt sufletul călătorind prin mine ca printr-un labirint. Pe-o margine de gest te-am căutat în formele neştiute ale norilor bântuiţi de furtună. Erai aici , demult , de la facerea lumii aşteptându-mă să vin cu braţele încărcate de florile pământului răscolit de prea multa iubire... Pe-o margine de zâmbet te-am primit ca pe-o ofrandă a zeilor încercănaţi de timpul scurs atât de fără de sens. Pe-o margine de suflet te-am aşezat că să-mi umpli orele de singurătate şi să visam împreună la noi, cei cu lumina în păr, cei cu soarele în mâini, cei cu buzele uscate de dor, cei care nu cunoaştem decât păcatul de a iubi infint de departe, infinit de mult, infinit… de infint. INDEX

5. Plouă... Stropii cad ca o melodie niciodată cântată. Frigul se strecoară nebănuit între noi, ca un hoţ de suflete, că un hoţ de gânduri. Plouă şi doar apa, care cade din cer ca o hlamidă transparentă, ne învăluie cu rece, cu trist, cu dor, cu cântec monoton... Plouă... Şi nu se mai opreşte… Plouă şi stropii cad rar pe trotuare ca o amăgire a unui vis frumos, ca un liman de linişte .. ca un adăpost al sufletului în care să ne închidem doar NOI, cei trişti şi goi şi fără amintiri... INDEX

6. Poezie neterminată (2) Mai scrie-mi,Doamne, despre timp... nevoia de iubire... ca despre-al doilea anotimp... ce nu ştie să-nvie... Mai scrie-mi Doamne, despre somn şi setea mea de tine.......... Că vine vremea, în curând... Si te-i topi... în mine! Ca doi necunoscuţi, săraci, dar cât de multe au pe umeri.. că nopţile cu flori de maci... putine sunt ...sa numeri... cu dorinţa de a fi mai fericiţi decât suntem. Plouă şi nu se mai opreşte ca şi când s-ar revărsa tot cerul peste pământ… 14 IV 2004 INDEX

7. Eventual, un post-scriptum, ori mai degrabă o baladă... A câta oară prea '' antum ''... ne pierdem viaţa ... ca o pradă ?! 20 VIII 2004 Poezie neterminată (3) Ne ţinem gândurile de mână şi ne plimbăm pea alei de amintiri. Depărtările cântă în noi ca nişte clopote la vecernie. Abia am descoperit misterul iubirii şi ni se face seară în suflete de teama de a nu ne pierde într-un labirint de vorbe... INDEX

8. Puncte în spatiu...noi Se lasă noaptea ca o catifea neagră peste o lume sortită cuvântului NU. Se lasă tăcerea peste frunzele căzute din alt an. Pe cer se scrie cu stele aprinse în cinstea celor ce am fost şi nu mai suntem... Şi peste inimi se cerne liniştea, liniştea dinaintea furtunii. Poezie neterminata ( 4) Mi-am aninat demult lacrimile de poarta raiului… Mi-am închis crisalida pentru zborul etern spre tine… Mi-am strâns aripile, ca să nu mi le strige cerul prea sus... INDEX

9. Cine sunt eu ? Cine eşti tu ? Două puncte în spaţiu care s-au întâlnit pentru puţin timp ca într-un arc electric. au luminat bolta, au luminat viaţa, au luminat civintele nespuse vreodata, apoi au lunecat spre alte zări fără să înţeleagă că doar contopindu-se vor da naştere unui alt soare mult mai puternic, unei alte lumi de vis, de speranţă, de dor, de cantec... Au înflorit ciresii... Pentru cine oare ? INDEX

10. Primavara aceasta a venit mult prea târziu sau poate prea devreme scuturându-şi petalele peste suflete ca o nuntă ce ar fi trebuit să fie, peste frunţi încărcate de amintiri, peste mâinile întinse spre dragostea ascunsă în noi atât de adânc încât n-o vedem prin perdeaua grea a norilor de întrebări. Se lasă noaptea Şi drumul abia se mai vede. Se lasă noaptea şi cuvintele noastre abia se mai aud. Se lasă noaptea iar noi am devenit iar EU şi TU, două pronume care nu se mai recunosc în dorinţa de a fi fost odată altceva decât sunete goale de esenţă. Se lasă noaptea... INDEX

11. Şi vechi cuvinte se ciocnesc La gura cănilor cu vin Izvorât de sub tălpile de chinoroz Ale celor ce-şi spală fruntea În albii de cer. Retine de ploaie Coborând pe genunchi de pământ roditor Retine de ploaie desenează albastru Acoperişuri cu coame de vânt. Frunzele - aripi verzi ale ramurilor- Ca nişte păsări îşi înfig ghearele În trunchiurile copacilor scorojiţi De spiţele soarelui. Covoare de nori trimit lacrimi În ochii ferestrelor cu muşcate la urechi INDEX

12. M-ai dezbracat de vise demult când într-o vară am alergat spre marea cu zambetu-i sărat. Ce trist e fără tine şi gândul cum mai doare. Să zbor şi aripi n-am aş vrea înspre apus. Ce trist e fără NOI. Sarutu-i de ninsoare şi cântecu-i târziu şi fructele prea sus. Rugă Când vine noaptea iar mă rog să te găsesc pe partea dinspre lună neadormit mereu, cu umbra mea-grădină spre somn să te-nsotesc să-mi spui din nou, să-mi spui , stăpână că-s doar eu. M-ai dezbrăcat de taine ca de-o podoabă rară tu, zeul meu, departe şi-atât de-nsingurat. INDEX

13. Sângele a murgului Potire de preţ sunt palmele în care mă botez - femeie… Părul tău este furtuna din mine răvăşită de vânt… Soarele tău este şi al meu. Cerul tău este cerul gândului meu. Ochii tăi sunt apele mele adânci în care mă oglindesc. Când vine noaptea iar mă rog cât nici visezi Să îmi cuprinzi iubirea în braţe-abia trezită. Când vine noaptea iar mă rog adânc să vezi că-s floarea ta din urmă, culoarea ta uimită. INDEX

14. Sărutând infinitul Cred că am găsit cântecul care ni se potriveşte. Cred că am găsit harfa pe care Dumnezeu cântă imnuri de slavă închinate vieţii, închinate iubirii, închinate nopţii devenită zi. Mâinile tale... mâinile tale sunt liane ce mă cheamă. Gura ta e o rodie din care muşc sângele amurgului ca să te pot scrie cu el pe infinit… Şi când toate acestea poartă numele tău, mă-nchin pe-o margine de tăcere, să te aflu acolo, în locul sufletului meu. 24 noiembrie 2003 INDEX

15. Cred că EU sunt TU, atât de TU, până la identificarea fiecărei respiraţii.. Atât de TU până când atingerea buzelor noatre doare de atâta fericire. Cred că NE-am găsit Noi doi, atât de egali în toate încât semnul grafic şi-a depăşit sensul. Cred că TU eşti EU. Cred că trupul tău e trupul meu ca o cochilie care ascunde o perlă născută din durere. INDEX

16. Eşti miezul trupului meu prelingandu-se ca o lavă peste orele care trec vrăjite de misterul din noi. Eşti pasărea călătoare poposită pe umărul meu să-şi afle odihna şi rostul. Cred că am sărutat infinitul când ochii noştri, bolnavi de atâtea singure amurguri, s-au regăsit ca şi cum ne-am fi întors de undeva, de demult, dintr-un vis devenit realitate. INDEX

17. Eşti pasărea călătoare poposită pe un vapor în derivă într-o mare de întuneric. Eşti farul călăuzitor. Eşti..."acasă". Eşti ...EU. Eşti mâna întinsă peste o mare de întuneric. Eşti nectarul pe care zeii mi-l oferă la ultimul festin al iubirii absolute tremurând ca o candelă aprinsă sub troiţa fericirii. Eşti... Eşti... aici. INDEX

18. Să simţi că nu ai lângă tine mâna care să te mângâie şi umărul pe care să poţi plânge în voie... Să simţi nesiguranţa că pe o forţă ce te înconjoară cu mii de braţe ca un monstru neştiut… Şi totuşi eşti încă acolo, sau aici, sau... niciunde. Să simţi o creangă de măr înflorit Că îţi fuge pământul de sub picioare, că vântul îţi şuieră prin păr şi gândurile o iau razna... Să simţi că unu şi cu unu nu mai fac doi... Să simţi că eşti atât de singur încât cutreieră fantasme prin visele tale pustii... Să simţi prăpastia orelor care se căsca necontenit şi te apăsa cu trecerea lor atât de incet... INDEX

19. Rămâne doar să ne vedem visele cu ochii minţii până când nu va fi prea târziu să ne mai prefacem că iubim, că am găsit ce căutam dintotdeauna: o rază de soare agăţată de o creangă de măr înflorit într-o primăvară ce se vrea doar a noastră… 14 martie 2004 Sărbătoarea sărutului Picături de ploaie cântă în mine. Sunt degetele tale care au acordat pianul trupului meu pentru concertul vieţii. Pătrunzi lent ca o otravă atât de dulce că se cutremură stelele şi năframa cerului se aşterne pentru noi la sărbătoarea nesfârşită a sărutului. INDEX

20. ca pe o taină închisă într-o scoică îndurerată de această minune care ni se întâmplă doar NOUĂ. Picături de ploaie transformă pentru tine ziua în noapte ca să mă vezi întreagă dincolo de pragul uşii pe care tocmai ai deschis-o oferindu-te în rate dar... pe termen nelimitat. Picături de ploaie mă caută descoperind fiecare vibraţie a sufletului meu. Alunecă spre izvoarele gândurilor, se duc şi vin, vin şi se duc... transformându-mă într-un ocean de dragoste în care talazurile tale bântuie toate gesturile prin care încerci să mă descoperi INDEX

21. Semne roşii De s-ar putea ca stelele să-ţi ningă în păr şi cântecele să alunece în mare spre dansul peştilor întunecat sub valuri... De s-ar putea să smulgi limbile păsărilor de noapte... De s-ar putea să faci din coarnele lunii cumpăna a două suflete şi să coşi luceafărul în colţul unei năframe dăruite spre a nu uita că timpul se încovoaie obosit... Picături de ploaie sunt lacrimile mele de fericire că eşti atât de real încât gură mea îţi poate atinge gândurile, încât trupul meu îţi poate atinge visul, încât ochii mei se pot îneca în noaptea ta... 18 VI 2004 INDEX

22. De s-ar putea să hrăneşti copiii flămânzi cu Calea lactee şi să-ţi potoleşti setea de albele izvoare ale luminii, ai găsi drumul spre planetele unde macii - semne roşii- săruta pântecele câmpiilor şi, umezindu-şi petalele în roua nemărginitului, îşi pleacă frunţile în aşteptare la ora cand clopotele îşi strâng aripile de somn. 18 VII 1969 Sete Drumeţule, ţi-a fost sete vreodată? Atât de sete, încât să simţi un cerc de foc strângându-te dureros de divin urcând încet spre tâmple ? Toate mările şi oceanele lumii nu ar putea să-ţi potolească setea aceasta: INDEX

23. Sunt aici, între departe şi aproape, între minciună şi adevăr, neîncredere şi speranţa, între vis şi realitate toate adunate într-un cuvânt : exist ! Sunt umbra gesturilor tale căutând în întuneric. Sunt aripa ta grea de tristeţe. Soarbe-mă ! Sunt roua frunzelor dintr-o altă dimineaţă venită mult prea târziu sete de dragoste, sete de lumină, sete de infinit, sete de sărut, sete de mister, sete de împlinire. Ar trebui, poate, să-ţi deschizi sufletul cu care să bei trupul şi mintea, somnnul şi veghea, dorinţa şi plânsul, zilele şi nopţile omului de lângă tine. Drumeţule, opreşte-te o clipă ! INDEX

24. Sete...intre noapte şi zi... Ne îndreptăm cu păşi grăbiţi spre un capăt de drum... Ce ne aşteaptă dincolo ? Răsărit sau apus ? Talazurile mării sau liniştea unei oaze de fericire ? Sângele amurgului se scurge încet prin noi cei ale căror inimi bat ca două clopote gemene vestind un nou început... potoleşte-ţi setea cu apa ochilor mei, cu parfumul de iasomie al părului meu. Potoleşte-ţi setea, drumeţule, care n-ai odihnă căutând adevărul închis într-un pocal cu vin undeva între ieri şi azi ! INDEX

25. Eşti aproape şi încă departe... Îţi respir sufletul, îţi mângâi gândurile în timp ce ne căutăm în secundele pierdute, ne pierdem în cele regăsite atât de târziu… Întrebări fără răspuns trec sub frunte că nişte iele sălbatice care în dansul lor ne apropie şi ne despart, ne cheamă şi ne alungă... Verdele frunzelor se cerne prin trupurile noastre atât de însetate încât lumina nu mai este suficientă că să ne hrănească ochii… Apa nu mai ajunge pentru setea noastră nepotolită. Mâinile cuprind prea puţin. Privirea tânjeşte după adevăr. Buzele frământă cu disperare Foamea din noi... INDEX

26. Şi dacă... ...si daca-aş mai avea un dor între poeme şi luceferi ar fi să simt cum moare-un nor şi ochii minţii rămân teferi. ...şi daca-aş mai avea un cânt la margine de râu proscris ar fi ca jarul să descânt trecând prin foc de doruri nins. E putred verdele din iarnă şi-atât de gângav e amurgul încât şi palma-i o lucarnă desţelenind în suflet crugul Ne strigăm iubirea cu glasuri de heruvim. Ne botezăm cu fiecare gest care aduce nectarul zeilor în cuvinte. Ne atingem sufletele de cer şi albastrul lui se prelinge între noapte şi zi, între ieri şi azi şi cerul coboară odată cu noi într-o mare de dragoste. 10 martie 2004 INDEX

27. ...şi iară dacă va mai fi ca să ridic odat-aripa o Ana încă s-o zidi murind încet cum moare clipa. ...şi dacă încă trunchiul meu va aştepta în drum tăcerea voi despleti un corifeu să-mi secere în somn durerea. La masa nopţii voi cina eu vârsta mea ducând pe umeri şi veşnic nesătul de ea te-oi învăţa pe rând să numeri a zilelor culoare veche şi al tristeţii anotimp şi umbrele ce trec - pereche, secundele ce nu au timp. INDEX

28. Sisif etern Ce singur mi-e sufletul ca globul pe ram într-un pom de Crăciun rătăcind... E-atât de târziu şi-aş vrea să mai am culorile toamnei în plete murind. Ce hoarde de cai mi-aleargă sub frunte ! Doar gânduri ce fug spre tine mereu. Sisif sunt, etern târând iubirea-n munte să te botez cu gura să fii luminii zeu. Cât de departe eşti şi cât de vinovat de-a fi aprins făclii în noaptea mea bolnavă ! Şi mi-e pustiu pe braţe de când m-ai căutat şi port în mine candeli din floare de agavă. Cu degetele tale mai ninge-mă târziu! Opreşte-te aici de teamă să-ţi descânt şi modelează-mi lutul ce-aş fi voit să fiu, furtuna-mi preschimbând într-un noptatic cânt ! 2 ianuarie 2004 INDEX

29. într-o formă aievea şi plină de dorinţa de a te găsi dincolo de cuvinte. Pot să închid stelele în lacrimile mele devenite peste noapte diamante doar pentru tine... Pot să întorc izvoarele în matca lor şi gândurile noastre în copilarie, acolo unde eram puri şi nevinovaţi. Soare inutil Pe cărări necunoscute coboară linistea... Acea linişte dinaintea furtunii. Cerul meu e prea înalt ca să-l pot atinge cu mâna şi să ţi-l dăruiesc. Pot doar să prefac o pasăre în cântec, o rază de soare în toate comorile din lume, un sărut în candoare, un vis plin de păcat în inocenţă, un răspuns într-o nouă întrebare, umbra care am devenit INDEX

30. Pot să iert clipele trecute fără sens, pot să chem cântecul nibelungilor de departe ca să te aducă pe tine aici, unde locul tău arde de dor şi de prea multă liniste... liniştea dinaintea furtunii... Pot atâtea încât nu pot mai nimic în timp ce tu reuşeşti fără să vrei să mă preschimbi în roua Pot să strig că toate vorbele nespuse dor ca şi cele spuse în şoaptă mereu, când noaptea vine ca un hoţ, pe furis... Şi doar atunci avem voie să visam... Şi doar atunci devenim noi înşine, cei goi de cele pătimite până azi, cei plini de speranţa zilei de mâine, cei neprihăniţi în toate gesturile începute şi încă neterminate… INDEX

31. în amurguri violet cerşind îndurare pentru oamenii chinuiţi de singurătate, într-o inimă pulsând în acelaşi ritm cu a ta. Tu eşti cel care preface totul într-o împărăţie necunoscută... a schimbărilor, a naşterii, a vieţii , a visului, a dorinţei, a unui cântec abia început dar care există de fapt de la începutul lumii. de pe pleoapele florilor în zori, să mă preschimbi în matasea moale a somnului veghind tristeţi nebănuite, în marea cea mare care se aruncă în ocean că într-un vis despre care nu ştie nimic dar în care vrea să se împlinească, în fluturi dansând printre lumini de aur, în pajişti inverzind în aşteptarea ta, în sunete de viori descifrându-ne sufletul, într-o prelungire a trupului tău care cheamă mereu la unirea veşnică, INDEX

32. De aceea soarele devine inutil fără tine… 14 martie 2004 Sub ramuri de mălin Tu eşti corola-n care-mi ard culoarea, eşti ora mea târzie la care mă închin. Cuvântul tău aprinde în candeli sărutarea şi sufletu-mi se pleacă sub ramuri de mălin. Întoarce-mă în gânduri ca plânsul să-ţi descânt cu palmele întinse ofranda să primeşti ! Întoarce-te aici să mă înveţi să cânt, să te învăţ să suferi ghicind de-aievea eşti ! . INDEX

33. Sunt o picatura… de ploaie strivită între pleoapele tale grele de visuri . Sunt un gând rătăcit în părul tău , roua dimineţii târzii incendiate de soare , secunda - boaba de nisip căzută în clepsidra fără de sfârşit. Pe frunzele uscate din altă toamnă trec şi cântul mi-e înalt până la tine. Noapte de neştiute vorbe pe drumuri mai petrec şi în odăjdii stele m-au preschimbat în şoapte. INDEX

34. Sunt pleoapa care îţi închide universul... Sunt mâna cu care mângâi stelele… Sunt gândul tău de seară gemând de patimi neştiute... Sunt talpa care îţi sărută umbra... Sunt... prelungirea degetelor tale… Sunt ochii care veghează infinitul din tine… Sunt cuvântul nespus şi gestul abia îndrăznind să se ridice spre albastru... Sunt prelungirea sângelui tău care curge doar prin mine... INDEX

35. Sunt... atât de TU încât sufletele noastre se îneacă în acelaşi abis de lumină... Sunt cântecul de cocori rămaşi în toamna asta uitată de lume... Sunt sâmburele tău de adevăr sau... de otravă... Sunt gustul buzelor tale... dulci-amărui... Sunt minunea născută în palma ta întinsă pentru ultima oară la margine de drum... vietii, iubirii, mie... 11 noiembrie 2004 INDEX

36. Ci-ntoarcete-aievea pe-aripi de delfin clepsidră să-ţi cern în linişti nisipul şi ia-mă-napoi ca pe un dar divin Cu degetele tale să-mi vindeci anotimpul ! Şi iarta-ne, Doamne, că prea ne-am grăbit opritele fructe să smulgem din rai şi iarta-ne iar că n-am ostenit să cerem iubirii parfumul de mai ! Şi sângele cum doare... Mai vine o ploaie tăcut să-ţi descânte pustiile ore în care veghezi şi vântul mai vine noptatic să-ţi cânte şi sângele doare pierdut la amiezi. Prea galbene frunze se scutură-n toamnă... Copacii în somn mesteceni işi zic. Pe gura vrăjită de lună trec – doamnă - Cu văluri pe-un suflet ţesut din nimic. INDEX

37. Şi mi-este departe de tine şi frig. Şi mi-e amurg şi pustiu. Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning. Şi mi-e , unde eşti , să mai ştiu. Şi sete îmi este şi iar îmi e dor, mi-e rană de cântec în gând. Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor de ploi prea albastre plângând iunie 2003 Şi-mi e să mai ning... Mi-e toamnă, mi-e vis, mi-e cântec şi ploi. Mi-e albastru de-abis Dureros de noi doi. Îmi este ninsoare şi-mi este descânt. Îmi este durere şi-mi este furtună. Şi-mi este plecare şi-mi este şi vânt… Şi alb...si nesomn, şi mi-e lună. INDEX

38. Ne durea fiecare şoaptă nespusă încă... Pielea avea parfum de piersica data în pârg. Ce ochi frumoşi avea tăcerea din noi, cei care abia atunci învăţam alfabetul iubirii ! Ce ochi frumoşi ! Ne strigam fără cuvinte... Tăcere... Ce ochi frumoşi avea tăcerea dintre noi... Ne adulmecam ca pe o pradă în liniştea nopţii... Ne dureau gândurile de dor... Ne dureau degetele care pipăiau noaptea ca o catifea albastră... Ne durea muzica divină ce curgea din cer... INDEX

39. Ne pipăiam fără gesturi... Ce ochi frumoşi avea iubirea ca o mare doamnă trecând pragul dintre noapte şi zi... Ce ochi frumoşi Aveai Tu ! 11 sept 2004 Tăcere sonoră Universul s-a închis în jurul tău într-un cerc concentric în care tăcerea devine sonoră... Sunt prelungirea degetelor tale. Sunt prelungirea gândurilor şi sarutarilor tale... Sunt o picătură de cer oglindită în ochii tăi. Sunt cuvântul care tace. Sunt vântul care trece prin mireasma simţurilor. INDEX

40. Teamă Mi-e teamă de zi, mi-e teamă de noaptea care va veni fără tine... fără noi... fără taina din pomii înfloriţi... Mi-e teamă de sâmburii închişi în merele mult prea coapte... Sunt parfumul altor vremi întoarse spre tine. Universul s-a închis în jurul tău într-un cerc la fel de concentric ca cerul meu încât ziua devine noapte aşteptându-ne în poartă cu buchete de maci roşii de dragoste. 19 VI 2004 INDEX

41. Atinge-mă cu visul tău să te recunosc, să ştiu ca încă mai eşti acolo ! Atinge-mă cu ochii tăi să aflu culoarea zorilor care de atâta timp nu mai au parfumul de altădată...... Mi-e teamă de tot ce nu poate fi atins... de tot ce nu poate fi mirosit... de tot ce nu doare ... de tot ce nu urlă de iubire şi de dor... Mi-e teamă... de noi, cei care ne căutăm pe atâtea cărări neştiute şi nescrise încă... INDEX

42. Mă doare absenţa ta ca şi cum nu ai fi trecut pe aici decât pentru ... o viaţă... Mă doare tot ce nu are numele tău. Mă doare tot ce nu are gustul tău... Mă doare tot ce eşti tu... Mă dori tu, tot... Umbra ta, culoarea ochilor tăi, buzele tate, gesturile tale întoarse din timp spre mine, respiraţia pe care n-o mai simt... INDEX

43. Trandafir nins - puritatea Tu eşti zorii şi amurgul meu! Tu eşti tot ce aş vrea să fiu, ce gândesc, ce spun, ce simt, ce cred... Braţele tale sunt ecuatorul sufletului meu! Mă cauţi mereu printre visele tale şi sunt acolo... şi sunt aici... şi sunt pretutindeni unde gândul alearga... Secundele tale sunt secundele mele... Buzele tale sunt buzele mele... Mâinile tale sunt mâinile mele... Ochii tăi sunt ochii mei... Trupul tău e trupul meu... INDEX

44. Clipe furate, iubiri furate,gânduri cernute prin anotimpul galben... Gânduri nespuse, gânduri spuse, gânduri apuse... într-o odaie atât de a noastră, încât fără noi e goală ca o mânăstire arsă. În van căutăm raţiunea. Patima apasă greu, mult mai greu, ca o ploaie tăcută de noiembrie… târzie, aşteptată, dorita… În van fugim de noi… Ne căutăm tot pe noi... Ne găsim doar pe noi în noi. INDEX

45. Sângele tău îmi inundă inima... Gândurile tale Îmi bat sub frunte... Cu ochii tăi privesc dimineţile răsărind odată cu primul cuvânt de dragoste. Cu degetele tale pipăi roua amurgind pe trupul obosit de dor. Cu buzele tale sărut luceferi. Cu trupul tău mă simt pe mine... femeie. Palmele noastre se ating, sufletele noastre se mângâie, sărutările noastre se îneacă în infinit odată cu stelele ce nu mai cad fiindcă nimeni nu ştie că ne-am ascuns în acest spaţiu atât de rotund, încât cercul pare o biată figură geometrică neterminata... INDEX

46. cel mai de preţ dar - un trandafir nins cu adevărul dureros de alb al sufletului tău, puritatea unui alt început - noi! 28 noiembrie 2003 Cu numele tău scriu aceste rânduri ca să rămână pentru serile cu şemineu şi amintiri dintr-o adolescenţă tarzie... Cu tine mă spăl pe mine de toate clipele netrăite, de toate visele nevisate până azi, INDEX

47. Şi...mi-am amintit deodată un basm cu Feţi-Frumoşi spus la gura sobei..... şi cu Ileana-Cosânzeana coborând ca prin vis aducându-mi năframa iubirii găsite într-un târziu. Mi-am spălat părul cu vuietul valurilor. Mi-am şters lacrimile cu frunzele altei toamne. Am sădit zâmbete sub ferestre să răsară la primăvară în hohote de parfum. Tremurul amurgului Mi-am spălat faţa cu umbra ta. Am ascuns sub pleoape cerul ochilor tăi. Mâinile tale le-am pus zălog la răscruci de vânturi să scriu pe infinit doar cu şoapte de dor. Mi-am spălat gândul cu vorbele tale de dragoste. Am aruncat năvodul braţelor mele să-ţi cuprind toate amintirile şi să le prefac în noi curcubee întinse peste lume. INDEX

48. Tu... Eşti valul Care ajunge din urmă furtuna din mine... Tu... Eşti toate stelele adunate Într-un buchet Atât de strălucitor Încât Lumina se pierde Ca sens... Ţi-am scrijelit numele în grindă printre icoane afumate că să te pot aduna într-o rugăciune de seară. Ţi-am luat palmele şi le-am presărat pe fiecare unghi al trupului meu să nu uiţi tremurul amurgului din mine. Te-am luat pe tine şi te-am închis într-o perlă născută dintr-un vis de iubire al unei scoici. 27 II 2005 INDEX

49. Tu... Eşti toate aripile păsărilor Lumii Care îşi caută cuibul Şi doar eu Pot fi acela... Tu... Eşti Toate foşnetele de păduri Tremurând în mine... Tu... Eşti eu-l dezlănţuit În care mă regăsesc Ca o amfora Secată de dor... Tu... Eşti setea Care mă cheamă Cu toate apele ieşite din matcă.... Tu... Eşti foamea de culoare... Şi de adevăr... Tu...eşti liniştea ascunsă În adâncuri Şi răzvrătită în sunet... Tu... Eşti oglinda oceanului De iubire care se zbate în mine INDEX

50. Ca o limbă de clopot într-o mânăstire... Tu... Eşti răsăritul Descoperit în roua Unei noi dimineţi.... Apusul ferecat în sângele macilor Pustiiţi de sărutări neprimite încă.... Tu... Eşti cel care cântă simfonii infinite Silabisind mereu buzele mele Uimite că exişti... Tu... Eşti formula magică Pentru clipa în care Se naşte din nou Timpul... Tu... Eşti... Eu. 27 ian 2005 INDEX