Cenaclul Eminescu

1. Cenaclul Eminescu

2. Cenaclul Eminescu Avem bucuria de a vă prezenta un grup de elevi ai şcolii şi câţiva invitaţi ai lor. Împreună cu îndrumătorii lor ei au plăcerea să vă prezinte un program artistic pentru a-l comemora pe marele Eminescu. Minunatele sale poezii, poezia naturii, poezia de dragoste şi poezia patriotică au fost izvor de inspiraţie pentru mulţi compozitori. Coperta acestui simpozion o reprezintă capodopera eminesciană ,,Luceafărul’’. Haideţi să ne bucurăm împreună de frumuseţea poeziei lui Mihai Eminescu.

3. Cenaclul Eminescu Luceafărul A fost odată ca'n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lângă fereastra, unde-n colţ Luceafărul aşteaptă. …………………………

4. Cenaclul Eminescu Pe lângă plopii fără soţ Pe lângă plopii fără soţ Adesea am trecut; Mă cunoşteau vecinii toţi - Tu nu mai cunoscut. La geamul tău ce strălucea Privii atât de des; O lume toată-nţelegea - Tu nu mai înţeles. ……………………….

5. Cenaclul Eminescu Floare albastră “- Iar te-ai cufundat în steleŞi în nori şi-n ceruri nalte ?De nu m-ai uita încalteSufletul vieţii mele. În zadar râuri în soareGrămădeşti-n a ta gândireŞi câmpiile AsireŞi întunecata mare; Piramidele-nvechiteUrcă-n cer vârful lor mareNu căta în depărtareFericirea ta, iubite !" Astfel zise mititica,Dulce netezându-mi părul.Ah ! ce spuse adevărul; Eu am ras, n-am zis nimica. ……………………………

6. Cenaclul Eminescu Sara pe deal Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine. Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară, Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară, Stelele nasc umezi pe bolta senină, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină. ……………………………

7. Cenaclul Eminescu Călin – file de poveste De treci codri de aramă, de departe vezialbind Ş-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt, Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet; Pare că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; ……………………….

8. Cenaclul Eminescu Ce te legeni codrule - Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? - De ce nu m-aş legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea creşte Şi frunzişul mi-l răreşte. Bate vântul frunza-n dungă Cântăreţii mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte – Iarna-i ici, vara-i departe. Şi de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele, Ducând gândurile mele Şi norocul meu cu ele. ……………………………….

9. Cenaclul Eminescu Mai am un singur dor Mai am un singur dor: În liniştea serii Să mă lăsaţi să mor La marginea mării; Să-mi fie somnul lin Şi codrul aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiţi un pat Din tinere ramuri. Şi nime-n urma mea Nu-mi plângă la creştet, Doar toamna glas să dea Frunzişului veşted. Pe când cu zgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, Deasupra-mi teiul sfânt Să-şi scuture creanga. …………………………..

10. Cenaclul Eminescu Fiind băiat păduri cutreieram Fiind băiet păduri cutreieram Şi mă culcam ades lângă izvor, Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam S-aud cum apa sună-ncetişor: Un freamăt lin trecea din ram în ram Şi un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopţi întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas. …………………………………………..

11. Cenaclul Eminescu Scrisoarea III-a ……………………………………………. La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort Un bătrân atât de simplu, după vorba, după port. - Tu eşti Mircea? - Da-mpărate! - Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini. - Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit, Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit! Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi; Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale, Să ne dai un semn şi nouă de mila Mariei tale... ………………………………………………. Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul... Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este, Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste; ………………………………………………….

12. Cenaclul Eminescu Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie ? Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor!Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ţi mândri aste le nutresc;Căci rămâne stânca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta ţi-o doresc.……………………………………….. Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor !Fiii tăi trăiască numai în frăţieCa a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

13. Cenaclul Eminescu Somnoroase păsărele... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm şi florile-n grădină - Dormi în pace! Trece lebăda pe ape Între trestii să se culce - Fie-ţi îngerii aproape, Somnul dulce! Peste-a nopţii feerie Se ridică mândra lună, Totu-i vis şi armonie - Noapte bună!

14. Cenaclul Eminescu Luceafărul ………………………………… “- Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde'n codru şi în gând, Norocu-mi luminează!“ El tremura ca alte dăţi În codri şi pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri; Dar nu mai cade ca'n trecut În mări din tot înaltul: “- Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece."

15. Cenaclul Eminescu