70 likes | 250 Vues
Gaura din stratul de ozon. Neobiºnuitul comportament al gaurei din stratul de ozon de deasupra Antarcticii din anul 2000.
E N D
Gaura din stratul de ozon Dragomir Cristina 10A
Neobiºnuitul comportament al gaurei din stratul de ozon de deasupra Antarcticii din anul 2000 Dupã ce la mijlocul lunii Septembrie a atins o mãrime cea întrecut toate mãsurãtorile, gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii s-a retras surprinzãtor de repede, dispãrând complet la 19 Noiembrie 2000 (ne informeazã oamenii de ºtiinþã de la NASA). Dragomir Cristina 10A
Gaurei din stratul de ozon se mãreºte ºi se micºoreazã în fiecare an în funcþie de anotimpuri, dispãrând încet când în emisfera sudicã este varã. În ultimii trei ani gaura a dispãrut în decembrie, dar în anul acesta gaura s-a închis prea devreme, dupã cercetãrile Dr. Richard McPeters cercetãtorul principal pentru NASA TOMS (Total Ozone Mapping Spectrometer) la NASA GSFC (Goddard Space Flight Center). Nu se pot prezice prognosticuri pe termen lung legate de gaura din stratul de ozon dintr-un singur an deoarece mãrimea ºi durata depinde de condiþiile meteorologice din acel an. Din acest motiv, gaura din stratul de ozon are aceeaºi variaþie de comportament de la un an la altul ca ºi temperatura ºi precipitaþiile. Amãnuntele legate de vremea din timpul unui anumit an pot fi inexplicabile, pe când influenþele vremii asupra gaurei din stratul de ozon sunt explicabile. Imagine realizatã de sateliþii NASA pe 9 Septembrie 2000. Albastru reprezinta concentraþie scãzutã de ozon iar galbenul ºI roºul reprezintã concentreþie mare de ozon
“Valurile planetare” exercitã o influenþã care lucreazã împotriva distrugerii ozonului de cãtre CFC-uri (chloroflourocarbons). Linistea, din anul 2000, în activitatea lor a permis gaurei din stratul de ozon sã se mãreascã pânã a atins recordul. Comportamentul gaurei din stratul de ozon din anul 2000, atât mãrimea foarte mare cât ºi rapida dispariþie, poate fi cauzat de influenþa unui fenomen atmosferic cunoscut sub numele de “valuri la nivel planetar” (“planetary-scale waves”). La mijlocul lui septembrie când mãrimea gaurei scade, puterea acestor “valuri planetare” cresc dramatic, ceea ce grãbeºte dispariþia gaurei.
În timpul iernii din Antarctica, lipsa totalã sau parþialã a luminii soarelui cauzeazã scãderi mari de temperaturã a aerului. O iarnã geroasã va da naºtere la nori polari stratosferici mai mari, deci la o distrugere mai mare a ozonului ºi o gaurã în stratul de ozon mai largã. Vânturile joacã un rol cheie în distrugerea stratului de ozon. Aerul rece de deasupra Antarcticii din timpul iernii creazã un imens ºi foarte rapid vârtej de aer care înconjoarã Antarctica numit “Antarctic Vortex”. Acest vârtej izoleazã Antarctica de restul atmosferei.
Vârtejul puternic ºi stabil împiedicã migrarea ozonului din stratosferã deasupra Antarcticii, agravând nivelele inferioare ale atmosferei deoarece cristalele de gheaþã catalizate distrug stratul de ozon. Cea mai mare parte a ozonului stratosferic este creat la tropic, deoarece intensitatea radiaþiilor solare care cauzeazã formarea ozonului este mai ridicatã în apropiere de ecuator. Ozonul este apoi transportat cãtre Antarctica de curenþii de aer din stratosferã. Concentraþia gazelor care distrug ozonul este scãzut, dar gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii este mai mare ca niciodatã. Reiese cã sunt mai multe cauze care distrug stratul de ozon, nu numai CFC-urile.
Bibliografie: • http://science.nasa.gov/headlines/y2000/ast12dec_1.htm Dragomir Cristina 10A