Practica dezvolt ă rii comunitare în mediul rural

1. Practica dezvoltării comunitare în mediul rural Curs 6 Lect. dr. Mihai-Bogdan Iovu

2. Modelele existente acoperă în general problemele majore ale spaţiului rural: • Migraţia spre urban, migraţia interregională şi internaţională,migraţie care generează depopularea ruralului – modelele venindcu soluţii aplicate cu rezultate pozitive în comunităţi sau zone rurale; • Educaţia – modele de educaţie alternativă, centrate pe implicare civică sau peparticiparea tinerilor la viaţa comunităţii; • Cooperarea şi reţelele comunitare rurale pe diverse teme – ca structuri deinteracţiune interumană; • Servicii sociale bazate pe participarea comunităţii – care vin să descentralizezefurnizarea acestor servicii şi să introducă specificul şi sprijinul comunităţii înfurnizarea lor; • Asigurarea de locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilităţi (care nu aueficienţa necesară profitului cerut de domeniul economic) – prin dezvoltareaîntreprinderilor sociale;

3. Dezvoltarea şi evoluţia economiei familiale – ca formă de salvare a comunitățilorrurale din procesul de depopulare; • Capacitatea redusă de acces la împrumuturi prin programe de microcreditare; • Educaţia adulţilor şi educaţia pe parcursul întregii vieţi; • Educaţia pentru oportunităţile de dezvoltare/educaţie pentru viitorii lideri aicomunităţii; • Participare comunitară – implicarea membrilor comunităţii în viaţa acesteia; • Munca şi structura ocupaţională a comunităţii – dispariţia unor ocupaţiitradiţionale şi schimbarea ponderii ocupării cu transfer masiv dinspre agricultură spreservicii.

4. Elemente ale DC • Iniţiatorul procesului de dezvoltare comunitară • iniţiator intern/extern • finanţator de programe de dezvoltare comunitară care selectează o anumită comunitate • actor local (o instituţie, organizaţie, lider local) care iniţiază un proces de dezvoltare • Agenţii schimbării • Orice proces de dezvoltare comunitară este direcţionat selectiv doar către un factor/actor local care este transformat în agent al schimbării • Intervenţia difuză la nivelul mai multor factori poate dilua procesul şi rezultatele la nivelul comunităţii şi implică resurse suplimentare

5. Elemente ale DC • Comunitatea / implicarea comunităţii • în lipsa implicării comunităţii nu putemvorbi de creşterea capitalului social (elementul central al dezvoltăriicomunitare) • Două aspecte sunt importante în implicareacomunităţii în cadrul DC: • gradul implicării comunităţii - informarea, consultarea, participarea şiimplicarea membrilor comunităţii • simţul de proprietate asupra acţiunilor şi rezultatelor acestor acţiuni

6. Elemente ale DC • Procesul derulat în comunitate • Planificarea acţiunii • abordarea comunităţii ca întreg • abordarea diferitelor grupuri de interese lanivelul comunităţii • abordare din perspectiva diferitelor domenii dedezvoltare (economic, social, politic, cultural etc.) • abordare la un nivel redusal implicării (informarea şi consultarea comunităţii) sau la un nivel ridicat (participare şi implicare) • Metodele şi instrumentele specifice DC aplicate în iniţierea şi derularea acestui proces.

7. Etapele procesului de DC • Evaluarea receptivităţii comunităţii • Identificarea reţelei de relaţii în comunitate • Realizarea profilului comunităţii • Planificarea comunitară • Acţiunea comunitară • Planificarea strategică • Implementarea planului strategic • Evaluarea: • procesului de dezvoltare comunitară • evoluţiei comunităţii

8. ORGNIZAREA COMUNITARĂ (community organising) • În spaţiul social acţionează trei categrii de actori: instituţii publice, organizaţii economice şi societatea civilă • Instituţiile publice şi organizaţiile economice sunt foarte bine organizate; societatea civilă are forţă redusă în a-şi impune deciziile • Organizarea comunitară îşi propune crearea şi instituţionalizareaunui sistem de organizare care să aducă societatea civilă la nivel de parteneriat în decizii cucelelalte două structuri • Organizarea comunitară pune oamenii împreună echilibrând balanţa puterii cetăţean –autoritate publică

9. Agenţii schimbării implicaţi în procesul de organizare comunitară sunt: • organizatorul comunitar • echipa locală de voluntari • echipa de lideri • persoanele afectate de nevoie/problemă • cetăţenii susţinători ai rezolvării nevoii/problemei

10. Paşi ai OC • Formarea echipei de voluntari – responsabilitatea organizatorului comunitar • Elderulează interviuri nestructurate cu lideri locali, specialişti, persoane recunoscute decomunitate. Dintre aceştia va identifica/selecta membrii echipe de voluntari • Formarea echipei de Lideri • identificarea acelor actori care pot mobiliza fondurile necesare procesului de organizare comunitară

11. Procesul de „ascultare” (listening process) • derularea de interviuri nestructurateunu la unu cu membrii comunităţii cu scopul: • creării încrederii în capacitatea comunităţii de a-şi rezolva propriile probleme; • evaluării structurii motivaţionale a persoanelor intervievate – pentru a identifica ceanume i-ar face să participe la adunarea comunitară, cum ar putea fi mobilizată fiecarepersoană în parte; • identificării nevoilor comunităţii – nevoilor pe care oamenii le resimt, pentru aconstrui lista de nevoi/probleme comunitare care vor fi abordate; • identificării persoanelor afectate şi a susţinătorilor • identificării persoanele care vor participa la întâlnirea comunitară pentru fiecarenevoie în parte

12. Ierarhizarea nevoilor şi Selectarea nevoi care va fi abordată – grupul de voluntari • Cercetarea – studiul tehnic privind nevoia abordată • Întâlnirea publicăeste cea mai importantă etapă a procesului de OC • Scopul adunării este acela de a face Autoritatea Publică să-şi asume rezolvarea problemeifolosind soluţia propusă şi de a dezvolta un plan concret cu termene pe care Autoritatea să şi-lasume în public şi să fie publicat în presă • Monitorizarea implementării (rezolvării nevoii) • Selectarea unei noi nevoi

13. Puncte tari implică aproape toţi factorii specifici dezvoltării comunitare este iniţiată la nivel local are implicat un specialist extern –organizatorul comunitar – care derulează un proces de facilitare/organizare implică membrii comunităţii în identificarea problemelor şi planificarea soluţiilor este generatoare de capital social la nivelul comunităţii – creşte încrederea între membrii şi gradul de participare implicare al acestora – un proces derulat pe termen lung duce la înființarea de organizații specifice Puncte slabe nu implică membrii comunităţii în rezolvarea directă a problemelor – ceea ce scadesentimentul de proprietate asupra rezultatelor propriilor acţiuni, dar poate crea unsentiment de proprietate asupra procesului și acţiunilor care au generat rezultatele este dificil de aplicat cu toţii paşii în comunităţile rurale mici, unde oamenii se cunoscîntre ei şi unde presa are o influenţă redusă Analiza OC

14. GRUPUL DE INIŢIATIVĂ LOCALĂ (GIL) • Facilitatorul extern petrece un număr de zile de facilitare în comunitate • Grupul de iniţiativa (format din liderii informali ai comunităţii) – are rolulimportant în derularea procesului în comunitate • Facilitarea comunitară –procesul derulat în comunitate de facilitator care sprijinăformarea grupului de iniţiativă, identificarea şi prioritizarea nevoilor comunităţii,planificarea rezolvării unei nevoi • Proiectul comunitar – Grupul de iniţiativă planifică un proiect comunitar pentrunevoia prioritară identificată în procesul de facilitare. Odată cu finalizarea aplicaţiei,rolul facilitatorului în comunitate se termină • Selecţia proiectului, supervizare pe perioada implementării

15. ŞCOALA COMUNITARĂ ACTIVĂ • Transformarea şcolii în agent al schimbării la nivel local, utilizând două instrumente: • Curriculum la decizia şcolii • Cercul de dezvoltare comunitară/clubul de dezvoltare comunitară • Iniţiatorul procesului este din nou unul extern – facilitatorul care sprijină şcoala în procesul ei de deschidere către comunitate.

16. TEATRU COMUNITAR/TEATRU FORUM • analizează/satirizează un fenomen social deviant din comunitate • scoate în evidenţă probleme sociale ale comunităţii • modalitate prin care o comunitate poate fi activatăşi implicată • poate fi folosit pentru problematizare, analiza problemelor comunitare şi identificareade soluţii pentru problemele comunitare • metodă educaţională – aplicată unui grup/comunităţi ajuta la asimilarea deinformaţii dificil de asimilat prin metode tradiţionale • poate iniţia participarea într-o comunitate care nu are experienţa lucrului in comun • sensibilizează comunitatea la probleme specifice (discriminare, violenta in familieetc.).

17. ORGANIZAŢIA COMUNITARĂ LOCALĂ • identificarea unui grup de iniţiativă local • formarea membrilor grupului de iniţiativă • sprijin/consultanţă pentru dezvoltarea grupului de iniţiativă ca structurăorganizaţională formală • finanţarea unui proiect comunitar – care să fie planificat participativ şi să rezolve oproblemă/nevoie a comunităţii - proiect care să fie implementat de noua structurăorganizaţională creată • consultanţă privind planificarea strategică sau/şi operaţională pentru noua structură

18. AGENTUL DE DEZVOLTARE LOCALĂ (ADL) • ADL – este un expert angajat în cadrul Administraţiei Publice Locale – în comunităţile ruralesau oraşele mici – expert care are drept sarcini: • identificarea şi prioritizarea nevoilor locale • identificarea şi sprijinirea potenţialelor grupuri de iniţiativă locală • planificarea şi implementarea de proiecte locale de dezvoltare • iniţierea unui proces de planificare strategică

19. REŢELELE COMUNITARE • Implică maimulte comunităţi sau mai multe organizaţii din aceeaşi comunitate sau din comunităţi diferite– prin componenta de dezvoltare de reţele ”networking” • Dimensiunea comunitară • comitete consultative • Dimensiunea externă • schimburi de experienţă şi modele de dezvoltare • schimbul sau împrumutul de expertiză • facilitarea accesului la resurse (fonduri de finanţare) • gândire strategică a dezvoltării la nivel regional

20. FORUMUL COMUNITAR • realizarea unui forum cu membrii interesaţi de o anumită temă din comunitate(grupurile marginalizate, acţiuni culturale, atragerea fondurilor structurale etc.). Încadrul acestui forum sunt identificate ideile care reprezintă posibilităţi de dezvoltare şiformare de grupuri de lucru în jurul fiecărei idei • grupurile de lucru transformă ideea iniţială în jurul căreia s-au unit în plan de acţiunecu responsabilităţi şi termene • procesul de consultare a comunităţii – se realizează tot sub forma forumurilor pentrufiecare acţiune în parte • rezultatul implementării forumurilor comunitare este un proiect / sau mai multeproiecte care pot fi derulate în comunitate

21. TELECENTRUL-CENTRUL DE RESURSE PENTRU COMUNITATE • centru de servicii comunitare organizat să ofere un minim de servicii care să răspundă nevoilor locale (ex. infrastructură, resurse umane, economie, turism, dezvoltare comunitară, cooperare transfrontalieră, cultură, sectorul civil, mediul înconjurător) • Caracteristici tehnice • Organizaţia care găzduieşte Centrul de resurse (TeleCentru) va avea personalitatejuridică; • Existenţa unei persoane responsabile de activitatea Centrului de resurse(TeleCentrului), persoana care are un contract de muncă, civil sau de voluntariat cuorganizația care găzduiește Centrul de resurse (TeleCentru); • Existența unui spaţiu adecvat de funcţionare pus la dispoziţia Centrului de resurse • (TeleCentrului); • Oferă minimum 5 servicii permanente comunităţii; • Respectă standardele de calitate pentru serviciile oferite; • Existenţa a minim unei resurse informaţionale permanente – legătură INTERNET; • Existenţa unei dotări tehnice minime (2 calculatore şi o imprimantă); • Existenţa unui orar de funcţionare de minim 2 ore pe zi, timp de cinci zile pesăptămână;

22. COMITETUL FILANTROPIC • Comitetul filantropic este în acelaşi timp un grup de interes – pentru că se organizează în jurulBisericii – dar şi un grup de iniţiativă pentru că adună actori interesaţi din comunitate • Implementarea programelor de tip comitetefilantropice - activitatea acestora s-a limitat la aspecte de sprijin pentru persoanele nevoiaşe dincomunitate (comitet de strângere de fonduri) sau la organizare a unor servicii specificepunctuale limitate la o problemă a comunităţii (violenţa domestică – campanii deconştientizare), fără a reuşi să genereze un proces la nivelul comunităţii

23. MICROREGIUNEA, INTERCOMUNALITATEA, ASOCIAŢIA REGIONALĂ • Primele microregiuni au apărut înjudeţul Alba şi în zona maghiarimii (judeţele HG şi CV) • legislaţie specifică, ce defineşte intercomunalitateaca formă de organizare la nivel microregional, formă care are ca principale responsabilităţi:eficientizarea asigurării infrastructurii de apă şi canal – colectarea şi filtrarea apelor reziduale şi dezvoltarea altor obiective de infrastructură specifice microregiunii

24. GRUPUL DE ACŢIUNE LOCALĂ (GAL) • Model initiat la nivel European ca alternativă a structura rigidă a implementăriiFondurilor structurale, structură care nu permiteaaplicarea unor idei creative la nivel local,mai ales în comunităţile rurale mici • creşterea importanţei privatului în planificarea strategică a specificului teritoriului – încadrul structurii asociative generate (structură care devine GAL) o firmă, respectiv unONG sunt abordaţi ca parteneri egali cu un Consiliu local / Primărie sau o altăInstituţie publică. • păstrarea specificului local – membriiGAL-ului sunt cei care decid dacă unproiect este specific strategiei de dezvoltare sau nu se încadrează în aceasta. • posibilitatea dezvoltării proiectelor creative.

25. PARTENERIATUL PUBLIC-PRIVAT • pune accent pe agentul dezvoltăriicare în această situaţie este o structură formală sau informală generată prin asocierea dintre oinstituţie publică şi un partener privat (firmă sau ONG). • în general parteneriatele public – privat sunt dezvoltate la nivel local pentru problemespecifice

26. Bibliografie • Alexiu, T.M., Anăstăsoaei, T. (2001). Dezvoltare comunitară. Curs de specializare pentru lucrători în mediul rural. Waldpress: Timişoara (pp. 48-103). Disponibil la adresa: http://ruralnet.ro/wp-content/uploads/2013/04/Modele-de-dezvoltare-comunitara-adaptate-comunitatilor-rurale-din-Romania.pdf • Deac, V. (2009). Modele de dezvoltare comunitară adaptate comunităţilor rurale din Romania. Teză de doctorat(pp.64-116).Bucureşti. Disponibil la http://ruralnet.ro/wp-content/uploads/2013/04/Modele-de-dezvoltare-comunitara-adaptate-comunitatilor-rurale-din-Romania.pdf