ISTORIA ROMANIEI

1. ISTORIA ROMANIEI

2. Dacia şi Imperiul Roman • Dacia şi Imperiul Roman • Pentru detalii, vezi: Daci şi Dacia romană. • Se consideră că triburile creatoare ale culturii bronzului pe teritoriul României aparţin grupului indo-european al tracilor.[31][32][33]Strabon în „Geografia” menţiona că geţii aveau aceeaşi limbă cu tracii, iar dacii aceeaşi limbă cu geţii.[34] Totuşi, prima relatare despre geţi aparţine lui Herodot.[35][36]Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi: daco-romanii sunt strămoşii poporului român.[37] După ce Daciaa devenit provincie a Imperiul Roman s-au impus elemente de cultură şi civilizaţie romană, inclusiv latina vulgară care a stat la baza formării limbii române.[38][39][40] • DecebalColumna lui Traian • Pe baza informaţiilor din inscripţia de la Dionysopolis[41][42][43] şi de la Iordanes, se ştie că sub stăpânirea lui Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac.[44][45] În anul 44 î.Hr., Burebista este asasinat de unul dintre slujitorii săi.[46] După moartea lui, statul geto-dac se va destrăma în 4, apoi în 5 regate.[47] Nucleul statal se menţine în zona munţilor Şureanu, unde domnesc succesiv Deceneu, Comosicus şi Coryllus.[48] Statul centralizat dac va atinge apogeul dezvoltării sale sub Decebal.[49] În această perioadă se menţin o serie de conflicte cu Imperiul Roman, o partea a statului dac fiind cucerită în 106 d.Hr. de împăratul roman Traian.[50] Între anii 271-275 d.Hr. are loc retragerea aureliană.[51]

3. Perioada principatelor şi Epoca fanariotă • Pentru detalii, vezi: Statele medievale româneşti şi Epoca fanariotă. • În primul mileniu, peste teritoriul României au trecut valuri de popoare migratoare: goţii în secolul III - IV[52], hunii în secolul IV[53], gepizii în secolul V[54][55], avarii în secolul VI[56], slavii în secolul VII, ungurii în secolul IX, pecenegii[57], cumanii[58] , uzii şi alanii în secolele X - XII şi tătarii în secolul XIII. • În secolul al XIII-lea sunt atestate primele cnezate la sud de Carpaţi.[59] Mai apoi, în contextul cristalizării relaţiilor feudale, ca urmare a creării unor condiţii interne şi externe favorabile (slăbirea presiunii ungare şi diminuarea dominaţiei tătarilor) iau fiinţă la sud şi est de Carpaţi statele feudale de sine stătatoare Ţara Românească (1310), sub Basarab I şi Moldova (1359), sub Bogdan I.[49] Dintre domnitorii ce au avut un rol mai important, pot fi amintiţi: Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi Dimitrie Cantemir în Moldova, Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş şi Constantin Brâncoveanu în Ţara Românească şi Ioan de Hunedoara în Transilvania. Începând cu sfârşitul secolului al XV-lea cele două principate intra treptat în sfera de influenţă a Imperiului Otoman. • Alexandru Ioan Cuza • Transilvania, parte de-a lungul Evului Mediu a Regatului Ungariei[60], guvernată de voievozi, devine un principat de sine stătător, vasal Imperiului Otoman din 1526. La cumpăna secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea Mihai Viteazul domneşte pentru o foarte scurta scurtă perioada de vreme peste o bună parte din teritoriul României de astăzi.[61] • În secolul al XVIII-lea, Moldova şi Ţara Românească şi-au păstrat în continuare autonomia internă, dar în 1711 şi 1716 respectiv, începe perioada domnitorilor fanarioţi,[62] numiţi direct de turci din rândul familiilor nobile de greci din Constantinopol. Prin încheierea pactului dualist în 1867, Transilvania şi-a pierdut la scurtă vreme resturile autonomiei sale politice, fiind înglobată din punct de vedere politic şi administrativ Ungariei.[63] • [modifică] Unirea şi Regatul României • Pentru detalii, vezi: Renaşterea naţională a României, Principatele Unite ale Valahiei şi Moldovei şi Regatul României. • Statul modern român a fost creat prin unirea principatelor Moldova şi Muntenia (sau Ţara Românească), în anul 1859, odată cu alegerea concomitentă ca domnitor în ambele state a lui Alexandru Ioan Cuza.[64][65][66] Acesta a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa

4. Coaliţie, Cuza fiind obligat să părăsească ţara.[67] În 1877, România îşi obţine independenţa iar în 1881, Carol I este încoronat ca Rege al României.[68] În 1913, România a intră în război împotriva Bulgariei, la capătul căruia a obţinut Cadrilaterul.[69][70][71] În 1914, regele Carol I moare, rege al României devenind Ferdinand I.[67] • În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei.[72] Deşi forţele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar, până la sfârşitul războiului, Imperiile Austriac şi Rus s-au dezintegrat; Adunarea Naţională în Transilvania, şi Sfatul Ţării în Basarabia şi Bucovina şi-au proclamat Unirea cu România,[73] iar Ferdinand s-a încoronat rege al României la Alba Iulia în 1922.[74]Tratatul de la Versailles a recunoscut toate proclamaţiile de unire în conformitate cu dreptul la autodeterminare stabilit de Declaraţia celor 14 puncte ale preşedintelui americanThomas Woodrow Wilson.[75] • În 1938, regele Carol al II-lea îşi asumă puteri dictatoriale. • Odată cu venirea sa la putere, Ion Gigurtu, preşedinte al Consiliului de Miniştri, între 4 iulie şi 4 septembrie 1940, a declarat că va duce o politică nazistă pro-Axa Berlin–Roma, antisemită şi fascist-totalitară[76][77][78]. În urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, prin acceptarea arbitrajului lui Hitler asupra Transilvaniei (după ce Gigurtu a declarat la radio că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a justifica orientarea sa nazistă şi aderarea totală a României la Axa Berlin–Roma), România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei, inclusiv oraşul Cluj.[79][80][81] Vastele teritorii din Transilvania care au fost cedate de Ion Gigurtu în favoarea Ungariei conţineau importante resurse naturale, inclusiv mine de aur.[82] Ion Gigurtu a fost de acord şi cu cedarea a 8000 km2 din Dobrogea de sud în favoarea Bulgariei[83] şi Uniunii Sovietice, Basarabia Herţa şi Bucovina de Nord.[80] • Faţă de retragerea haotică din Basarabia, cedările teritoriale, nemulţumirea opiniei publice şi protestele liderilor politici, regele Carol al II-lea suspendă Constituţia României şi îl numeşte ca prim-ministru pe Generalul Ion Antonescu. Aceasta, sprijinit de Garda de Fier, cere regelui să abdice în favoarea fiului său, Mihai. Apoi, Antonescu îşi asumă puteri dictatoriale şi devine şef de stat precum şi preşedinte al consiliului de miniştri. În 1941, ca aliat al Germaniei, România declară război Uniunii Sovietice.[84][85]

5. România comunistă • Pentru detalii, vezi: România socialistă. • La data de 23 august1944, armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie, regele Mihai îşi dă acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite.[86] În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit şi l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaţilor.[86] • La mai puţin de 3 ani după ce trupele sovietice ocupaseră România, în 1947, regele Mihai I este forţat să abdice şi e proclamată Republica Populară Română, stat comunist.[87] Regimul comunist totalitar îşi întăreşte poziţia printr-o politică stalinistă de descurajare a oricărei opoziţii politice şi de distrugere a structurilor economico-sociale a vechiului regim.[88][89] În 1965 moare principalul lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, după care România intră într-o perioadă de schimbări.[90] După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului comunist a venit Nicolae Ceauşescu.[90] La începutul anilor 1960, guvernul comunist român a început să-şi afirme o anumită independenţă faţă de Uniunea Sovietică,[91] fără însă să modifice, în nici un fel, aşa-numitele „cuceriri” ale regimului de democraţie populară.[88] Ceauşescu a devenit secretar general al Partidului Comunist Român în 1965 şi şef al Statului în 1967. Conducerea lungă de câteva decenii a preşedintelui Nicolae Ceauşescu a devenit din ce în ce mai opresivă în anii 1980.[91]

6. România după 1989 • Pentru detalii, vezi: România după 1989 şi Revoluţia română din 1989. • După căderea comunismului în tot restul Europei de Est, un protest început la mijlocul lunii decembrie 1989 la Timişoara s-a transformat rapid într-un protest naţional împotriva regimului lui Ceauşescu, înlăturându-l pe dictator de la putere.[92] • O organizaţie interimară formată din foste oficialităţi comuniste a preluat controlul guvernului, iar Ion Iliescu a devenit preşedintele provizoriu al ţării. Noul guvern a revocat multe din politicile oprimante[93][94][95] şi a închis câţiva dintre conducătorii regimului comunist. • Din 2007, România este membră a Uniunii Europene. • În mai 1990 s-au organizat alegeri ale partidelor pentru legislatură şi preşedinţie. Iliescu a fost ales preşedinte, iar partidul său, Frontul Salvării Naţionale, a câştigat controlul legislativ. Petre Roman a devenit prim-ministru. Alegerile însă nu au pus punct demonstraţiilor antiguvernamentale. Dezlănţuirile minerilor au dus la demiterea guvernului Roman în septembrie 1991. În octombrie, fostul ministru de finanţe, Theodor Stolojan i-a urmat lui Roman ca prim-ministru şi a format un nou cabinet.[96] În alegerile naţionale din 1992, Ion Iliescu şi-a câştigat dreptul la un nou mandat. Cu sprijin parlamentar de la partidele parlamentare naţionaliste PUNR, PRM şi fostul partid comunist PSM, a fost format un guvern în noiembrie 1992, sub prim-minstrul Nicolae Văcăroiu.[97] • Emil Constantinescu din coaliţia electorală Convenţia Democrată Română (CDR) l-a învins în 1996 pe preşedintele Iliescu, după un al doilea scrutin şi l-a înlocuit la şefia statului. Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru. Ciorbea a rămas în această funcţie până în martie 1998, când a fost înlocuit de Radu Vasile şi mai târziu de Mugur Isărescu.[97]Alegerile din 2000 au fost câştigate de PSD şi Ion Iliescu, iar Adrian Năstase a fost numit prim-ministru.[98]În 2004, alegerile l-au dat învingător pe Traian Băsescu în funcţia de Preşedinte al statului, în fruntea unei coaliţii formată din PNL şi PD, alături de UDMR şi PUR, iar în funcţia de prim-ministru a fost numit Călin Popescu Tăriceanu.[99] • Din 2004 România este membru NATO, iar din 2007 a devenit membră a Uniunii Europene.[100][101] În urma alegerilor legislative din noiembrie 2008, Partidul Democrat-Liberal a obţinut cele mai multe mandate, fiind urmat de alianţa dintre PSD şi PC, PNL şi UDMR.[102] Ulterior se formează un guvern de alianţă, între PSD+PC şi PD-L, condus de Emil Boc,[103] pentru ca din decembrie 2009, în urma votului Parlamentului, PD-L, UDMR şi grupul parlamentar al independenţilor (devenit UNPR) să alcătuiască cabinetul Boc 2.