GHERVAN Petru HANDBAL TEORIE, METODICĂ ŞI PRACTICĂ

1. GHERVAN PetruHANDBALTEORIE, METODICĂ ŞI PRACTICĂ

2. I.OBIECTUL DE STUDIU AL TEORIEI ŞI METODICII HANDBALULUI Jocurile sportive, deci şi handbalul, sunt studiate din trei puncte de vedere: • ca discipline ştiinţifice, în teoria şi metodica respectivă; • ca mijloc al educaţiei fizice; • ca disciplină sportivă. I.1. Handbalul ca disciplină ştiinţifică face parte din teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, având ca domeniu propriu de studiu jocul de handbal sub aspect tehnic, tactic, teoretico-metodic, fizic, psihologic precum şi cel organizatoric, al selecţiei sau al implicaţiilor sociologice şi pedagogice.

3. Rolul teoreticienilor domeniului poate fi sintetizat prin următoarele sarcini (I.K. Ghermănescu, V. Hnat, 2000): • Studiază conţinutul jocului de handbal din perspectiva componentelor pregătirii: fizic, tehnic, tactic teoretic, psihologic. • Analizează şi generalizează practica înaintată. • Studiază istoria şi evoluţia jocului. • Face legătura cu alte jocuri şi discipline sportive. • Face legătura cu alte discipline ştiinţifice (igienă, fiziologie, biochimie) • Studiază metodica învăţării şi pregătirii sportive în handbal (de masă şi de performanţă) • Studiază regulile jocului şi interpretarea corectă a acestora, precum raportarea acestora la tendinţele de evoluţie a jocului.

4. Cercetarea ştiinţifică în acest domeniu la noi în ţară a avut drept rezultat elaborarea unor lucrări dintre care cele mai importante vizează: • pregătirea handbaliştilor de performanţă • selecţia şi pregătirea copiilor şi juniorilor • pregătirea tehnico-tactică pe diferite posturi de specializare • modelarea pregătirii • predarea handbalului ca disciplină de studiu pentru studenţii de al facultăţile de educaţie fizică şi sport.

5. I.2. Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice contribuie la însuşirea unor deprinderi motrice de bază şi specifice, a unor cunoştinţe speciale de tehnică şi tactică sportivă. Este un joc dinamic şi solicită din partea subiecţilor un efort fizic intens şi un mare angajament psihic. Practicat în mod ştiinţific şi metodic contribuie, prin efectele efortului fizic şi psihic, la întărirea sănătăţii, la dezvoltarea capacităţilor fizice şi intelectuale, morale şi volitive ale practicanţilor. De aceea, ca mijloc al educaţiei fizice, handbalul este prezent în lecţiile de educaţie fizică din şcolile de toate gradele, începând de la clasa a V-a sau chiar mai de timpuriu, când se însuşesc elementele tehnico-tactice de bază, prin jocuri pregătitoare şi până la clasele mari şi la învăţământul superior, în condiţii competiţionale.

6. În cadrul orelor de activităţi sportive handbalul este practicat de către elevii care doresc să aprofundeze cunoaşterea acestui joc, şi să facă parte din echipele reprezentative ale clasei, şcolii. Dintre aceştia cei mai buni vor fi selecţionaţi în formaţiile din eşalonul bazei de masă a sporului de performanţă – licee cu program sportiv, cluburi sportive şcolare, cluburi şi asociaţii sportive de performanţă.

7. I.2.1.Handbalul în ciclul gimnazial. Efectele handbalului asupra organismului uman au determinat introducerea lui în programele de educaţie fizică şi de activităţi sportive la clasele de gimnaziu. Prin caracterul său complex şi complet, angrenând întreaga musculatură a corpului în activitate precum şi marile funcţii, handbalul este preferat altor sporturi atât de către profesori cât şi de către elevi. Baza materială necesară practicării handbalului este una simplă, fără costuri prea mari. Întrucât sunt puţine şcolile care dispun de sală de dimensiuni regulamentare, este necesară structurarea şi planificarea conţinutului acestei discipline pe parcursul anilor de studiu astfel încât să se adapteze conţinutul materialului de predat la posibilităţile materiale:

8. pentru şcolile care dispun de o sală de dimensiuni reduse şi de un teren în aer liber, conţinutul handbalului va putea fi planificat pe tot parcursul anului şcolar, abordând în perioadele favorabile lucrului în aer liber mijloace ce presupun utilizarea integrală a terenului (joc bilateral, contraatacul), iar în sezonul rece structurile de elemente tehnico-tactice, calităţile motrice , diferite jocuri şi ştafete cu conţinut specific. • pentru şcolile care dispun doar de un teren în aer liber, handbalul va fi practicat la începutul semestrului –I - lunile septembrie, octombrie şi prima parte din noiembrie) şi ultima parte a semestrului al II-lea – a doua parte a lunii martie, aprilie, mai şi iunie.

9. I.2.2. Handbalul în ciclul liceal. Şi în acest ciclu handbalul este prevăzut în programa şcolară la orele de educaţie fizică şi la cele de activităţi sportive. La acest nivel se regăsesc două categorii de practicanţi ai handbalului: • avansaţii – cei care au mai practicat jocul în ciclul anterior şi care urmează să-şi consolideze elementele învăţate şi să cunoască cerinţele handbalului competiţional. • începătorii –elevi care nu au practicat jocul de handbal în ciclul anterior de învăţământ şi care urmează să-şi însuşească principalele elemente tehnico-tactice şi regulile de bază ale jocului, astfel ca după doi ani să poată aborda jocul bilateral.

10. I.2.3. Handbalul în învăţământul superior. Şi în învăţământul superior există două situaţii distincte în ce priveşte practicarea jocului de handbal: • studenţii de la învăţământul de specialitate, viitorii specialişti în domeniul culturii fizice, au prevăzute în programa acestei discipline la majoritatea facultăţilor din ţară trei semestre de handbal cu câte două ore de lucrări practice săptămânal, unul din aceste semestre având şi două ore de curs săptămânal.

11. studenţii de la alte specializări la care educaţia fizică şi sportul reprezintă activităţi obligatorii, au în planurile de învăţământ una sau două ore săptămânal. În cadrul activităţii la aceste ore, studenţii pot opta pentru o ramură de sport, iar handbalul este una dintre cele mai solicitate şi îndrăgite de studenţi, mai ales dacă au practicat acest joc în ciclurile anterioare de învăţământ. Ei pot practica handbalul ca mijloc de întreţinere şi îmbunătăţire a capacităţii generale de efort sau ca sport de masă în cadrul competiţiilor sportive studenţeşti. (pe grupe, ani de studiu, facultăţi, centre universitare sau la finalele pe ţară a Campionatului Naţional Universitar).

12. I.3. Handbalul ca disciplină sportivă. Acest joc sportiv este considerat unul tânăr – a apărut în Europa la sfârşitul sec. al IX-lea şi începutul sec. al XX-lea – şi a cunoscut mai multe schimbări pe parcursul evoluţiei sale în ce priveşte organizarea practicării, precum şi regulamentul de joc. Studiul handbalului ca disciplină sportivă se va face în cadrul cursului de pregătire specializată într-o ramură de sport de către studenţii care vor opta pentru această disciplină

13. I.3.1. Organizarea handbalului pe plan internaţional. Activitatea competiţională de handbal este coordonată la nivel mondial de către Federaţia Internaţională de Handbal alcătuită prin afilierea federaţiilor naţionale care conduc activitatea de handbal din ţările respective. Federaţiile naţionale se recunosc reciproc ca fiind singurele organizaţii îndreptăţite să conducă handbalul din ţările respective şi să stabilească relaţii internaţionale Organele de conducere ale Federaţiei Internaţionale de Handbal sunt: • congresul (ordinar sau extraordinar); • consiliul de conducere; • comitetul executiv.

14. Congresul F.I.H. are loc o dată la doi ani. Limbile oficiale sunt: germana, franceza şi engleza. Fiecare federaţie naţională are dreptul la un singur vot. Pentru realizarea diferitelor sarcini (organizatorice, administrative, medicale, de propagandă) au fost constituite comisii de specialitate.

15. I.3.2. Organizarea handbalului în România. Activitatea de practicare a jocului de handbal din ţara noastră este coordonată de Federaţia Română de Handbal la care sunt afiliate cluburile şi secţiile de handbal ale acestora. Sarcinile ce revin F.R.H. sunt: • organizarea competiţiilor sportive interne şi internaţionale; • îndrumarea şi supravegherea calităţii procesului de selecţie atât în ce priveşte cadrele de specialitate, cât şi a nivelului valoric al sportivilor. • stabileşte concepţia de joc precum şi conţinutul şi metodologia procesului de instruire la toate eşaloanele competiţionale;

16. acordă titluri şi categorii de clasificare sportivă; • stabileşte şi dezvoltă relaţii de colaborare cu federaţii naţionale din alte ţări, cu organisme sportive naţionale şi internaţionale, cu autorităţi publice, cu societăţi comerciale care susţin material şi financiar practicarea handbalului; • organizează cursuri de perfecţionare şi calificare pentru antrenori, arbitrii şi alte categorii de tehnicieni; • selecţionează sportivii şi antrenorii din loturile naţionale; • elaborează reglementări necesare organizării şi desfăşurării activităţii handbalistice; • administrează şi gestionează bunurile materiale şi bugetul propriu.

17. Organele de conducere ale F.R.H. sunt: • Adunarea generală – organ legislativ; • Biroul federal – organ executiv şi administrativ • Biroul executiv al biroului federal – organ operativ care rezolvă problemele şi sarcinile între două şedinţe ale biroului federal.

18. Comisiile şi colegiile care stau la baza activităţii biroului federal sunt: • colegiul central al antrenorilor; • colegiul central al arbitrilor; • comisia centrală de juniori; • comisia centrală de competiţii, legitimări, transferări şi clasificări; • comisia centrală de disciplină; • comisia centrală medicală; • comisia centrală de propagandă şi mass-media. În teritoriu, activitatea de practicare a handbalului este coordonată de asociaţiile judeţene de handbal, subordonate F.R.H. şi respectând Statutul şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a F.R.H..(F.R.H. –Statute şi Regulamente - Bucureşti, 2000)

19. I.3.3.Aria de practicare a jocului de handbal Există 137 de federaţii afiliate la F.I.H., de pe cele patru mari continente: Europa, Africa, America şi Asia. În ţările dezvoltate, sportul alături de alte activităţi destinate petrecerii utile a timpului liber (culturale, ştiinţifice, artistice), contribuie la dezvoltarea generală a personalităţii, la o dezvoltare fizică armonioasă, la întărirea sănătăţii, la creşterea motricităţii generale. Prin participarea sistematică a copiilor şi tinerilor la un proces organizat de instruire în handbal se realizează o contribuţie însemnată la rezolvarea sarcinilor ce revin educaţiei fizice şi sportului, realizându-se totodată şi extinderea practicării jocului de handbal de către un număr tot mai mare de cetăţeni pe scară largă, atât ca sport de masă (sportul pentru toţi), cât şi ca sport de performanţă. Handbalul este prevăzut în programele şcolare din învăţământul de toate gradele, este inclus în competiţiile sportive de masă la toate categoriile de vârstă şi este practicat în cadrul baze de masă a sportului de performanţă.