STEMA ROMÂNIEI

1. STEMA ROMÂNIEI Pentru toate popoarele, stema ţării – semnul heraldic – are o importanţă deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria ţării, prin intermediul ei tradiţia rămâne veşnic vie, iar semnificaţia ei trezeşte sentimentul naţional. În multe steme naţionale, elementele constitutive sunt fidele trecutului istoric naţional, fiind recunoscute unanim de toţi cetăţenii. Asemenea simboluri nobile nu sunt fundamentate doar prin legi şi decrete. Ele sunt, în aceeaşi măsură, chintesenţa idealurilor şi aspiraţiilor cetăţenilor, dar, mai ales, ele, transmise din generaţie în generaţie, reflectă pentru state cu veche tradiţie, cum este şi cazul Principatelor româneşti, simbolurile legendare ale începuturilor lor istorice.

2. Stema actuală este o combinaţie a celor două proiecte prezentate Parlamentului, inspirate din stema Regatului României, stemă care a fost până în anul 1948. A fost adoptată de cele două Camere ale Parlamentului, la 10 septembrie 1992. Stema României, cum aminteam mai sus, simbolizează statul român naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil şi se compune din două scuturi suprapuse: scutul mare şi scutul mic. Scutul mare, pe fond albastru, are o acvilă de aur cu capul conturnat spre dreapta, cu ciocul şi ghearele roşii, cu aripile deschise, ţinând în cioc o cruce ortodoxă din aur, în gheara dreaptă o spadă, iar în gheara stângă un sceptru. Scutul mic: pe pieptul acvilei, între aripile protectoare, se găseşte scutul mic împărţit în cinci părţi, numite şi cartiere, cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice: Ţara Românească, Moldova, Banatul şi Oltenia, Transilvania şi Dobrogea.

3. Stema Ţării Româneşti – se află în primul cartier, pe fond albastru, o acvilă de aur cu ciocul şi ghearele roşii, ţinând în cioc o cruce ortodoxă, însoţită de un soare de aur, la dreapta, şi de o lună nouă tot de aur, la stânga. • Această stemă este cunoscută pentru prima dată la sfârşitul secolului al XIV-lea, pe un document emis la 20 ianuarie 1368, de domnitorul Vladislau I (Vlaicu Vodă). • Amănuntele de pe stemă au putut fi determinate, mai atent, după un sigiliu asemănător, din 1390. Imaginea ne-a rămas de pe sigilii. În decursul istoriei, stema a suferit mai multe transformări, până la forma actuală.

4. Stema Moldovei – se află în al doilea cartier, pe fond roşu, un cap de bour negru, însoţit de o stea de aur între coarne, cu cinci raze, de o roză cu cinci foi la dreapta şi de o lună conturnată la stânga, ambele de argint. • Şi pentru stema Moldovei atestarea este tot sigilară, datând din 1387. • Ca şi în cazul Ţării Româneşti abia sigiliul de pe hrisovul din 30 martie 1392, dat de domnitorul Roman I Muşat este suficient de clar pentru a putea desluşi toate amănuntele. În decursul istoriei, stema a suferit unele modificări.

5. Stema Banatului şi a Olteniei – se află în cartierul al treilea, pe fond roşu, peste valuri naturale poate fi observat un pod de aur cu două deschideri boltite, din care iese un leu de aur ţinând un paloş în laba dreaptă din faţă. • Banatul şi Oltenia nu au avut steme. Stema actuală a fost stabilită pe baza propunerilor Comisiei Consultative Heraldice, şi votată în Parlament la 23 iunie 1921. • Podul de aur simbolizează podul de peste Dunăre construit de Apolodor, pentru a uşura trecerea Dunării trupelor conduse de împăratul Traian.

6. Stema Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului – se află în cartierul al patrulea, un scut tăiat de un brâu roşu îngust: în partea superioară, pe fond albastru, o acvilă neagră cu ciocul de aur, ieşind din brâul despărţitor, însoţită de un soare de aur la dreapta şi de o lună de argint conturnată la stânga; în partea inferioară, pe fond aurit, şapte turnuri roşii crenelate, dispuse pe două rânduri, patru şi trei. Aceste turnuri de cetate amintesc de vechiul nume al Transilvaniei – Siebenbürgen – (Şapte cetăţi), nume atestat din anul 1296. Stema Transilvaniei a apărut pe la 1590.

7. Stema Dobrogei – în insiţiune se află, pe fond azur, doi delfini de aur afrontaţi, cu cozile ridicate şi cu capul în jos. Delfinii simbolizau ieşirea la Marea Neagră, prin retrocedarea judeţelor Ismail, Cahul şi Bolgrad, în anul 1856. • Stema României este utilizată pe moneda naţională, pe paşaport, pe clădirile oficiale, pe cărţile de identitate (fără scutul azur), în antetul documentelor oficiale (incluzând diplomele), în Parlament, în şcoli şi în sălile de clasă.