PRODUSUL TURISTIC

1. PRODUSUL TURISTIC

2. Concepte şi definiţii de bază Patrimoniul turistic • Potenţialul turistic (natural şi antropic) • Infrastructură (generală şi turistică) • Structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului).

3. Patrimoniul turistic Potenţialul turistic Infrastructură Structuri turistice Natural Antropic Generală Turistică -Reţeaua de transport comunicaţii; -Reţeaua tehnico-sanitară (alimentare cu apă, energie electrică şi termică); -Reţeaua edilitar-urbană (construcţii, pietonală); -Reţeaua comercială şi prestări servicii; -Reţeaua administrativă şi de asigurare a populaţiei. - Reţeaua de transport pe cablu în staţiuni montane şi pârtie de schi; - Grupuri administrative gospodăreşti; - Reţeaua tehnico-sanitară pentru staţiuni turistice şi obiective distractive; - Căi de comunicaţie. - Structuri de primire (hoteluri, moteluri, cabane, vile); - Structuri pentru servirea mesei (restaurante, autoservire); - Structuri agrement (cluburi agrement, cazinouri); - Structuri tratament balnear; - Structuri de transport turistic.

4. Potenţialul turistic natural Totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună, floră) inclusiv caracteristici modificate sau amenajări ale acestora.

5. POTENTIAL TURISTIC NATURAL RELIEF ŞI GEOLOGIE Trepte şi forme de relief; peisaj geomorfologic; forme bizare de relief şi structuri geologice; monumente ale naturii. CLIMA Tempera-tura aerului şi a apei; precipitaţii lichide; stratul de zǎpadǎ; durata de strǎlucire a soarelui, tip de climat. HIDRO-GRAFIA Ape freatice, ape minerale, râuri, lacuri naturale (inclusiv terapeutice) şi antropice; Marea Neagrǎ şi Delta Dunǎrii VEGETAŢIA Tipuri de pǎduri; florǎ specificǎ, plante ierboase; curiozitǎţi floristice; pǎduri de interes social. FAUNA Fond cinegetic (vînat cu pǎr şi pene); fond piscicol; specii faunistice ocrotite; rezervaţii ştiinţifice. NATURA OCRO-TITA Parcuri naţionale, Monu-mente Rezervaţii naturale

6. Potenţialul antropic Totalitatea resurselor turistice rezultate ale creaţiei umane din punct de vedere cultural - istoric şi tehnico -economic din cadrul unui teritoriu sau al unei aşezări umane considerate ca având valoare turistică sau constituind bază de existenţă pentru turism.

7. POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC CULTURAL - ISTORIC TEHNICO – ECONOMIC SOCIO - DEMOGRAFIC VESTIGII, LOCURI ŞI MONUMENTE ISTORICE ETNOGRAFIE ŞI FOLCLOR *monu-mente istorice, de arhitec-turǎ şi de artǎ plasticǎ; Monu-men-te şi locuri istori-ce; *vestigii arheolo-gice; *cetǎţi dacice, greceşti, romane, medie-vale; *monu-mente istorice si de artǎ cu valoare de unicat; *arhi-tec-turǎ şi tehni-cǎ popu-larǎ; *cre-aţie artisti-cǎ popu-larǎ; *mu-zee etno-grafice; Mani-festǎri popu-lare tradi-tionale *muzee şi case memo-riale; instituţii de culturǎ şi artǎ; *hidro-tehnice: - baraje, lacuri, poduri, canale, hidrocen-trale; *ferme şi pen-siuni agrotu-ristice; *centre artizanale şi meşteşu-gǎreşti; *instituţii sociale; *popu-laţia şi aşezǎrile umane: rurale, urbane;

8. Infrastructura • infrastructura generală • infrastructura turistică.

9. Infrastructura generală • Reţeaua de transport comunicaţii; • Reţeaua tehnico-sanitară (alimentare cu apă, energie electrică şi termică); • Reţeaua edilitar-urbană (construcţii, pietonală); • Reţeaua comercială şi prestări servicii; • Reţeaua administrativă şi de asigurare a populaţiei.

10. Infrastructura turistică • Reţeaua de transport pe cablu în staţiuni montane şi pârtie de schi; • Grupuri administrative gospodăreşti; • Reţeaua tehnico-sanitară pentru staţiuni turistice şi obiective distractive; • Căi de comunicaţie.

11. Structurile turistice Totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseşteturismul pentru realizarea funcţiilor şi obiectivelor sale economico-sociale 1.Structuri de primire (hoteluri, moteluri, cabane, vile); 2.Structuri pentru servirea mesei (restaurante, autoservire); 3.Structuri agrement (cluburi agrement, cazinouri); 4.Structuri tratament balnear; 5.Structuri de transport turistic

12. Mediul înconjurător Totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi de oameni care în strânsă interacţiune asigură menţinerea de echilibrului ecologic determinând condiţii de viaţă pentru om şi de dezvoltare a societăţii.

13. Mediul înconjurător Componente Natural, cu două elemente: • Abiotice (aerul, apa, solul, subsolul, relieful); • Biotice (vegetaţia şi fauna). Antropice, cu elemente introduse de om prin activităţile sale complexe surselor turistice (regională şi naţională), precum şi evaluarea acestora.

14. Resurse turistice Nu sunt resurse turistice în sine ci doarresurse exploatabile şi utilizabile în condiţiitehnologice şi economice date.

15. Clasificarea resurselor • Resurse naturale:climat favorabil unui anumit tip de turism, topografia care crează peisajul montan, coline, lacuri sau plaje, floră, faună. • Resurse socio-culturale: manifestări artistice, festivaluri de muzică, concerte internaţionale, expoziţii, reuniuni literare şi culturale internaţionale, manifestări sportive, tehnice şi ştiinţifice, oraşe moderne, locuri arheologice şi istorice. • Resurse cu caracter economic: uzine, centre tehnice, dar şi condiţii economice favorabile achiziţionării de bunuri şi servicii la preţuri joase, fie pentru că preţul vieţii este scăzut fie din cauza condiţiilor de schimb favorabile. Utilizarea acestor resurse comportă punerea în evidenţă a caracteristicilor lor. O resursă nu are interes decât în funcţie de atracţia pe care o poate executa asupra turistului. Atracţia este mai întâi socială cu este cazul marilor oraşe, iar ea poate decurge din raritatea şi originalitatea resursei sau datorită permanenţei resursei.

16. Elementele componente ale produsului turistic 1. Facilităţi de acces – care sunt în relaţie cu modul de transport care îl va utiliza turistul pentru a ajunge la destinaţia aleasă. Acestea se evaluează mai mult în funcţie de accesibilitatea lor economică decât în funcţie de distanţa fizică.

17. Elementele componente ale produsului turistic 2. Patrimoniul resurselor naturale, culturale, artistice, istorice, tehnologice care tind să atragă turistul şi să îl determine să călătorească.

18. Elementele componente ale produsului turistic 3. Echipamentul – care mai rar motivează călătoria, dar care lipsind, restricţionează această călătorie: de cazare, refacere, distracţie, sportive.

19. Elementele componente ale produsului turistic • A – cces • P – atrimoniu • E – chipament

20. Clasificarea resurselor propusă de Organizaţia Mondială a Turismului

21. patrimoniul natural;patrimoniul energetic;patrimoniul uman(mărimea, densitatea, mobilitatea populaţiei şi celelalte caracteristici demografice, condiţiile de viaţă, opiniile şi mentalităţile populaţiei în raport cu fenomenul turistic, elementele culturale, numărul de persoane ocupate în turism, nivelul de educaţie şi de pregătire profesională a acestora, etc.);aspecte instituţionale, politice, juridice şi administrative(sistemul de acorduri internaţionale vizând circulaţia turistică, regimul vizelor, măsurile de protecţie a patrimoniului turistic şi a mediului, modul de eliberare a licenţelor în turism, etc.);aspecte sociale(structura socială a populaţiei, participarea populaţiei la democraţia naţională, mărimea şi structura timpului liber, nivelul de educaţie şi de sănătate, etc.);elementele de infrastructură, echipamentele şi serviciile destinate petrecerii timpului liber;activităţile economice şi financiare, legate direct sau indirect de turism.

22. Elemente constitutive de bază • spaţiul geografic; • fenomenele naturale; • aşezările umane; • ambianţa şi animarea. Elemente dobândite (create) • elemente antropice; • amenajarea teritoriului; • echipamente colective; • echipamente de cazare; • servicii publice; • servicii private; • infrastructura de transport; • alimentaţia.

23. Spaţiul geografic • Este unul din factorii cei mai importanţi pentru că pe baza lui sunt create sau există destinaţiile turistice. • Spaţiul poate fi virgin sau deja locuit. Dar spaţiul în sine nu are valoare proprie suficientă care să declanşeze interesul turistic. Această valorizare rezultă din combinarea lui cu elementele de mediu, de care de fapt nici nu poate fi separat. • În foarte multe cazuri frumuseţea locului, a spaţiului combinată cu cea a mediului ambiental apropiat a constituit elementul de bază în conturarea unui produs turistic.

24. Fenomenele naturale • Mediul este în principiu acelaşi pentru multe spaţii turistice. În realitate, două sau mai multe spaţii montane, de exemplu, nu sunt identice între ele datorită unor elemente specifice care ţin de relief, eologie, hidrografie, climă, vegetaţie, faună. • Din punct de vedere al reliefului nu există „copii” ale unor forme decât în cazuri foarte rare. • Fenomenele geologice petrecute de-a lungul istoriei Pământului, bine caracterizate şi cunoscute, deşi au avut loc în mai multe zone, nu au dus la rezultate identice. De asemenea, structura rocilor este diferită, astfel că de multe ori acţiunea apelor şi a vânturilor a dus la evoluţii diferite a spaţiului natural în general şi a celui montan, în special. • În unele cazuri însăşi această acţiune a dus la apariţia unor forme de relief ce relief ce reprezintă atracţii turistice deosebite, etc.

25. Climatul şi altitudinea Influenţează alegerea turistului. Pentru locuitorii din zonele unde predomină vremea închisă, ceaţa, ploaia, în general din nord, soarele, lumina, căldura reprezintă necesităţi fiziologice. La fel se petrec lucrurile şi cu spaţiile montane înalte, unde oamenii caută o atmosferă de linişte, o natură intactă şi aer curat, care lipsesc în aglomeraţiile urbane din care provin.

26. Vegetaţia • Este un element de decor care ameliorează calitatea unor forme de relief, dar în acelaşi timp, prin varietatea speciilor şi combinaţiilor constituie un element de atracţie suficient în multe cazuri să motiveze turiştii. • De asemenea, variaţiile în funcţie de anotimpuri constituie motive pentru a reveni în aceleaşi locuri.

27. Fauna Este atractivă din mai multe puncte de vedere. • Unul dintre acestea ar fi faptul că există forme de turism care se bazează pe un anumit fond de specii: turism pentru vânătoare, turism pentru pescuit. • Cunoaşterea speciilor la locul şi în mediul care trăiesc, fie că acesta este protejat şi bine delimitat în rezervaţii, fie că nu, constituie unul din motivele principale ale turismului internaţional. • Fauna poate constitui un element de atracţie şi în afara mediului obişnuit prin crearea unor spaţii artificiale, aproximativ asemănătoare, în parcuri şi grădini zoologice.

28. Fie din motive naturale, fie datorită acţiunii umane, multe din speciile vegetale şi animale sunt în pericol de a dispare definitiv sau din anumite locuri în care ele există în mod obişnuit. De asemenea, apele, relieful şi chiar climatul pot fi afectate de acţiunea brutală a oamenilor: prin defrişări masive, contaminări ale solului, incendieri, construirea de baraje sau căi de comunicaţie, aflux mare de persoane.Nu este vorba numai de o problemă de protecţie a mediului, ci şi de dispariţia activităţilor turistice din zonele afectate, care vor fi tot mai mult ocolite şi în final evitate de turişti.Din aceste motive guvernele au căutat să rezolve această problemă prin ocrotirea prin lege a unor spaţii protejate sub toate aspectele. Astfel au apărut marile parcuri şi rezervaţii naturale în care acţiunile umane au loc sub un control strict şi restricţionat.Datorită cumulului de elemente de relief, floră, faună bine păstrate şi uşor de găsit, ele reprezintă importante zone de atracţie turistică.

29. Aşezările umane • În interiorul şi /sau împrejurimile a numeroase localităţi s-au dezvoltat produse turistice, fie în sensul cel mai larg al lor (staţiuni turistice), fie ceva mai restrânse, legate de produse la temă (natură, sport, agrement). • De cele mai multe ori, dezvoltarea turistică este o opţiune locală. Pentru comunităţile respective turismul este o sursă de locuri de muncă şi de venituri de bază sau suplimentare nu numai pentru omul obişnuit, ci şi pentru bugetul instituţiilor locale. • Sunt stimulate sau apar activităţi noi legate de artizanat, exploatarea agricolă, echipamente şi amenajări turistice, construcţii, etc. • Astăzi, în numeroase ţări din lume, turismul este considerat ca suportul principal al dezvoltării locale durabile. • Turismul favorizează un schimb social între populaţia care se deplasează de la domiciliul ei şi populaţia indigenă. În general, aceste două populaţii au moduri de viaţă şi culturi diferite. Contactul dintre aceste două populaţii poate fi o sursă de conflict. • Atitudinea populaţiei indigene influenţează puternic percepţia pe care vizitatorii o vor avea asupra produsului turistic. Ea este o dimensiune esenţială a produsului turistic şi nu poate fi neglijată.

30. Ambianţa şi animaţia locală • Într-o oarecare măsură aceasta depinde de relaţiile dintre populaţia primitoare şi turişti, dar există şi alte elemente care trebuie luate în considerare. • În final percepţia ambianţei este rezultatul unui cumul de factori care ţin de toate componentele produsului turistic: transport, cazare, alimentaţie, agrement. • De multe ori, turistul este satisfăcut sau nu în funcţie de „cum simte” el „grija” pe care i-o acordă factorii implicaţi în operaţionalizarea produsului turistic. • Animarea are drept scop destinderea fizică şi psihică, dar şi facilitarea contactelor reciproce şi ameliorarea relaţiilor sociale. Ea se referă la cinci componente luate separat sau împreună: aventură, mişcare, sociabilitate, formare, creativitate. • La nivelul unei aşezări umane, animarea stimulează activitatea ei şi ameliorează percepţia turiştilor asupra ofertei turistice.

31. Ambianţa şi animaţia locală • La debutul activităţilor turistice, existenţa deja a unor manifestări culturale, competiţii sportive, carnavaluri, parade, concursuri constituie un atu pentru localităţile respective. • Astăzi tot mai multe comunităţi care optează pentru dezvoltarea turistică caută să iniţieze manifestări din cele amintite fie reluând unele abandonate cândva, fie creând altele. • Turiştii apreciază astfel de eforturi pentru că ele presupun o varietate a propunerilor, adică: muzică, dans, agitaţie, participare, ocuparea timpului, bună dispoziţie şi o desfăşurare în alte spaţii de obicei mult mai mari decât cel al consumului turistic obişnuit. Sunt organizate astfel de parade, defilări, carnavaluri, jocuri distractive, concerte, expoziţii, întreceri sportive, festivaluri de muzică sau cinema, concursuri gastronomice, acţiuni promoţionale ale unor mari firme. Ele capătă un caracter tradiţional astfel că turiştii care le apreciază revin întotdeauna cu plăcere la ele.

32. Elemente antropice • Se referă la elemente cultural istorice, tehnico-economice socio-demografice. • Principalele probleme puse de vestigiile arheologice, cetăţile şi alte monumente istorice se referă la accesibilitate, informare şi restaurare. • Unele din acestea se află departe de principalele căi de comunicaţie sau de aşezări umane astfel că trebuie găsite şi soluţii în ceea ce priveşte accesul la ele, fie organizat cu mijloace de transport puse la dispoziţie, fie neorganizat cu mijloacele proprii ale turistului. • O hartă a locurilor este deosebit de utilă în aceste cazuri. Însă, înainte de a ajunge la ele, turistul trebuie să afle că există, iar după aceea, să fie convins că merită deplasarea. Un efort de preinformare verbal şi / sau scris este, deci necesar. Odată ajuns, turistul este interesat de anumite particularităţi ale istoriei vestigiilor respective, adică: legende, toponimie, detalii ale confruntărilor armate, costumaţii, armanent şi ocupaţii de epocă. • Efortul de informare trebuie continuat la faţa locului, atât verbal de către o persoană autorizată (ghid), cât şi în scris (pliant, afiş, panou).

33. Elemente antropice • Un anumit arhaism şi originalitatea monumentelor sunt principalele elemente care trezesc interesul turistului. Totuşi nu trebuie uitat efectul timpului şi al intemperiilor care degradează aceste obiective. În unele cazuri astfel de efecte, în loc să atragă turistul, lasă impresia de neglijenţă, abandonare şi chiar lipsă de respect faţă de monumentul altfel promovat cu mândrie. La unele intervale de timp un efort de restaurare se impune. • Două din problemele comune ale tuturor componentelor antropice se referă la tarifare şi programul de funcţionare (orele când ele sunt deschise accesului turiştilor). • Sunt situaţii în care monumentele sau vestigiile se întind pe suprafeţe mari, neîngrădite, cu acces prin mai multe locuri. În cazul turismului neorganizat, fie nu se poate face o tarifare, fie ea se face cu dificultate. • În ceea ce priveşte programul de vizitare el trebuie corelat cu perioadele de activitate turistică: de sezon, lunare, săptămânale, zilnice.

34. Echipamente colective • Se referă la cele utilitare şi sportive. • Dezvoltarea turistică atrage după sine o cerere suplimentară de deplasare în interiorul şi în vecinătatea localităţilor şi staţiunilor turistice. • Nu întotdeauna ea se bazează pe mijloace de transport proprii. Din acest motiv, autorităţile încearcă să rezolve problema transportului local cu mijloace de transport colective. • În unele staţiuni accesul autoturismelor private este chiar interzis din motive de protecţia mediului, dar şi din dorinţa de a păstra o atmosferă de linişte şi calm. • Pentru a stimula turiştii să renunţe la mijloacele proprii care poluează şi aglomerează localitatea, autorităţile locale trebuie să acorde unele facilităţi acestora: parcări suficiente ca număr şi capacitate, mijloace de transport în comun suficiente ca număr şi frecvenţă de circulaţie şi chiar gratuităţi.

35. Servicii publice • Se referă la asigurarea unor servicii indispensabile turiştilor: apă caldă, poştă, telefon, drumuri locale corespunzătoare sau care trebuie rezolvate pentru a favoriza condiţiile de sejur cum sunt: evacuarea apelor uzate şi a rezidurilor şi debarasarea de gunoaie. • Pentru un produs turistic particular, de exemplu produsul hotelier, acestea intră în condiţiile de funcţionalitate (apă caldă şi telefonul). • Pentru produse turistice în general, de exemplu o staţiune turistică, problemele sumt mai complexe. Dacă produsul turistic este legat de o aşezare umană, autorităţile locale trebuie să cheltuie sume importante pentru asigurarea şi amenajarea lor.

36. Servicii publice • Situaţia se complică şi mai mult atunci când utilizarea echipamentelor are un caracter sezonier, astfel încât capacităţile rămân neutilizate perioade mari de timp. • Unele investiţii nu pot fi recuperate prin tarifări directe, astfel încât trebuie găsite modalităţi pentru a realiza acest lucru: taxa de sejur plătită de fiecare turist şi inclusă în costul cazării. • Pentru o staţiune independentă de o aşezare umană, una din principalele probleme este variaţia fluxurilor de turişti, care complică dimensionarea capacităţilor. • În cazul sezonalităţii, principala problemă este conservarea echipamentelor şi utilităţilor pe perioade de nefolosire.

37. Servicii private • Se referă la restaurante, baruri, cafenele, patiserii, magazine diverse, sucursale bancare, taxiuri, etc. • Pe măsură ce o staţiune se dezvoltă din ce în ce mai mult, necesarul de astfel de servicii creşte. Ele crează locuri de muncă şi aduc un plus de venituri populaţiei locale. • Restaurantele, barurile, cafenelele, patiseriile şi alte spaţii de acest gen vin în întâmpinarea unor gusturi tot mai variate ale turiştilor, care vor să se bucure de specificul bucătăriei locale sau să se bucure de specialităţi exotice, ce nu vor fi consumate în mod obişnuit. • Aceste spaţii reprezintă de asemenea un mijloc de a veni în contact cu populaţia locală şi cu tradiţiile ei. Ele sunt totodată concepute ca servicii complementare cazării. Unele hoteluri nu au sau au renunţat complet la restaurante pentru a colabora cu altele care fac mai bine acest serviciu. • Fie serviciu public, fie serviciu privat, securitatea turiştilor cuprinde un complex de acţiuni legate de salvare, probleme medicale, agresiune, etc. • Dezvoltarea de exemplu a unor activităţi sportive impune angajarea de instructori, ghizi, supraveghetori, etc.

38. Infrastructura de transport • Turismul implică o deplasare a vizitatorului de la domiciliul său într-o localitate de sejur. Accesibilitatea în această localitate de sejur poate fi uşurată printr-o bună infrastructură rutieră şi prin prezenţa unui aeroport. • Deplasarea turistului trebuie să se efectueze în cele mai bune condiţii (minimum de oboseală şi de timp) şi costuri mici. • Pentru exemplificare, pentru o staţiune ski, infrastructura rutieră devine un element major al produsului turistic care ar putea fi un efect de motivaţie sau nu al vizitei schiorului. • Pentru o staţiune turistică internaţională, infrastructura aeroportuară permite sau nu comercializarea pe piaţa îndepărtată. • Aceleaşi mijloace de transport din interiorul staţiunii (autobuze, taxiuri sau altele) şi condiţiile de circulaţie sunt de asemenea elemente care nu pot fi neglijate în interiorul produsului turistic.