Ce este romantismul?

1. Romantismul este un curent artistic al Europei occidentale apărut în secolul al XVIII-lea în Marea Britanie şi în Germania, apoi în secolul al XIX-lea în Franţa , în Italia şi în Spania. Se dezvoltă în Franţa ca reacţie la regulile clasice considerate prea rigide şi împotriva raţionalismului filozofic al secolelor anterioare. Ce este romantismul?

2. Manifestul literar al romantismului este Prefaţa la drama « Cromwell » (1827) în care Victor Hugo proclamă libertatea de creaţie, adică dreptul fiecărui scriitor de a nu accepta alte reguli decât pe cele ale fanteziei sale. Victor Hugo afirmă : « Caracterul unei drame este realitatea. Realitatea rezultă din combinaţia naturală a sublimului şi a grotescului, care se întâlnesc în dramă aşa cum se întâlnesc în viaţă. Deoarece poezie adevărată, poezie completă este în armonia contrariilor... Tot ce e în natură este în artă. »

3. Mişcarea Sturm und Drang (literal,furtună şi imbold) este considerată a fi precursoarea romantismului în Germania. Scriitorul Johann Wolfgang von Goethe a fost cel mai faimos reprezentant al acesteia. Goethe publică Suferinţele tânărului Werther, operă de intensă subiectivitate datorită unei iubiri imposibile a protagonistului acesteia (Werther). Cartea a cauzat multă vâlvă în perioada sa, datorită faptului că un val de sinucideri a fost atribuit lecturii volumului. Goethe

4. Romantismul românescÎn literatura română, romantismul se face simţit prin intermediul scriitorilor paşoptişti (Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ş.a. ) şi persistă mult timp după declinul curentului în culturile vest-europene, atingând punctul de vârf în opera lui Mihai Eminescu, care este considerat ultimul mare romantic european.

5. Trăsături generale ale romantismului

6. 1. Cultul sentimentului şi al fanteziei creatoare Romanticii oferă conştiinţei şi imagineţei un câmp nemărginit, acordând spiritului individual libertatea şi capacitatea unui loc neîngrădit. Ingres, Le Songe d'Ossian, 1812

7. 2. Scriitorii romantici, nesatisfăcuţi de realitatea în care trăiesc, încearcă să o depăşească, să evadeze din ea In permanentă căutare a unui ideal scriitorul romantic evadează din prezent în trecut sau viitor, din spaţiul său cunoscut, spre un spaţiu fără contururi clare.

8. 3. Romantismul pătrunde în tainele sufletului, exprimă sentimentele profunde ale scriitorului Interesul pentru straturile adânci ale vieţii sufleteşti aduce şi inclinaţia spre meditaţia filozofică, precum şi cultivarea visului.

9. 4. Interesul pentru frumuseţea naturii Romanticii consideră omul un microcosmos (univers mic), în care se oglindeşte şi se rezumă macrocosmosul (universul mare), într-o perfectă comuniune cu natura.

10. Quasimodo-ilustratie de Alfred Barbou 5. Romantismul scoate în evidenţă şi valoarea artistică a ceea ce nu este frumos Urâtul se prezintă şi el în numeroase forme şi “fidelitatea” faţă de natură impune surprinderea extremelor naturii: frumos-urât, ochiul romanticului fiind creat pentru a descoperi contrastele.

11. Tezeu si Minotaurul 6. Interesul pentru creaţia populară şi pentru tradiţiile naţionale Romantismului i se datorează redescoperirea bogăţiei fondului şi formei operelor folclorice.

12. Delacroix : Dante si Virgiliu in Infern 7. Personajul romantic provine din toate mediile sociale, este un erou excepţional care acţionează în împrejurări excepţionale Autorul romantic realizează personaje din trăsături psihice antitetice, din alb şi negru, cu sentimente contrastante.

13. Ingres :Apoteoza lui Homer 8. Arta romanticăeste caracterizată de amestecul genurilor Tabloul amplu al vieţii necesită amestecul genurilor, căci adevărata poezie se află în armonia contrariilor.

14. 9. Lărgirea vocabularului prin pătrunderea arhaismelor, regionalismelor şi a cuvintelor populare. Antiteza este prezentă în definirea unor situaţii, idei, atitudini, sau în caracterizarea personajelor. 10.Romanticii recurg la ironie pentru a spulbera iluziile.

15. MIHAI EMINESCU 1850-1889 Cel mai mare romantic român Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889), cel mai mare poet “pe care l-a ivit şi-l va ivi, vreodată, poate, pământul românesc” (G. Călinescu), a realizat în creaţia sa lirică o sinteză a tuturor tradiţiilor populare şi culte naţionale, pe care le-a înnobilat cu profunde meditaţii filozofice.

16. Portretele lui Eminescu

18. Temele creaţiei eminesciene

20. Etapele creaţiei eminesciene Etapa I (1866 – 1870) cuprinde creaţiile de adolescenţă în care se simte influenţa unor înaintaşi: De-aş avea, La Bucovina,Speranţa, Junii corupţi, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românieetc. De-aş avea De-aş avea şi eu o floare Mândrã, dulce, rãpitoare Ca şi florile din mai, Fiicã dulce a unui plai, Plai râzând cu iarba verde, Ce se leagãnã, se pierde, Undoind încetisor, Şoptind şoapte de amor;

21. Etapele creaţiei eminesciene Etapa a II-a (1870-1877) se caracterizează prin îmbogăţire şi diversitate tematică: Venere şi Madonă, Epigonii, Mortua est, Călin (file din poveste), Strigoii, Sara pe deal, Floare albastrăetc. SARA PE DEAL Sara pe deal buciumul suna cu jale, Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine. Luna pe cer trece-asa sfânta si clara, Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara, Stelele nasc umezi pe bolta senina, Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plina.

22. Etapele creaţiei eminesciene Etapa a III-a (1877 – 1883) reprezintă faza deplinei maturităţi artistice: Singurătate, O, rămâi…, Pe aceeaşi ulicioară, Scrisorile, Luceafărul, Pe lângă plopii fără soţ, Glossă, Odă ( în metru antic)etc. LUCEAFĂRUL Iar ea vorbind cu el în somn,Oftînd din greu suspină:- O, dulce-al nopţii mele domn,De ce nu vii tu ? Vină ! Cobori în jos, luceafăr blînd,Alunecînd pe-o rază,Pătrunde-n casă şi în gîndŞi viaţa-mi luminează ! .... Ce-ţi pasă ţie, chip de lut,Dac-oi fi eu sau altul ? Trăind în cercul vostru strîmtNorocul vă petrece,Ci eu în lumea mea mă simtNemuritor şi rece.

23. ‏ IDEEA POEMULUI GUSTAV KLIMT “SĂRUTUL”