Download
1 / 5
180 likes | 886 Vues
Batalia de la Rovine. Bătălia de la Rovine a fost una dintre cele mai importante bătălii din istoria Țării Românești și a avut loc în data 17 mai 1395 . Cadrul istoric
E N D
Bătălia de la Rovine a fost una dintre cele mai importante bătălii din istoria Țării Românești și a avut loc în data 17 mai1395. Cadrulistoric Dupămoarteaneașteptată a sultanuluiotomanMurad Ipecâmpul de luptă de la CâmpiaMierlei (1389), fiulluicelmare,BaiazidIldîrîm, l-a urmat la tron. Imperiullăsat de Murad I s-a doveditrepedefragil. Sub conducereaemirului din Karaman, principiianatolieni au profitat de evenimentele din Balcaniși au pornitofensivaîmpotrivaotomanilor. DreptrăspunsBaiazid a strânsarmata la Bursa, a recuceritteritoriilepierduteși a anexatemiratele din vestulAnatoliei. Înprimăvaraanului 1390 Ioan al VII-lea Paleologul, susținut de Baiazid, l-a detronatpeîmpăratulbizantinIoan al V-lea. DeșiautoritatealuiIoan al VII-lea păreabinestabilită, Manuel al II-lea, fiulbătrânuluiîmpărat, a intervenitînseptembrie 1390 alungându-l peuzurpator. Ioan al V-lea și-a încheiatdomnia ca vasalotomanîntimpcefiulsău era ținutostatic la curteasultanului. Dupămoarteaîmpăratului (1391), Manuel a evadat de sub supravegherealuiBaiazidși a fostîncoronatîmpărat la Constantinopol, rămânândtotuși un vasalobligat la plataunuitributșiconstrâns la serviciumilitar. ÎnacesttimpotomaniiîșiîntăreaudominațiaînBalcani, cucerindu-ipeconducătoriilocalisauatrăgându-iprintimâr-uri - pământoferitînschimbulserviciuluimilitar. Însăsituația nu le era favorabilăpretutindeni. RegatulUngar a întreprinscâtevaacțiuni de micăanvergură la granițele cu Bulgaria, Serbia și Bosnia,iarMirceacelBătrân, voievod al ȚăriiRomâneștiocupăîn 1389 întregteritoriulaflatîntreDunăreșiMareaNeagră, numitîntitulaturasaPodunaviașimaitârziuDobrogea, de la numeleluiDobroticicelmaivechistăpânitor al acestuiteritoriucunoscut de turci. Ca răspuns la ofensivaotomanăînDobrogea din 1391 sub comandaluiFiruzbei, îniarna 1393/1394 Mircea a devastatcuibul de achingii de la Karînovasî. În 1391, ceteleprădalnice ale luiFiruzbeireușiserăsăsupunăȚaratul de Vidin fărăluptă. Perioadaurmătoareestecaracterizatăprininfiltrări ale cetelorotomaneîn Bulgaria țaruluiȘișman. Acestaestedeposedat de cetățiperând, totulculminând cu luareaNicopoleluiprinvicleșug. Silistra a fostferită de o soartăasemănătoaredatorităvigilențeiostașilormunteni. Întretimp, îngrijorat de situația din Balcani, Sigismund de Luxemburg atacă Serbia șiîiînvingepeturcișipesârbiiaflați sub ascultarealuiȘtefanLazarevici. În 1393, aflândcăȘișman se aliase cu Sigismund al Ungariei, Baiazid a întreprins o campanieîn Bulgaria, cucerindșiprădândorașulTârnovo, luând ca robiaproapetoatăpopulațiacreștină a sașitransformândțaratulluiȘișman – el însușicapturat – înpașalâc. ÎnaceeașivremeestecuceritășiSilistra. AșadarBalcanii, cu pozițiilestrategice de la Dunăreșidinspre Serbia vasală, încăpuserăpemânaotomanilor. Pericolulcampaniilor de cucerire a ȚăriiRomâneștiși a posesiunilorungaredinspre Serbia era tot mai imminent.. AcțiunileluiMirceaînspațiulbalcanic, câtșirelațiileacestuia cu regeleUngarieiși cu emiriianatolieni – care primejdiuiaupozițiaotomanăîncănesigurăpeteritoriuleuropean – l-au făcutpeBaiazidsăîntreprindă o expedițiepersonală de cucerire a ȚăriiRomânești, înprimăvaralui 1395. Pentru a-șisporiposibilitățile de acțiune, la 7 martie 1395 MirceacelBătrânșiregele Sigismund de Luxemburg au încheiat la Brașov un tratat de cooperaremilitarăantiotomană.
Confruntarea Cronicilenu oferăpreamulteinformațiiistorice cu privire la desfășurareabătăliei. LaonicChalcohondilscriecădupăce a duspopulațiaînmunți, Mircea a hărțuitoasteasultanului de la Dunărepânăcândotomaniiși-au așezattabăra. Dupăcronicileturceștilupta s-a datperâulArgeș, cu pierderimari de ambelepărți. Întimpulnopțiicadavrelesoldațilorotomani au fostaruncateînrâu, lăsândimpresia ca oasteaotomană era încăîntreagă. Văzândcâmpul de luptă, Mircea s-a retras. Cronicabizantino-bulgarărelatează un alt deznodământ: văzândrâulînsângerat de mulțimeacadavrelorBaiazid s-a înspăimântatși a fugit.
Datare În1876 istoriculceh Konstantin Jirečekpropuneapentrubătălia de la Rovine data de 10 octombrie 1394[după o mențiunegăsităîncronicilesârbeștipublicate de PavelJozefŠafárikîn1851. Cu un an maitârziu, Hasdeuobservacă data morțiiunuiadintrevasaliiluiBaiazidcăzuți la Rovine, ConstantinDragaș, estepomenităîntr-un document contemporan, un ustav de la mânastireaHilandar, șiastfelstabilea data bătăliei la 17 mai 1395. ObservațialuiHasdeu a fostsusținută de bizantinologulromânConstantinLitzicaîn 1901, care pebazaunui alt document contemporanemis de mânastirea Petra din Constantinopolconfirma data morțiiluiDragașînprimăvaralui 1395. În 1928 istoriculsârbĐorđeSpasojevićRadojičić a aratătcă data de 10 octombrieapareîncelemairecentecronicisârbeștiaparținânduneiaceleiașitradițiiprivindlupta de la Rovineșiesteașadar o interpolaretârzie. De asemenea a susținut data de 17 mai cu argumenteleluiHasdeușiLitzica. Argumentulsău a fostadoptat, cu puțineexcepții, atât de istoriografiainternațională, darmai recent și de uniiistoriciromâni. Alțiistoriciromâni au consideratambelemărturiiautentice, pomenindastfeldouăbătălii: cea de la Rovine, la 10 octombrie 1394 și o a doua la 17 mai 1395.
