E N D
Gheorghe Ţiţeica (4/46 octombrie 1873—5 februarie 1939) s-a născut la TurnuSeverin, ca fiu al luiRaduŢiţeicaşi al soţieiacestuiaStanca, născutăCiolănescu. RaduŢiţeica. originar din Cilibia-Buzău, a fost la începutfochistpevapoareaustriece, maipeurmămecanicpevapoarele „Navigaţieifluvialeromâne", întreprindere de stat care făceatransporturipeDunăre. A muritrelativtînăr, la 10 iulie 1892, cîndfiulsău Gheorghe împlinise 18 ani, dar nu-şitrecuseîncăbacalaureatul.
La terminarealiceului, la examenul de bacalaureatdat la 1 septembrie 1892, a excelatşi a atrasatenţiaexaminatorilor. în 1892 a datexamen de intrareîncunoscutaŞcoalănormalăsuperioară de la Bucureşti, condusă de literatulAlexandruOdobescu, cu examene de intrareextrem de riguroaseşi cu numărredus de locuri (30 pentrutoatedisciplineleuniversitare); cu acestprilejŢiţeica a avutiarăşi un strălucitsucces. A urmat la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de ştiinţe, secţia de matematici, avînd ca profesoripeSpiruHaret, David Emmanuel, ConstantinGogu, DimitriePetrescuşigeneralulIacobLahovary. Dintreaceştia 1-a impresionat .
Treianidupăintrareaînuniversitate, îniunie 1895, îşiialicenţaînmatematici (fig. 102), iarînnoiembrie, acelaşi an, Ţiţeicaestenumitprofesorsuplinitor de matematici la seminarulNifon. In 1896 se prezintă la examenul de capacitate pentruprofesorii de matematici din învăţămîntulsecundar, obţinînd post la LiceulYasileAlecsandri din Galaţi.
Ţiţeica era întotdeaunaluminosşiinspirator de dragostepentruştiinţă. După ce-1 auzeai o datăpeŢiţeica — aşa cum au pututremarcatoţicei care l-au ascultat — dupăceeraifermecat de artacuvîntuluişiştiinţei sale, aşteptai cu nerăbdarelecţiilesauconferinţeleanunţate fie de ştiinţăpură, fie de sfaturi morale sauchiargospodăreşti. De multeoriînviaţanoastrăcînd am făcut o prelegereuniversitarăsau am ţinut o conferinţăpublică, ne-am gîndit cum s-arputeaatingeoareperfecţiuneaprelegerilorluiŢiţeica, cu frazaatît de cizelată, cu voceaatît de caldă, cu sensulatît de profund.
x = A (u + a)2 (v + a)2 • y = B (u+b)2 (v + b)2 • ŢIŢEICA este primul matematician român care publică un mare număr de lucrări ştiinţifice, iar valoarea acestor lucrări, recunoscută în toată lumea constituie o cinste ce se răsfrânge asupra ţării noastre. Nu putem prezenta într-o revistă cu caracter elementar, o expunere despre suprafeţele Ţiţeica, despre curbele Ţiţeica, despre modelele noi folosite de Ţiţeica şi despre importanţa tratatelor scrise de el.
„Matematica apărea — scria ilustrul matematician român Octav Onicescu — în expunerile lui Gh. Ţiţeica, simplă şi liniară, aşa cum părea să fie profesorul însuşi. Dar această simplitate ascundea o operă întreagă de sistematizare personală, după cum simplitatea înfăţişării omului lui putea să mascheze personalitatea cu numeroase resurse interioare".Sînt unii savanţi care au o evoluţie lentă, descoperindu-şi talentul relativ tîrziu, în timpul facultăţii. Dimpotrivă, alţii se dovedesc de timpuriu a fi personalităţi remarcabile.
. Un astfel de caz a fost şi marele matematician Gheorghe Ţiţeica, ce s-a caracterizat, întreaga viaţă, printr-o mare putere de muncă şi un interes vmereu viu pentru matematică, prin sîrguinţă şi o creativitate excepţională. A urmat şcoala primară la Turnu Severin şi liceul la Craiova,avînd ca profesor de matematică pe G. P. Constantinescu, tatăl savantului Gogu Constantinescu, creatorul sonicităţii.
Opera principală: Geometria diferenţială proiectivă a reţelelor, 1924 Introducere în geometria diferenţială proiectivă a curbelor, 1931
Rolul lui Ţiţeica în dezvoltarea geometriei în ţara noastră este considerabil. Opera lui a găsit numeroşi continuatori, ei înşişi matematicieni vestiţi. Este suficient să amintim pe marii profesori dispăruţi: N. Abrastescu şi Al. Pantazi. • Stilul de expunere al lui Ţiţeica a rămas drept model ideal; încât când vezi un profesor ori un autor expunând clar, metodic şi elegant cea mai frumoasă menţiune cu care îl poţi distinge este să recunoşti: acesta este un elev al lui Ţiţeica.