ÎMPĂDURIRI

1. ÎMPĂDURIRI

2. Cap. 1.Consideraţii generale 1.1 Necesitatea şi importanţa instalării artificiale a pădurii 1.2 Clasificarea lucrărilor de împădurire 1.3 Materiale de împădurire 1.4 Modalităţi de instalare artificială a pădurii

3. 1.1. Necesitatea şi importanţa instalării artificiale a pădurii Împăduriri – ansamblul acţiunilor privind instalarea vegetaţiei forestiere pe cale arificială în scopul realizării unor ecosisteme valoroase, capabile să îndeplinească funcţiile stabilite

4. 1.2 Clasificarea lucrărilor de împădurire • Împăduriri propriu zise • Reîmpăduriri: - propriu-zise - substituiri - refaceri • Împăduriri cu caracter parţial: - ameliorări - completări

5. 1.3. Materiale de împădurire • Seminţe • Puieţi • Butaşi

6. 1.4. Modalităţi de instalare artificială a pădurii • prin plantare • prin semănare directă • prin butăşire directă

7. Instalarea culturilor: • sub adăpost • la adăpost: - în ochiuri - în culoare • în teren descoperit

8. Cap. 2. Alegerea şi asocierea speciilor pentru culturi forestiere 2.1. Principii privind alegerea speciilor 2.2. Criterii de alegere a speciilor 2.3. Principii generale de asociere a speciilor 2.4. Compoziţii de împădurire 2.5. Scheme de împădurire

9. 2.1. Principii privind alegerea speciilor • principiul ecologic • principiul funcţionalităţii • principiul economic • principiul diversităţii compoziţionale • principiul compatibilităţii

10. 2.2. Criterii de alegere ale speciilor • Tipul natural fundamental de pădure • Tipul de staţiune forestieră • Culturile experimentale

11. Unitatea staţională: • cea mai mică şi mai omogenă suprafaţă sub aspectul factorilor şi determinanţilor ecologici, pe care urmează a se executa o anumită categorie de lucrări; • nu poate fi mai mică de 0,5 ha şi de regulă, nu depăşeşte, în suprafaţă, limitele unei parcele amenajistice.

12. 2.3. Criterii generale de asociere ale speciilor forestiere • caracteristicile mediului staţional • însuşirile silvobiologice ale speciilor utilizate • funcţiile atribuite noilor arborete

13. Monoculturile • sunt mai uşor de instalat şi de condus • furnizează sortimente de lemn relativ omogene • mecanizarea lucrărilor silvice poate fi aplicată • au cea mai restrânsă diversitate structurală • slabă capacitate de autoprotecţie • incapabilitate de utilizare a întregului potenţial energetic staţional • acumulări de biomasă mai reduse datorită consumului selectiv al substanţelor nutritive

14. Culturi forestiere amestecate • utilizează, la maxim, întregul potenţial al staţiunilor • au o rezistenţă sporită factorii vătămători • realizează acumulări superioare de biomasă • îndeplinesc, la un nivel ridicat, funcţiile stabilite • au cea mai largă diversitate structurală • implică un volum mai mare de cheltuieli • pot să apară incompatibilităţi între specii • instalarea şi conducerea se face cu unele dificultăţi • mecanizarea se aplică diferenţiat

15. Culturi forestiere amestecate - permanente: - amestecuri intime - amestecuri în rânduri - amestecuri în benzi - amestecuri grupate - amestecuri mixte - temporare (provizorii): - folosirea speciilor pioniere - introducerea în culturi a bradului pentru pomi de Crăciun

16. Compoziţia de împădurire: • asortimentul de specii arborescente şi arbustive, ce urmează a fi instalate pe cale artificială în scopul înfiinţării de culturi forestiere

17. Clasificarea speciilor din compoziţia de împădurire: • Specii principale: - de bază - de amestec • Specii secundare • Specii pentru protecţia şi ameliorarea solului

18. Tipuri de compoziţii: • Compoziţia de împădurire • Compoziţia de regenerare • Compoziţia actuală • Compoziţia ţel

19. Schema de împădurire: • redă modul real de amplasare al speciilor ca şi dispunerea lor spaţială pe suprafaţa de cultură

20. Schema de împădurire cuprinde: • aranjamentul speciilor (în cazul amestecurilor) • dispozitivul de plantare • desimea culturilor

21. Dispozitivul de instalare(de plantare) • precizează, prin distanţe, locul de amplasare, pe teren, a materialului de împădurit aparţinând speciilor din compoziţia stabilită.

22. Desimea culturilor • se exprimă prin numărul de puieţi la hectar şi redă gradul de apropiere al exemplarelor instalate artificial.

23. Cap. 3. Pregătirea terenului şi lucrarea solului pentru împăduriri 3.1. Categoriile de terenuri pentru împădurit 3.2. Lucrările de pregătire ale terenului 3.3. Lucrarea solului pe toată suprafaţa de împădurit 3.4. Lucrarea parţială a solului pentru împădurit

24. Lucrările de pregătire ale terenului • curăţirea resturilor de exploatare • curăţirea terenului de pietre şi grohotiş • îndepărtarea parţială sau totală a vegetaţiei erbacee • îndepărtarea parţială sau totală a vegetaţiei lemnoase • scoaterea, transportul şi depozitarea cioatelor • eliminarea apei în exces

25. Lucrarea solului pe toată suprafaţa de împădurit • se recomandă în cazul terenurilor orizontale sau cu pantă uşoară cu solurile tasate, înţelenite şi compacte; • se impune cu deosebire în zonele deficitare în precipitaţii, situate în regiunea de câmpie;

26. Lucrări cu caracter special: • dezmiriştirea • desţelenirea • subsolajul

27. Lucrarea parţială a solului - nu necesită îndepărtarea cioatelor şi a arborilor - elimină pericolul declanşării eroziunii solului - implică tehnologii de pregătire ale solului mai simple - nu permite mecanizarea totală a lucrărilor - îmbunătăţirea structurii solurilor este dificil de realizat - condiţiile de muncă au un grad ridicat de periculozitate

28. Lucrări speciale ale solului: • pregătirea solului în biloane sau coame de brazdă; • pregătirea solului în terase.

29. Cap. 4. Instalarea culturilor forestiere prin semănături directe 4.1. Consideraţii generale 4.2. Semănături directe prin împrăştiere 4.3. Semănături directe în rânduri 4.4. Semănături directe în cuiburi

30. 4.1. Consideraţii generale

31. Avantaje: • puieţii se formează şi cresc pe locul definitiv fără să suporte consecinţele transplantării; • se foloseşte material selecţionat; • se poate îmbunătăţi compoziţia noilor arborete; • se poate alege epoca optimă de semănat; • se obţin culturi mai sănătoase, eliminându-se riscul înfectării rădăcinilor; • cheltuielile ocazionate de instalarea culturilor sunt mai reduse; • se crează arborete tinere cu densitate mare, apropiată de regenerarea naturală.

32. Dezavantaje: • consum foarte mare de seminţe; • seminţele încorporate sau nu în sol pot degera sau pot fi consumate de către păsări; • plantulele rezultate sunt mult mai sensibile şi expuse la acţiunile diverşilor factori vătămători; • efectul dăunător al acestora este mai greu de anticipat şi prevenit; • culturile reclamă lucrări de îngrijire mai multe şi mai costisitoare.

33. Semănăturile directe: • se pot aplica: - pe terenuri goale - sub masiv • se pot face: - primăvara - vara - toamna

34. Cap. 5 Instalarea culturilor forestiere prin plantaţii 5.1 Plantarea ca metodă de instalare: avantaje şi dezavantaje; 5.2 Plantarea puieţilor cu rădăcini nude 5.3 Plantarea puieţilor cu rădăcini protejate 5.4 Procedee speciale de plantare 5.5 Epoca şi adâncimea de plantare

35. 5.1 Plantarea ca metodă de instalare • constituie operaţia prin care, puieţii viabili şi de calitate corespunzătoare, sunt puşi în contact direct cu un sol corespunzător în scopul prinderii şi dezvoltării lor ulterioare

36. Avantaje: • se folosesc mai puţine seminţe • procentele de reuşită sunt, de regulă, mult mai mari • culturile forestiere rezultate au o rezistenţă sporită la adversităţi • puieţii suportă mai uşor efectele negative ale intemperiilor şi în special concurenţa buruienilor • rădăcinile, cu lungimi peste 15cm, ajung în straturile mai adânci ale solului

37. Dezavantaje: • sunt mai costisitoare datorită procesului tehnologic complicat, de producere al puieţilor în pepiniere • puieţii pot suferi vătămări în timpul scosului, depozitării şi transportului acestora • poate să apară o perioadă de criză, numită “ şocul de plantare”

38. Operaţiuni care se execută în mod curent, în cazul plantaţiilor: • toaletarea rădăcinilor crescute peste măsură; • mocirlirea puieţilor; • executarea unei fante în sol, cu dimensiuni adecvate; • aşezarea puietului în poziţie verticală, cu coletul la 2-3 cm sub nivelul solului; • poziţionare normală a rădăcinilor, cât mai aproape de cea avută în pepinieră; • acoperirea treptată a rădăcinilor cu pământ reavăn şi tasarea acestuia; • afânarea stratului superficial de sol de la suprafaţă pentru a împiedica evapotranspiraţia.

39. 5.2 Plantarea puieţilor cu rădăcini nude • în gropi • în despicătură

40. 5.3 Plantarea puieţilor cu rădăcini protejate

41. 5.6 Evaluarea reuşitei instalării culturilor forestiere • Dinamica dezvoltării culturilor în primii ani după instalare: - faza de adaptare - faza de creştere individuală - reuşita definitivă • Recepţia tehnico financiară.

42. Cap. 7 Îngrijirea culturilor forestiere 7.1 Necesitatea lucrărilor de îngrijire ale culturilor forestiere 7.2 Receparea puieţilor 7.3 Reglarea desimii culturilor 7.4 Întreţinerea solului în culturile forestiere 7.5 Fertilizarea solurilor forestiere 7.6 Protejarea puieţilor împotriva acţiunilor dăunătoare ale vânatului 7.7 Lucrări de protejare, formare şi stimulare ale creşterii puieţilor

43. 7.1 Necesitatea lucrărilor de îngrijire ale culturilor forestiere • vulnerabilitatea şi fragilitatea culturilor; • lipsa concurenţei intra şi inter-specifice; • prezenţa unui complex de factori cu acţiune negativă.

44. 7.2 Receparea (retezarea) tulpinii puieţilor • suprimarea tulpinii, după plantare, prin retezarea ei, cu 1-2 cm deasupra coletului; • se aplică în cazul speciilor de foioase care lăstăresc bine; • se practică în regiunile secetoase, cu primăveri calde şi uscate; • se execută doar primăvara(mai devreme sau mai târziu).

45. 7.3 Reglarea desimii culturilor 7.3.1 Revizuirea culturilor 7.3.2 Completarea culturilor 7.3.2 Rărirea semănăturilor

46. 7.4 Întreţinerea solului în culturile forestiere 7.4.1 Descopleşirea culturilor 7.4.2 Mobilizarea solului 7.4.3 Combaterea chimică a buruienilor 7.4.4 Aplicarea straturilor protectoare (mulcirea)

47. 7.5 Fertilizarea solului din plantaţii • Fertilizarea solului se face, de regulă: - pe toată suprafaţa; - parţial, în jurul puieţilor.

48. 7.7 Tăieri de formare ale coroanelor • Pentru speciile de foioase deosebit de importante, în practică, se aplică două procedee: - tăierea sub formă conică - tăierea sub formă cilindrică