Integrarea în muncă a adulţilor cu autism

1. Integrarea în muncă a adulţilor cu autism Gabriela Dima Octombrie 2011

2. ATENŢIE! • În cadrul acestei sesiuni nu ne propunem să discutăm dacă angajarea în muncă este oportună. • Plecăm de la un principiu de bază “TOATE PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI POT ŞI AR TREBUI SĂ LUCREZE” • Mai mult decât atât, ar trebui să lucreze în locuri de muncă normale, în comunitate, beneficiind de acelaşi nivel de salarizare ca şi ceilalţi angajaţi. Adulţii cu autism nu fac excepţie!

3. Relevanţă • La vârsta adultă persistă: deficienţe în interacţiunea socială, deficienţe în comunicare, gândire binară, interese fixe, dificultăţi de reglare a emoţiilor, rezistenţă la schimbare, manierisme. • Atenţie! Faptul că au dificultăţi de comunicare şi relaţionare nu înseamnă că nu îşi doresc să comunice şi să interacţioneze. • Dacă pentru copii cu autism s-au dezvoltat în ultimii ani servicii inclusive, pentru tinerii şi adulţii cu autism aceste servicii sunt aproape inexistente. • Lipsa serviciilor specializate face ca autismul să aibă un impact negativ major asupra vieţii de familie. • Aşadar în acest moment se impunse să ne gândim cum să facem trecerea de la şcoală la angajare.

4. Puncte de la care să plecăm • În primul rând nu trebuie să uităm faptul că autismul este o tulburare de dezvoltare, de aceea persoanele afectate sunt complet diferite şi au nevoi diferite. • Adulţii cu autism înalt funcţionali pot să îşi ducă viaţa aproape normal: pot să îşi finalizeze studiile liceale şi universitare, pot să se angajeze în muncă, pot îşi gestioneze singuri propria viaţă, pot avea o familie. Depinde foarte mult de procesul de educaţie/recuperare de care au beneficiat încă din copilărie. • Adulţii cu autism slab funcţional, au nevoie constantă de îngrijire. De cele mai multe ori ei locuiesc împreună cu părinţii. • În termeni de ocupare, pentru adulţii cu autism, de obicei, cele mai potrivite sunt locurile de muncă care să valorifice punctele lor forte (memoria pe termen lung, mai degrabă decât cea pe termen scurt).

5. Structurarea unui program de orientare profesională • Interviu iniţial de evaluare/cunoaştere a adultului cu autism, pentru a afla: • cum preferă aceasta să comunice (verbal, în scris, prin imagini, prin intermediul unui computer, etc.), • dacă are anumite dificultăţi de adaptare senzorială (lumină puternică, zgomot, texturi, mirosuri, etc.) şi • dacă ştie să citească.

6. Modalităţi de comunicare Dificultăţi senzoriale Comportamente stereotipe, comportament agresiv si autoagresiv Activităţi şi locuri care displac persoanei Activităţi şi locuri care îi fac plăcere În ce activităţi este implicat acum cu familia/ prietenii Situaţie medicală, medicaţia administrată, efecte ale acesteia Hobby-uri, abilităţi Experineţa şcolară Reacţia la schimare Organizarea timpului/ preferinte/ Instrumente folosite pentru organizarea programului (agendă, imagini, etc.) Situaţii sociale care îi plac/ displac Cum preferă să lucreze: singur sau în echipă Structurarea unui program de orientare profesionalăInterviul structurat/ evaluare complexă

7. Structurarea unui program de orientare profesională • Observare iniţială relevă: • Abilităţi motorii (motricitate fină şi grosieră) • Locomoţie • Coordonare mână –ochi • Abilităţi verbale • Abilităţi de citire • Abilităţi de scriere • Abilităţi de comunicare cu alţii • Reacţii anxioase, confuzie, fixaţii

8. Evaluarea vocaţională • De cele mai multe ori, adulţii cu autism au dificultăţi în înţelegerea instrucţiunilor verbale, devin uşor supra stimulaţi, confuzi în situaţii sociale noi. • De aceea, evaluarea vocaţională ar trebuie desfăşurată în etape: • O serie de interviuri în locuri familiare persoanei • Observarea persoanei în activităţi normale, apoi plasarea ei în 1-2 situaţii noi • Interviuri cu membrii familiei, profesori, alte persoane resursă

9. Rezultatele evaluării vocaţionale • Stiluri de învăţare preferate • Dificultăţi senzoriale • Fixaţii, stereotipii • Abilităţi de comunicare şi nevoia de suport • Abilităţi sociale şi nevoia de suport • Abilităţi fizice sau provocări • Abilităţi cognitive sau provocări • Surse de anxietate • Tehnologie asistivă necesară • Nevoie de deplasare • Suportul comunitar actual

10. Acompanierea profesională • De multe ori, daca persoanele care fac acompanierea profesională sau medierea la locul de muncă, dacă nu cunosc problematica specifică a unui adult cu autism pot mai mult să dăuneze decât să ajute • De aceea fiecare persoană care va face medierea sau acompanierea profesională trebuie să cunoscă câteva reguli de bază/capcane sau pericole ce îi pândesc

11. Provocări în acompanierea profesională • Să fii prins în rutina persoanei adulte cu autism – care va avea tendinţa încă din prima zi de lucru să îşi creeze propria rutină. • Dacă persoana care acompaniează este mult prea prezentă încă de la început, adultul cu autism angajat se va aştepta ca aceasta să îl susţină zilnic • Să utilizezi excesiv indicaţiile verbale – devin uşor rutină şi vor fi greu de scos ulterior

12. Recomandări în acompanierea profesională • Folosirea exemplelor vizuale imitative– demonstrarea exactă a modului de a face un anumit lucru • Amplasarea de indicaţii vizuale în incinta locului de muncă, ca persoana să se orienteze singură în spaţiul de lucru • Identificarea unei persoane resursă/ coleg de muncă care poate ajuta persoana cu autism cu informaţii sau o poate ajuta să îşi amintească anumite sarcini

13. Alte aspecte legate de planificarea carierei • Rutina şi un program predictibil poate fi foarte important pentru o persoană. Dar rutina excesivă îl poate plictisi. De aceea se recomandă seturi scurte de activităţi, care se pot înlănţui diferit de la o zi la alta (programul să fi consultat însă de persoana angajată) • Se recomandă potrivirea intereselor actuale ale adultului cu autism cu viitoare slujbă

14. Alte aspecte legate de planificarea carierei • Adulţii cu autism sunt în general foarte muncitori, au un puternic simţ al datoriei şi corectitudinii, vor să ţină pasul cu colegii • Persoana poate fi foarte bună pentru activităţi care presupun atenţie la detalii • Persoana poate prefera să lucreze singură – mai ales pentru activităţi care presupun atenţie şi rezistenţă pe termen lung

15. Alte aspecte legate de planificarea carierei • Să lucreze direct cu publicul poate fi o provocare pentru un adult cu autism • Aspectele legate de relaţionarea socială sunt o mare provocare pentru adulţii cu autism şi una dintre principalele cauze pentru care pierd locul de muncă • Transportul public poate fi o provocare – atât din motive de relaţionare socială dar şi din cauze senzoriale

16. Alte aspecte legate de planificarea carierei • Deluarea in paralel a mai multor activităţi şi proiecte poate fi o provocare • Întânirile sau şedinţele de lucru pot şi o provocare – dinamică, înţelegerea mesajelor, întreruperea rutinei zilnice, caz în care: • Un coleg, persoană resursă, poate să îl ajute în traducerea mesajelor • Folosirea unei agende a întâlnirii • Un ritm mai scăzut al discuţiilor • Sumar al discuţiilor – follow up

17. Posibile activităţi/ joburi • Introducere baze de date • Grafician • Programator • Controlor de calitate • Poştaş • Contabil • Cercetător – în laborator • Arhivar • Bibliotecar • Administrator site-uri • Desing-er site-uri • Administrator baze de date • Lucrător în agricultură • Lector • Jurist

18. Bibliografie • Adult Autism & Employment. A guide for Vocational Rehabilitation Professionals – Ph.D Scott Standifer • Making the transition from school to work – Ph. D Temple Grandin • Choosing the right job for people with autism or Asperger’s syndrome - Ph. D Temple Grandin • www.pentruvoi.ro

19. Vă mulţumesc! Gabriela Dima Tel: 0720 40 49 58 Email: dimagabriela@yahoo.com