ŢĂRILE ROMÂNE ŞI PROBLEMA ORIENTALĂ

1. ŢĂRILE ROMÂNE ŞI PROBLEMA ORIENTALĂ

2. CONTEXT • 1683-înfrângerea armatelor otomane la asediul Vienei • Debutul crizei orientale • Apariţia noilor puteri Rusia şi Austria • Transilvania va fi anexată de către Habsburgi • În Moldova şi Ţara Românescă – ultimii domni pământeni Dimitrie Cantemir – Moldova, Constantin Brâncoveanu- Ţara Românească - începutul secolului fanariot

3. SECOLUL FANARIOT • Instaurat în 1711 – Moldova 1716 – Ţara Românească • Domnitor Nicolae Mavrocordat • Domnitorul era numit de Poarta Otomană şi era considerat un simplu funcţionar al Porţii • Politica externă controlată de turci • Dese schimbări de domnie 40 în Ţara Românească, 36 Moldova • Exploatarea excesivă a resurselor ţării – haraci, peşcheşuri, mucarerul mare, mucarerul mic, monopol turcesc asupra comerţului • Reformele înfăptuite de fanarioţi i-a aşezat pe unii dintre ei alături de despoţii luminaţi

4. REFORMISMUL FANARIOŢILOR

5. Eforturi de reformare a societăţii româneşti; agravarea dominaţiei otomane şi pauperizarea populaţiei; • Importante pierderi teritoriale, în favoarea imperiilor învecinate.

7. REFORMELE LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT REFORMA FISCALĂ : • introducerea unui impozit unic, plătibil în patru rate. REFORMA ADMINISTRATIVĂ: • instituie salarizarea dregătorilor. REFORMA JUSTIŢIEI: • separarea atribuţiilor judecătoreşti de cele administrative. REFORMA SOCIALĂ : • desfiinţarea şerbiei (servituţii personale).

8. RĂZBOAIELE RUSO – AUSTRE - TURCE • 1698 – 1699 – război austro- otoman, se încheie cu pacea de la Karlowitz- Transilvania – sub stăpânire habsburgică • 1710 -1711- război ruso – turc- cetatea Hotin –1716 – 1718- război austr –otoman – prin pacea de la Passarowitz Banatul şi Oltenia trec sub stăpânirea Imperiului Habsburgic • 1735 -1739- război ruso- austro- turc – Pacea de la Belgrad Oltenia restituită • 1768 -1774 război ruso –otoman- Ţările Române sunt scutite de tribut 2 ani, confirmată autonomia Principatelor,dreptul Rusiei ţariste de a interveni în Principate, Imperiul Habsburgic anexează Bucovina • 1787- 1791- război ruso – austro – otoman- Rusia ajunge vecina Moldovei • 1806 1812 – război ruso – otoman – Basarabia – cedată Rusiei ţariste

9. PRINCIPATELE ROMÂNE ŞI MARILE PUTERI • În contextul războaielor ruso- austre- turce s- a manifestat mişcarea politică naţională • 1768- 1774- memorii adresate comisiei de la Focşani şi delegaţiilor Rusiei şi Austriei • Apare ideea formării unui stat tampon sub protecţia marilor puteri, idee ce va fi reluată mai târziu şi de Ecaterina a II –a • Franţa şi Anglia manifestă interes pentru zona balcanică

10. ANUL 1821 • Începutul secolului al XIX-lea – marcat de adâncirea crizei orientale,accentuarea mişcărilor de eliberare naţională, creşterea influenţei Rusiei ţariste la Dunărea de Jos • În aceste împrejurări se declanşează mişcarea condusă de TUDOR VLADIMIRESCU • Cauze: fiscalitate excesivă abuzuri administrative dominaţia otomană înlăturarea regimului fanariot • Eteria- societate secretă grecească- pregătea revolta grecilor împotriva stăpânirii otomane, condusă de ALEXANDRU IPSILANTI • Scopul urmărit- declanşarea unei răscoale generale în Balcani, cu sprijin rusesc, împotriva jugului turcesc

11. ANUL 1821 • Insurecţia urma să izbucnească în Ţara Românească sub conducerea lui Tudor Vladimirescu • 23 ianuarie 1821- Proclamaţia de la Padeş- cu scopul de a chema ,, norodul sub arme şi să se facă folos neamului creştinesc şi patriei noastre’’ • Se constituie Adunarea Norodului, organism politic şi militar, se ajunge la o înţelegere cu boierii • Februarie 1821- ,, Cererile norodului românesc’’- program de reforme: numirea în funcţii după merit, libertatea comerţului, desfiinţarea vămilor interne, armată naţională

12. ANUL 1821 • înţelegerile cu eteriştii eşuează- forţele greceşti acţionează la Târgovişte, ţarul dezavuează ambele acţiuni • Martie 1821- lansează Proclamaţiile către ţară • Mai 1821- trupele otomane pătrund în Moldova şi Ţara Românească, Al. Ipsilanti pune la cale arestarea, judecarea şi executarea lui Tudor, acuzat de trădare • Armata de panduri a lui Tudor s-a destrămat, iar la Drăgăşani eteriştii sunt înfrânţi de turci • Consecinţele mişcării conduse de Tudor Vladimirescu: - revenirea la domniile pământene - consolidarea curentului reformator

13. Tudor Vladimirescu (1780 - 1821) a fost conducătorul revoluţiei de la 1821. • S-a născut în satul Vladimiri (Gorj), dintr-o familie de moşneni. A învăţat carte şi limba greacă în casa boieruluiaromânIoniţă Glogoveanu, din Craiova, care a făcut din inteligentul şi destoinicul băiat administrator de moşie şi care l-a întrebuinţat în afacerile de negoţ, mai ales la exportul de vite. • Tudor Vladimirescu şi-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerţ pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor - armată cu obligaţii semipermanente - şi participă la războiul ruso-turc din 1806 - 1812, recompensat de oficialităţile ruse cu ordinul de cavalerieOrdinul Vladimir, clasa a III-a. • În 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloşani, adică administrator al unui district de munte, funcţie pe care o va deţine până în 1820. În perioada 14 iunie-26 decembrie1814 a efectuat o călătorie la Viena, în perioada Congresului de Pace de la Viena (1814-1815), pentru a lichida moştenirea soţiei lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioniţă Glogoveanu), decedată la Viena, şi pentru a-i aduce în ţară fetiţa. • Cunoscător al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut să urmărească problemele politice care se dezbăteau în presă în capitala Imperiului Austriac. Întors în ţară la începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoanaotomană din Ada-Kaleh, care cutreierase judeţele Mehedinţi şi Gorj, distrusese şi gospodăria lui de la Cerneţi şi îi luase toate bucatele. • Prezent apoi în capitala ţării pentru susţinerea unui proces de moşie în faţa Divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mişcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuţii cu reprezentanţii Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“.

14. TRATATUL DE LAADRIANOPOLE • 1828- 1829- război ruso- otoman, pacea de la Adrianopole- autonomie administrativă pentru Principate - restituirea raialelor Turnu, Giurgiu,Brăila - graniţa cu turcii pe talvegul Dunării - numirea domnilor pe viaţă - libertatea comerţului - menţinerea suzeranităţii otomane - instaurarea protectoratului rusesc - elaboarea unor regulamente administrative

15. REGULAMENTELEORGANICE • Au la bază principiul separării puterilor în stat • Puterea executivă- Domn, ales pe viaţă de o Adunare Obştească Extraordinară, avea drept de inioţiativă şi sancţiune a legilor, ajutat de un Sfat compus din şase miniştri • Puterea legislativă- ADUNAREA OBŞTEASCĂ- compusă din boieri şi înalţi funcţionari, adopta legile şi prezenta domnului rapoarte despre starea ţării • Puterea judecătorească- ORGANELE DE JUDECATĂ- Înaltul Divan Domnesc- instanţa supremă, organizat corpul de avocaţi şi serviciul procuraturii

16. REGULAMENTELEORGANICE • SISTEMUL FISCAL-impozit unic- ,, capitaţia’’, desfiinţate vămile interne, adoptat principiul bugetului • MODERNIZAREA INSTITUŢIILOR- reorganizarea învăţământului, reînfiinţarea armatei naţionale, îmbunătăţirea unor servicii publice: sanitar, poştă, pompieri, înfiinţarea Arhivelor Statului • ASPECTE NEGATIVE se păstrau vechile privilegii ale boierilor şi clerului, scutite de impozite, nu se rezolva problema agrară • Au intrat în vigoare în 1831 în Ţara Românească şi 1832 în Moldova • Au deschis calea unor profunde transformări, dar şi dreptul de imixtiune a Imperiului otoman şi ţarist în problemele interne ale Principatelor Române

17. CONCLUZII • Pierderile teritoriale, modificările intervenite afectează instituţiile fundamentale- domnia, sfatul domnesc, sistemul administrativ – politic • Sub aspect economic şi politic secolul fanariot a reprezentat un regres evident, ceea ce a dus la izbucnirea mişcărilor din 1821 • Revenirea la domniile pământene şi elaborarea Regulamentelor Organice constituie o nouă etapă în evoluţia Principatelor Române în secolul al XIX-le