APA

1. APA

2. Apa • Apaeste un constituent fundamental siindispensabilorgansimuluiuman.Modificarilemiciproductulburari grave iarinsuficientaaportului de apaestemultmaiputintoleratadecatcarenta in alteelemente.Apapoateavea o mare influentaasuprastarii de sanatate a organismuluiuman.Suntteorii care afirma ca succesulcivilizatieimoderne se trage in principal din revolutiaindustrialacimaimult din redescoperireaigienei. • Apa nu apare in natura in forma pura, ci are maimultesaruridizolvatesimaimultesubstante.Desigurproportiavariazamultintreapeledulcisicelesarateoceanicesau din lacurilesarate.

3. Astfel, în ea găsim cationi: • -calciu, magneziu, sodiu, potasiu, aluminiu, fier, mangan, titan, crom, nichel, cupru, staniu, plumb, zinc, cobalt, arsen, seleniu, cadmiu, sronţiu, bariu, litiu, beriliu etc. ; -anioni : fluor, azotat, brom, fosfat, bor, iod, cian, sulfat, carbonat, bicarbonat, hidroxil, azotit etc. ; • -substanţe neionice: silice, substanţe uleioase, petroliere, grase, fenoli, detergenţi, gaze dizolvate (oxigen, dioxid de carbon, azot, în cantităţi mai mici şi metan, oxizi de azot, amoniac, hidrogen sulfurat, radon etc.) precum şi microfloră şi faună, care va fi descrisă l acapitolul "Apa şi Biosfera".

4. Apele reziduale provenind din locuinte, din industrie si agricultura ajung inca in proportie mare in apele lacurilor si ale raurilor. Aceste ape poluate contin substante care favorizeaza dezvoltarea bacterilor. Aceste bacterii consuma cantitati immense de oxigen dizolvat in apa si in felul acesta pune in pericol viata animalelor si plantelor. Apele reziduale contin de asemenea produse industriale toxice, cum sunt plumbul si mercurul.De asemanea ingrasamintele, folosite mult in agricultura, ajung in apele raurilor, purtate de apa ploii.Aceste ingrasaminte contin nitrati si polueaza apele subterane

5. Nitraţii (NO3-) pot constitui o problemă majoră, concentraţia lor în apa potabilă peste limitele admise fiind frecventă la noi în ţară. În legume, nitraţii sunt puternic concentraţi. Azotaţii sunt propriu-zis nocivi numai la concentraţii foarte mari, ce rareori sunt atinse în apă. Nocivi sunt în fapt nitriţii ce rezultă din nitraţi în anumite condiţii, în organism dar şi abiotic în rezervoare şi ţevi zincate, unde nitraţii sunt reduşi la nitriţi generând o toxicitate secundară a nitraţilor. • Arsenul (As) a fost semnalat în apă în concentraţii uneori semnificativ peste normele admise. As este mai toxic în formă trivalentă decât în stare pentavalentă şi în compuşi anorganici decât în formă organică. În forma metalică e puţin toxic. Are şi un rol biologic în organism, de aceea nici absenţa totală nu e dezirabilă. El poate da intoxicaţii acute sau hiperkeratoză, hiperpigmentaţie şi cancer al pielii. Intoxicaţii colective s-au semnalat în Taiwan, Argentina şi Chile, în special în zone cu activitate vulcanică, şi în Mexic şi Japonia din cauza contaminării cu ape industriale cu arsenic. • Seleniul (Se) este prezent uneori în concentraţii crescute în anumite surse de apă. Este element esenţial pentru om, necesarul fiind de 0,05 - 0,2 mg / zi. Deficitul afectează sănătatea (de exemplu boala Keshan). În doze excesive produce afecţiuni dermatologice, gastroduodenale, respiratorii etc. Seleniul poate fi foarte toxic pentru plante. El reduce toxicitatea pentru animale a mercurului şi arsenului, iar la rândul său e mai puţin toxic în prezenţa zincului. • Cadmiul (Cd) a generat boala Itai-Itai, care a făcut în Toyama (Japonia) peste 200 de victime. Limitele admise se depăşesc frecvent. Bioacumularea este puternică. Organul afectat în principal la om este rinichiul. O sursă de contaminare a apei sunt ţevile de zinc în care se găseşte ca impuritate cadmiu. Este şi el suspectat pentru posibile efecte cancerigene. • Mercurul (Hg) anorganic se absoarbe puţin din apă, dar poate fi metilat de bacterii, iar metil-mercurul se absoarbe în proporţie de 95% . Ca şi alte metale grele, mercurul se acumulează în organism şi poate fi absorbit pe cale hidrică indirect, prin consumul de peşte şi alte produse. Printre altele, Hg generează grave efecte asupra nou-născutului, fiind celebru cazul Minamata (Japonia). De asemenea a rămas de tristă amintire dezastrul din 1972 din Irak, unde circa 500.000 oameni au rămas cu sechele pe viaţă pentru că în loc să-l semene au mâncat grâul de sămânţă tratat cu fungicide pe bază de mercur. • Plumbul (Pb) este frecvent întâlnit printre poluanţi şi poate genera intoxicaţii mai ales cronice - saturnism, din cauza fenomenului de bioacumulare. OMS recomandă neadmiterea vreunei cantităţi pentru copii sau gravide. Multe conducte de apă mai sunt încă din plumb. Apa dacă stagnează sau are anumite caractere fizico-chimice poate dizolva plumb şi duce la intoxicaţii. Cunoscute sunt cele din Leipzig sau din Franţa din zona Vosgilor, cu sute de intoxicaţi. De asemenea este suspectat pentru efecte cancerigene. • Cromul (Cr), este un element esenţial pentru viaţă, în cantităţi de 0,05-0,2 mg / zi pentru om. În concentraţii mari, are efecte toxice. Forma metalică e netoxică, dar sărurile sunt toxice. Cromul hexavalent este de 100 de ori mai toxic decât cel trivalent. Unele săruri sunt suspectate a fi cancerigene. Cr se acumulează în organismele vii (de 10000 ori în peşte), rezultând riscuri sporite. A fost găsit în 1979 în apa Tokyo-ului într-o concentraţie de peste 2000 de ori limita maximă admisă. • Cuprul (Cu) în concentraţii prea ridicate în apă e toxic. A făcut victime omeneşti în Germania. El nu se bioacumulează în organismul uman. Poate proveni din ţevile de cupru, care sunt atacate de apele moi sau acide. • Cianurile (CN-) sunt săruri ale acidului cianhidric. ŞI acidul şi sărurile sale (cianurile , mai ales cele de sodiu, potasiu...) sunt deosebit de toxice pentru om şi animale. Acţiunea este acută, prin blocarea respiraţiei la nivel biochimic, celular. Doza letală pentru om este de 0,57 - 1 mg / kilogram corp. Pentru peşti concentraţia letală în apă se estimează la 0,05 mg / litru ion cian. În cazul cianurilor nu există bioacumulare şi nu sunt dovezi clare despre o eventuală toxicitate cronică. • Aluminiul (Al) în cantitate crescută este toxic pentru sistemul nervos central. În organismul uman există circa 300 mg aluminiu. Rolul şi metabolismul lui nu este complet cunoscut. În mod normal e puţin solubil, dar la pH foarte acid sau alcalin solubilitatea creşte puternic. Biodisponibilitatea e influenţată şi de prezenţa altor substanţe. • Nichelul (Ni) se pare că are şi el rol biologic, dar în cantităţi mai mari este toxic. Sărurile de nichel pot provoca alergii şi chiar cancer. • Azbestul este un grup de minerale de silicaţi cu structură filamentară, care se folosesc la realizat materiale rezistente la foc şi căldură şi foi şi conducte de azbociment, multe folosite pentru apă. În foarte multe ţări este interzisă utilizarea azbestului, deoarece fibrele de azbest sunt cancerigene. Ajunge în apă din mineralele de pe sol şi subsol, din poluări diverse şi din conductele de azbociment dacă apa are duritate redusă, fapt ce a determinat renunţarea la utilizarea de conducte de azbociment pentru apa potabilă. • Pentru elemente cum sunt Ba, Be, Ni, Ag, etc. OMS(organizatia mondiala a sanatatii) nu consideră necesară stabilirea unor limite.

6. Poluanţii organici din apă sunt de o enormă diversitate, în concordanţă cu spectaculoasa înmulţire a spectrului de substanţe sintetizate de industria actuală. Există peste 10.000.000 de substanţe chimice, din care peste 100.000 se comercializează şi deci au răspândire tot mai largă. Din punct de vedere al toxicităţii doar circa 3500 sunt studiate relativ complet, din care 600 au fost declarate ca prezentând risc pentru sănătatea omului. Există şi compuşi toxici organici naturali, cum sunt toxinele cianobacteriilor, ce pot fi hepatotoxice, neurotoxice sau iritante cutanate etc. şi care au fost găsite chiar şi în conducte de alimentare cu apă potabilă!

7. In lupta pentru competivitate şi rentabilitate, agricultura a devenit un factor major distructiv şi de poluare a mediului datorită practicilor agricole intensive şi agresive, a supermecanizării şi superchimizării. Poluarea apei şi solului cu o multitudine de agenţi poluaţti, de la nutrienţi şi pesticide pană la metale grele şi produse petroliere, proveniţi din agricultură, afectează grav sănatatea oamenilor şi distrug ecosisteme intregi. Aceast aspect nefast al agriculturii din zilele noastre este accentuat şi de riscurile pe care le induc chiar produsele agricole asupra sănătaţii oamenilor avind in vedere că o parte din aceşti agenţi poluanţi trec in alimente. • Pesticidele sunt mijloace chimice de protecţia plantelor, obţinute prin formularea şi condiţionarea unui (unor) ingredint(e) biologic active. Cu foarte puţine excepţii (ca de ex. regulatorii de creştere vegetală, folosiţi pentru controlul creşterii plantelor, sau produsele care acţionează prin activărea rezistenţei manisfestate sistemic in plante, şi care sunt un fel de vaccinuri pentru plante) ingredientele active biologic sunt ingrediente toxice. • In categoria pesticidelor sunt incluse şi urmatoarele categorii de substanţe: regulatorii de creştere, defolianţii, desicanţii, activatorii rezistenţei manifestate sistemic, substanţele de curăţire ale legumelor şi fructelor, substanţele aplicate pentru a preveni căderea fructelor, ca şi substanţele aplicate nainte sau după recoltare pentru combaterea dăunătorilor care acţionează n timpul depozitării şi transportării recoltei. • Este o practică generalizată in exploataţiile agricole, dar greşită, de a se elimina in mod voluntar deşeuri şi resturi de pesticide in şanţuri, canale, ape de suprafaţă sau pe terenurile agricole.

9. Omul, voluntar sau involuntar polueaza resursele de apa nestiind insa ca aceste acte de iresponsabilitate ii poate afecta grav sanatatea, ba chiar mai mult il poate costa chiar viata!! • -O statistică americană pe 60 de ani (1920-1980) indică 1405 epidemii hidrice, din care 5 cu peste 10.000 cazuri, 5 între 5-10.000 cazuri, 9 între 3.5000 cazuri, 31 între 1-3000 cazuri, 39 între 500-1000 cazuri, 44 cu 300-500 cazuri, restul cu sub 300 de cazuri / epidemie. Din aceste 1405 epidemii, 603 au survenit în sisteme comunitare, 500 în sisteme non-comunitare şi 302 în sisteme individuale. Spectrul de boli a cuprins zeci de afecţiuni diferite. Germania a înregistrat multe epidemii hidrice, unele de mare amploare cum este cea din 1882 de la Hamburg care a făcut 8500 de morţi.... • Apa este cel mai important aliment. Nu poate fi înlocuit!! • Protejati resursele mondiale de apa numai asa ne putem asigura viitorul!!